ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1553/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., a solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 823/T/2020 al Biroului executorului judecătoresc N., precum și suspendarea executării silite.
II. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamț:
Prin sentința nr. 2075 din 16 iunie 2021, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
În motivare, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., a reținut că sediul debitorului contestator se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță în favoarea căreia a declinat competența de soluționare a cauzei.
III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:
Prin sentința nr. 9987 din 24 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză există o pluralitate de debitori principali, iar prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu.
Cum în cauză Judecătoria Iași este instanța care a încuviințat executarea silită, a fost declinată competența în favoarea acestei instanțe.
IV. Hotărârea Judecătoriei Iași:
Învestită prin declinare, Judecătoria Iași a pronunțat sentința nr. 2790 din 23 martie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut în esență că, în cauză, creditorii intimați au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Iași, motiv pentru care debitorul contestator a optat să se folosească de facilitatea pusă la dispoziție de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a învesti o instanță de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Ca urmare a declinărilor succesive realizate de Judecătoria Piatra Neamț și Judecătoria Sectorului 5 București s-a ajuns la situația în care cauza a fost declinată spre soluționare Judecătoriei Iași, adică tocmai instanța pe care debitorul contestator a dorit să nu o învestească cu soluționarea cauzei, deci cu golirea de conținut a alegerii de competență realizată de către contestator în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere alegerea de competență realizată de debitorul contestator, întemeiată pe dispozițiile legale anterior menționate, instanța competentă a soluționa contestația la executare este Judecătoria Piatra Neamț.
V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin contestația la executare ce face obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competență, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 823/T/2020 al Biroului executorului judecătoresc N. și suspendarea executării silite.
Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, "contestația se introduce la instanța de executare."
Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."
În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, executorul judecătoresc O. din cadrul Biroul executorilor judecătorești N. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2020, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Tribunalul Iași.
Prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul executorul judecătoresc O. din cadrul Biroul executorilor judecătorești N., fiind încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 468 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, împotriva debitorilor Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Tribunalul Iași.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în recurs în interesul legii s-a statuat că "încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."
Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea instanței care a încuviințat executarea silită, anume în favoarea Judecătoriei Iași.
Câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, reținând dezlegările obligatorii ale deciziei pronunțate în procedura de unificare a practicii judiciare, se constată că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iași, instanță care a încuviințat executarea silită.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.