ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
87 din 05 decembrie 2008, Curtea de
Apel Suceava, secția penală, a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petenta Z.O. împotriva rezoluțiilor nr.
27/P/2008 din data de
27 iunie 2008 și 405/11/2/2008 din 28 octombrie
2008 ale Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Suceava.
A obligat petenta la plata sumei de 20 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea
înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data
de 17 iulie 2008, petenta Z.O. a
solicitat desființarea
rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 27/P/2008 al
Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de
A.P., notar public, sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și fals
intelectual prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., pe considerentul că
faptele nu există.
În motivarea plângerii
petenta a arătat că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 223/2003
de către notarul public, tatăl său nu avea discernământ, așa cum rezultă din
fișele
medicale anexate cererii.
Prin sentința penală nr.
58 din 26 septembrie 2008, Curtea de
Apel Suceava, secția penală, în temeiul dispozițiile
art. 278
1
alin. (13) C. proc. pen., a scos cauza de pe rol și a
înaintat-o procurorului
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Suceava, pentru a se pronunța conform art. 278 C. proc. pen.
S-a motivat că
plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen.,
se introduce la
instanță numai după respingerea ei
de către procurorul ierarhic superior.
Cu adresa nr. 405/II/2/2008
Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Suceava a înaintat instanței rezoluția cu același număr
prin care
s-a
respins ca neîntemeiată plângerea petentei Z.O.
Pentru a dispune astfel, procurorul general a
arătat că
susținerile petentei referitoare
la boala de care suferea tatăl său și
vârsta înaintată a acestuia, care
l-ar fi făcut să nu realizeze semnificația reală a actului încheiat, sunt
irelevante câtă vreme vânzătorul s-a deplasat de la domiciliul său la sediul
notarului, a
semnat pe actul încheiat fără
ca notarul să constate că există indicii de neputință fizică sau mentală. Așa
fiind, notarul nu avea motive să
nu dea curs cererii de întocmire a unui
act pe care era obligat să-l efectueze în virtutea funcției pe care o
îndeplinea.
În vederea soluționării
cauzei s-a atașat dosarul de urmărire
penală nr. 27/P/2008.
Plângerea a fost
analizată în raport de dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
, constatându-se că
prin rezoluția contestată s-a
dispus
neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 276 alin. (6) și (10)
lit. a) C. proc. pen., față de notarul public A.P.,
sub aspectul săvârșirii infracțiunii
de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzută de art. 246 și art. 289 C.
pen., pe considerentul că faptele nu
există.
Pentru a dispune
astfel, parchetul a reținut următoarele:
La data de 14 ianuarie
2003, C.C., în cunoștință de cauză și în deplinătatea facultăților mintale, a
cerut notarului public
A.P. din
Suceava, întocmirea și autentificarea unui contract de vânzare - cumpărare prin
care transmitea fiului său
C.M. cu drept de
uzufruct viager și clauză de întreținere, 5/8 din casa de locuit, anexele și
terenul aferent, din Comuna Vama
Județul Suceava.
În condițiile în care notarul A.P. nu a avut
motive
să refuze solicitarea, a întocmit și
autentificat actul respectiv, sub nr.
223 din 14 ianuarie 2003.
La 23 mai 2003, Z.O. i-a chemat în judecată,
la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pentru
partaj succesoral, pe
C.C., C.M. și C.A., solicitând ca instanța să
dispună partajarea averii rămasă după
defuncta
mamă G.E., în contradictoriu cu tatăl ei și cei
doi frați.
Prin sentința civilă nr.
157 din 12 februarie 2004, pronunțată în
dosarul nr. 1163/2003, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a
respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Z.O.
Prin decizia nr. 2156 din 07 iulie 2004,
pronunțată de Curtea
de Apel Suceava s-a
anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de,
Z.O.
împotriva
sentinței pronunțată de Judecătoria
Câmpulung Moldovenesc.
Audiată în cauză, Z.O. a precizat că a
formulat plângere penală în cauză întrucât, la data întocmirii contractului de
vânzare - cumpărare în discuție, tatăl ei nu era
intabulat cu partea de casă, anexe și terenul aferent, vândută fratelui
ei C.M., fără să accepte că vânzarea
s-a făcut în baza
certificatului de
moștenitor după defuncta C.E. și pentru
cota parte cuvenită tatălui ei,
ca soț supraviețuitor.
Aspectele invocate de
petentă în plângere, în sensul că tatăl ei
nu avea discernământ la data de 14 ianuarie 2003, nu
au suport probator.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat
că tatăl petentei
suferea de astm bronșic,
afecțiune care nu creează indiciile unui
discernământ diminuat sau a
lipsei acestuia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs
petiționara Z.O., fără a depune motivele în scris la dosarul cauzei.
La termenul de astăzi
11 februarie 2009, recurenta petentă
Z.O.,
deși legal citată
nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul.
Examinând recursul
declarat de petentă sub toate aspectele,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte
apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanța de
fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod
corect că intimatul notar public
A.P., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
abuz
în serviciu și fals
intelectual prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., nu a săvârșit aceste
fapte.
Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 36/2005
privind notarii
publici, în cadrul
lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul
public a stabilit identitatea, domiciliul și
capacitatea părților, iar potrivit
art. 48, actele notariale s-au
îndeplinit la sediul biroului notarului
public
în timpul programului de serviciu cu publicul.
Notarul public a
încheiat contractul de vânzare – cumpărare, la data de 14 ianuarie 2003, cu
respectarea acestor dispoziții și nu a constatat lipsa capacității părților,
astfel că în mod corect s-a dispus
neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 246 C. pen., iar petentă nu a dovedit
că tatăl său nu avea
capacitatea în
sensul legal, de a încheia un act notarial.
Cu privire la infracțiunea de fals
intelectual prevăzută de art. 289
C. pen.,
în mod corect s-a menționat că notarul nu a înscris în
contractul de
vânzare - cumpărare alte împrejurări decât cele care
erau în deplină concordanță cu realitatea, astfel că în mod legal s-a
dispus
neînceperea urmăririi penale.
Înalta Curte a apreciat că nu se poate reține
în sarcina
intimatul notar public A.P. în
exercitarea atribuțiilor de
serviciu săvârșirea infracțiunilor prevăzută
de art. 246 și art. 289 C. pen.
, întrucât
acesta a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie.
Pe de altă parte, deși petiționara a arătat,
în concret, în ce
constă vătămarea adusă
intereselor sale, trebuie precizat că nu orice
nemulțumire a petentei, angajează răspunderea penală a intimatului
notar public A.P., ci doar dacă se dovedește
reaua -
credință cu care acționează
acesta în scopul prejudicierii intereselor
unei persoane, ceea ce nu
este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiuni
reclamată.
Eventualele încălcări
ale dispozițiilor procedurale cu ocazia
întocmirii actelor notariale, pot fi criticate într-un cadru procesual
adecvat, respectiv în fața instanței de judecată,
instanță de judecată
sesizată cu soluționarea cauzei respective.
În speță, petiționara,
a avut calitatea de reclamantă în dosarul
nr. 1163/2003 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Prin sentința civilă nr.
157 din 12 februarie 2004, pronunțată în
acest dosar s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Z.O.
Prin decizia nr. 2156 din 07 iulie 2004,
pronunțată de Curtea
de Apel Suceava s-a
anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de,
Z.O.
împotriva
sentinței pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, astfel încât petenta
își putea valorifica
susținerile în fața instanțelor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, apreciind
că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în
fapt
și în drept, văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
, Curtea
va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192
alin. (3) din
același cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petenta Z.O., împotriva sentinței penale nr. 87 din 05
decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Obligă recurenta
petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 februarie 2009.