ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2021

HOTĂRÂRE

14.12.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 20.08.2021, sub nr. x/2021, petentul executorul judecatoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu decizia civilă nr. 94/22.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2017, definitivă și irevocabilă, lămurită prin încheierea din 25.02.2020 a Curtii de Apel Iași, sentința civilă nr. 1268/10.11.2015 pronunțată de Tribunalul Bacau în dosarul nr. x/2014, lămurită prin încheierea din 16.10.2015 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 222/13.03.2017 a Curții de Apel Bacau, privind pe creditoarele B. și C. și pe debitorii Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 procedură civilă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 3957 din 01 septembrie 2021, Judecătoria Piatra- Neamț a invocat excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 112 din C. proc. civ., în cazul pluralității de pârâți, obligați accesoriu, cum este cazul în speță, cererea se poate introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Coroborând cele două texte legale, aceasta instanță a concluzionat că judecătorii creditori în cauză nu se pot prevala de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. pentru a alege o altă instanță decât aceea determinată de sediul debitorilor în cauză, ci aceștia sunt obligați să se adreseze instanței de la sediul debitorului Ministrul Justiției, cu atât mai mult cu cât acesta este obligat în calitate de ordonator principal de credite, iar ceilalți doi debitori în calitate de ordonatori secundari și terțiari de credite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 7452 din 22 septembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În argumentarea acestei soluții procesuale, a reținut incidența dispozițiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevăd dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. fiind competentă să soluționeze cererea Judecătoria Piatra- Neamț, instanța de același grad cu cea competentă să soluționeze cauza Judecătoria Iași, și aflată în circumscripția unei curții de apel învecinate, față de alegerea de competență făcută de executorul judecătoresc prin "sesizarea" instanței cu cerere de încuviințare a executării silite.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț, pentru următoarele considerente:

Se constată că prezentul conflict negativ de competență a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanțe, Judecătoria sectorului 5 București și Judecătoria Piatra-Neamț au interpretat dispozițiile art. 651, 666 din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește care este instanța de executare, instanță competentă a soluționa pricina.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Așadar, calitatea de debitori în prezenta cauză au Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției.

Astfel, în cauză suntem în prezența unei executări silite pornite împotriva a trei debitori, doi dintre ei, anume Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Iași și unul - Ministerul Justiției - având sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, ambele instanțe menționate fiind deopotrivă competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, față de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. anterior redate.

Or, în lipsa unor dispoziții legale exprese, devin aplicabile prin analogie disp. art. 112 (1) din C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 116 din același act normativ alegerea de competență aparține reclamantului (în speță executorului judecătoresc care a sesizat instanța de executare conform art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.).

În raport cu normele de competență în vigoare la data formulării cererii de încuviințare a executării silite (art. 127 C. proc. civ.) și, raportat la calitatea creditoarelor (judecători în cadrul Tribunalului Iași) Judecătoria Piatra Neamț a devenit instanță de executare, fiind instanța judecătorească de același grad și aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în care își desfășoară activitatea creditoarele, instanța sesizată de către executorul judecătoresc.

În concluzie, reținând incidența dispozițiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevăd dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. și față de alegerea de competență făcută de executorul judecătoresc prin "sesizarea" instanței cu cerere de încuviințare a executării silite, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Piatra - Neamț.

Față de cele anterior reținute și de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamț, ca instanță de executare.