ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2022

HOTĂRÂRE

26.01.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.12.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea încheierii de numire expert din data de 04.11.2020 și a tuturor actelor de executare silită ce vor fi emise de către H., în dosarul de executare nr. 971/T/2020.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6056/2021 din 26 mai 2021, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată prin întâmpinare de către intimați, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivare, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ.. Totodată, instanța a apreciat că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Cum art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabilește instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, în cauză regula fiind aplicabilă prin raportare la sediul contestatorului Ministerul Justiției, și anume București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 10023 din 25 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în favoarea Judecătoriei Iași, a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență .

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut aplicabilitatea în speță a deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea silită nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

A reținut că, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 august 2020, astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 august 2020 pronunțată de Judecătoria Piatra-Neamț, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, iar, în raport de acestă reținere, instanța a constat că Judecătoria Piatra-Neamț este competentă să procedeze la soluționarea prezentei contestații, motiv pentru care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată contestatorul Ministerul Justiției prin care acesta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea încheierii de numire expert din data de 04.11.2020 și a tuturor actelor de executare silită ce vor fi emise de către H., în dosarul de executare nr. 971/T/2020.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă Judecătoria Sectorului 5 București a reținut și incidența celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Judecătoria Piatra Neamț, prin încheierea din data de 21 august 2020, astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 august 2020, a încuviințat executarea silită la cererea creditorilor A., B., I., D., E., F., G., împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași

Potrivit deciziei 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției, dată în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 21 august 2020, astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 august 2020 a Judecătoriei Piatra - Neamț, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3), teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Piatra Neamț, ca instanță de executare.

Înalta Curte notează că această competență de soluționare a cauzei, a instanței care a încuviințat executarea silită, a fost reținută corect și de către Judecătoria Sectorului 5 București, în considerente, însă, dintr-o vădită eroare s-a dispus, prin dispozitiv, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va constata că niciuna dintre cele două instanțe de judecată între care s-a ivit conflictul de competență nu este competentă să soluționeze fondul dreptului dedus judecății, însă, pentru o bună administrare a justiției, va stabili competența în soluționarea cauzei ca fiind a Judecătoriei Piatra Neamț, ca instanță care a încuviințat executarea silită.