ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5536/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea acesteia la a numi un evaluator pentru evaluarea imobilului din București, la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare, la plata unei penalități de 50 RON/ zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a hotărârii de la rămânerea definitivă a acesteia. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin notificarea înregistrată din 23 mai 2001 a solicitat Primăriei Municipiului București restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului în discuție.

Se mai arată că față de nesoluționarea acestei cereri a formulat acțiune în justiție. Prin sentința nr. 1510 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul reclamantei de a primi despăgubiri pentru imobilul care nu a putut fi restituit în natură, fiind obligată P.M.B. să emită dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru acest imobil. Mai arată reclamanta că a solicitat P.M.B. să emită dispoziție în baza sentinței amintite, dar în lipsa soluționării cererii a formulat în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cerere către autoritatea pârâtă având ca obiect desemnarea unui evaluator pentru evaluarea imobilului în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Mai precizează reclamanta, că autoritatea pârâtă nu i-a comunicat nici un răspuns și nu a soluționat cererea privind emiterea titlului de despăgubire conform Titlului VIII din Legea nr. 247/2005. Pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat excepția prematurității acțiunii. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 1389 din 18 martie 2010 Curtea de Apel București, a respins excepția prematurității formulării acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.E., a constatat refuzul nejustificat al autorității pârâte în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta să desemneze evaluator și să emită decizie reprezentând titlu de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a obligat pârâta la plata unei penalități de 50 RON pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

În ceea ce privește excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâtă, Curtea a apreciat că în raport de obiectul acțiunii (constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei privind emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul situat în București) nu se poate reține inexistența dreptului la data formulării acțiunii și pe cale de consecință, excepția prematurității acțiunii, invocând și decizia nr. 468 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe fondul cauzei, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, constatându-se existența acestui refuz și existența unui drept vătămat recunoscut de lege în favoarea reclamantei și anume, dreptul de a primi titlul de despăgubiri pentru imobilul identificat prin sentința civilă nr. 1515/2008 pronunțată de Tribunalul București.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs C.C.S.D., considerând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivele de recurs se arată că Primăria municipiului București nu a emis o dispoziție motivată privind notificarea reclamantei și în lipsa documentației aferente unei dispoziții care să fie transmisă Comisiei Centrale nu poate fi declanșată procedura privind acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității acțiunii.

Se critică soluția instanței de fond pentru că a reținut greșit existența unui refuz nejustificat din partea Comisiei Centrale de a soluționa cererea reclamantei privind emiterea titlului de despăgubire, însă răspunsul înaintat reclamantei nu este refuz nejustificat ci i s-a adus la cunoștință acesteia că dosarul nu a fost înaintat Comisiei Centrale. Pentru a vorbi de un refuz nejustificat trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil acea cerere să se bazeze pe un exces de putere, or, în cauză, nu s-a făcut o asemenea dovadă.

Prin sentința recurată, instanța de fond a stabilit în sarcina Comisiei Centrale o obligație imposibil de executat deoarece nu există o documentație aferentă notificării reclamantei care să fi fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale și care să poată fi transmisă în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri. Mai mult, instanța de fond a reținut depășirea termenului rezonabil deși nu este culpa Comisiei Centrale că notificarea formulată de reclamantă în 2001 nu a fost soluționată nici până în prezent pentru că această comisie nu are atribuții în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001. În aceste condiții nu se poate dispune nici obligarea Comisiei Centrale la plata unor penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca prematur introdusă. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 solicitând restituirea în natură a imobilului situat în București. La dosar au fost depuse dovezi din care rezultă că aceasta a obținut, prin sentința civilă nr. 1510 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, definitivă prin decizia nr. 255/A din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, obligarea municipiului București, prin primar general, să emită dispoziția de soluționare a notificării formulate de reclamantă.

Așa cum chiar apărătorul reclamantei a susținut în fața instanței de recurs, Primarul General al Capitalei nu a emis nici până la momentul soluționării prezentului recurs, dispoziție motivată de restituire prin echivalent a imobilului notificat de reclamantă, așa cum a fost obligat prin hotărâre judecătorească definitivă. După rămânerea definitivă a sentinței pronunțate de Tribunalul București, reclamanta s-a adresat cu o cerere C.C.S.D. și a solicitat desemnarea unui evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor și emiterea deciziei referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire în temeiul aceleiași sentințe. C.C.S.D. a invocat excepția prematurității acțiunii reclamantei, excepție respinsă de instanța de fond.

Însă, soluția în privința excepției prematurității cererii a fost dată cu încălcarea prevederilor legale. Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 modificată, notificările adresate potrivit acestei legi se soluționează de unitățile deținătoare, de autoritățile locale sau alte entități învestite de legiuitor cu soluționarea acestora. Dacă prin dispozițiile sau deciziile emise de aceste autorități s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri sau au fost stabilite despăgubirile, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, s-a stabilit o modalitate de acordare a acestora, respectiv emiterea unor decizii reprezentând titlul de despăgubiri de către C.C.S.D.

Conform art. 16 alin. (1), 2 din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005 Secretariatului Comisiei Centrale îi sunt înaintate notificările soluționate prin deciziile/ dispozițiile, ordine emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire sau, după caz, în care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale în favoarea solicitantului. În Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, la pct. 16.5 s-au enumerat și înscrisurile ce trebuie să însoțească dispozițiile de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, întreaga procedură prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este declanșată de decizia/ dispoziția entității învestită cu soluționarea notificării, care însoțită de întreaga documentație, este înaintată C.C.S.D.

Or, în condițiile în care reclamanta, după obținerea sentinței civile nr. 1510 din 21.10.2008 a Tribunalului București definitivă, nu a făcut demersuri pentru punerea sa în executare, respectiv pentru a obține dispoziție motivată a Primarului General și s-a adresat direct Comisiei Centrale, cererea sa de obligare a Comisiei de evaluare a imobilului și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, este prematur formulată. În situația în care se va emite dispoziția Primarului General prin care se va propune acordarea de despăgubiri, dosarul în care se va emite, împreună cu întreaga documentație, va fi înaintat C.C.S.D. și atunci va putea fi parcursă procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Referitor la invocarea de către instanța de fond a deciziei nr. 468/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că aceasta a fost o decizie de speță și nu reprezintă practica secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dacă s-ar obliga Comisia Centrală la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri în lipsa deciziei sau dispoziției entității, această obligație ar fi imposibil de executat pentru că lipsește documentația prevăzută de Normele metodologice și care stă la baza emiterii deciziei C.C.S.D. În ceea ce privește susținerea instanței de fond, potrivit căreia s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a procedurii administrative, se constată că C.C.S.D.

nu are nicio culpă în nesoluționarea notificării formulate în anul 2001, iar atribuțiile acestei comisii sunt strict prevăzute de lege. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi admis recurs și va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca prematur introdusă. Pentru că recursul a fost soluționat prin respingerea cererii ca prematur introdusă nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizau inexistența refuzului nejustificat sau obligarea la plata daunelor cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 1389 din 18 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.E. ca prematur introdusă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.