ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 05 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Z.O. împotriva rezoluțiilor nr. 27/P/2008 din data de 27 iunie 2008 și 405/11/2/2008 din 28 octombrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. A obligat petenta la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 17 iulie 2008, petenta Z.O.

a solicitat desființarea rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 27/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.P., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., pe considerentul că faptele nu există. În motivarea plângerii petenta a arătat că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 223/2003 de către notarul public, tatăl său nu avea discernământ, așa cum rezultă din fișele medicale anexate cererii. Prin sentința penală nr. 58 din 26 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția penală, în temeiul dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc.

pen., a scos cauza de pe rol și a înaintat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pentru a se pronunța conform art. 278 C. proc. pen. S-a motivat că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., se introduce la instanță numai după respingerea ei de către procurorul ierarhic superior. Cu adresa nr. 405/II/2/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței rezoluția cu același număr prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei Z.O. Pentru a dispune astfel, procurorul general a arătat că susținerile petentei referitoare la boala de care suferea tatăl său și vârsta înaintată a acestuia, care l-ar fi făcut să nu realizeze semnificația reală a actului încheiat, sunt irelevante câtă vreme vânzătorul s-a deplasat de la domiciliul său la sediul notarului, a semnat pe actul încheiat fără ca notarul să constate că există indicii de neputință fizică sau mentală.

Așa fiind, notarul nu avea motive să nu dea curs cererii de întocmire a unui act pe care era obligat să-l efectueze în virtutea funcției pe care o îndeplinea. În vederea soluționării cauzei s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 27/P/2008. Plângerea a fost analizată în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. , constatându-se că prin rezoluția contestată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 276 alin. (6) și (10) lit. a) C. proc. pen., față de notarul public A.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., pe considerentul că faptele nu există. Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut următoarele: La data de 14 ianuarie 2003, C.C., în cunoștință de cauză și în deplinătatea facultăților mintale, a cerut notarului public A.P.

din Suceava, întocmirea și autentificarea unui contract de vânzare - cumpărare prin care transmitea fiului său C.M. cu drept de uzufruct viager și clauză de întreținere, 5/8 din casa de locuit, anexele și terenul aferent, din Comuna Vama Județul Suceava. În condițiile în care notarul A.P. nu a avut motive să refuze solicitarea, a întocmit și autentificat actul respectiv, sub nr. 223 din 14 ianuarie 2003. La 23 mai 2003, Z.O. i-a chemat în judecată, la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pentru partaj succesoral, pe C.C., C.M. și C.A., solicitând ca instanța să dispună partajarea averii rămasă după defuncta mamă G.E., în contradictoriu cu tatăl ei și cei doi frați. Prin sentința civilă nr. 157 din 12 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1163/2003, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Z.O.

Prin decizia nr. 2156 din 07 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de, Z.O. împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. Audiată în cauză, Z.O. a precizat că a formulat plângere penală în cauză întrucât, la data întocmirii contractului de vânzare - cumpărare în discuție, tatăl ei nu era intabulat cu partea de casă, anexe și terenul aferent, vândută fratelui ei C.M., fără să accepte că vânzarea s-a făcut în baza certificatului de moștenitor după defuncta C.E. și pentru cota parte cuvenită tatălui ei, ca soț supraviețuitor. Aspectele invocate de petentă în plângere, în sensul că tatăl ei nu avea discernământ la data de 14 ianuarie 2003, nu au suport probator.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că tatăl petentei suferea de astm bronșic, afecțiune care nu creează indiciile unui discernământ diminuat sau a lipsei acestuia. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petiționara Z.O., fără a depune motivele în scris la dosarul cauzei. La termenul de astăzi 11 februarie 2009, recurenta petentă Z.O., deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul. Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul notar public A.P., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen., nu a săvârșit aceste fapte.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 36/2005 privind notarii publici, în cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public a stabilit identitatea, domiciliul și capacitatea părților, iar potrivit art. 48, actele notariale s-au îndeplinit la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul. Notarul public a încheiat contractul de vânzare – cumpărare, la data de 14 ianuarie 2003, cu respectarea acestor dispoziții și nu a constatat lipsa capacității părților, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., iar petentă nu a dovedit că tatăl său nu avea capacitatea în sensul legal, de a încheia un act notarial.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., în mod corect s-a menționat că notarul nu a înscris în contractul de vânzare - cumpărare alte împrejurări decât cele care erau în deplină concordanță cu realitatea, astfel că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Înalta Curte a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimatul notar public A.P. în exercitarea atribuțiilor de serviciu săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 și art. 289 C. pen. , întrucât acesta a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie.

Pe de altă parte, deși petiționara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a petentei, angajează răspunderea penală a intimatului notar public A.P., ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiuni reclamată. Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia întocmirii actelor notariale, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată, instanță de judecată sesizată cu soluționarea cauzei respective. În speță, petiționara, a avut calitatea de reclamantă în dosarul nr. 1163/2003 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Prin sentința civilă nr. 157 din 12 februarie 2004, pronunțată în acest dosar s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Z.O. Prin decizia nr. 2156 din 07 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de, Z.O. împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, astfel încât petenta își putea valorifica susținerile în fața instanțelor de judecată. Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Z.O., împotriva sentinței penale nr. 87 din 05 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009.