ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 939/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 939/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 3264 din 14

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.M., în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și, pe cale de consecință, a obligat pârâții să procedeze la

desemnarea evaluatorului conform procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, așa cum reiese din

considerentele hotărârii, următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora din urmă

la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că, deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un

termen pentru finalizarea procedurii administrative, acest fapt nu poate

constitui un impediment în nesoluționarea, într-un termen rezonabil, a cererii

sale privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, str.

I.B., și transmiterea dosarului la un evaluator în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea formulată, a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pârâta, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, prima instanță a constatat că, față de

obiectul cererii de chemare în judecată, această excepție va fi analizată ca o

apărare de fond întrucât, cererea reclamantului a fost adresată acestei

autorități având astfel legitimitate procesuală în cauză.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că autoritățile pârâte au primit din luna aprilie 2009

dispoziția însoțită de întreaga documentație, în vederea evaluării și acordării

titlului de despăgubire.

A mai reținut

instanța că de la data înregistrării dosarului și până la data soluționării

prezentei cauze a trecut un interval de 6 luni în care autoritățile pârâte nu

au repartizat dosarul unui evaluator în vederea întocmirii raportului de

evaluare, potrivit procedurii premergătoare acordării de despăgubiri,

reglementată de Legea nr. 247/2005.

pârâților

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

2.1. Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat sentința în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul admiterii

excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

În dezvoltarea

motivului invocat, recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv, competența emiterii deciziei reprezentând titlul de

despăgubire și a efectuării operațiunilor administrative prealabile - printre

care se numără și desemnarea evaluatorului - revine Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, iar nu Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

2.2. Recurenta-pârâtă

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea

sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva sa ca

neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență,

recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape care

trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și a arătat că în cauza supusă judecății, cu ocazia

analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

s-a constatat că dosarul trebuie completat cu actul de proprietate al numiților

B.F. și B.E. asupra imobilului din strada B., București, compus din

apartamentul nr. 1 în suprafață de 60,95 mp și teren în suprafață de 61,67 mp,

în lipsa căruia nu se poate trece la etapa evaluării.

Recurenta-pârâtă a

făcut referire și la prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2009,

conform cărora dosarele privind acordarea de despăgubiri, în măsura în care se

constată că sunt complete, vor fi transmise spre evaluare în ordinea

înregistrării acestora la Secretariatul Comisiei Centrale și a arătat că în

speță nu a fost încălcat termenul rezonabil calculat în funcție de criteriile

stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi

complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente

ori importanța litigiului pentru reclamant.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate în cele două cereri de recurs și a prevederilor art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților este fondat, așa cum rezultă din

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

și de drept relevante

1.1. În ceea ce

privește recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

Acțiunea

reclamantului are ca temei refuzul nejustificat de efectuare a unei operațiuni

administrative premergătoare deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în

cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Potrivit art. 13

alin. (1) din acest act normativ, pentru analizarea și stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor care se acordă potrivit legii se constituie Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca principale atribuții, pe

acelea de a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de

despăgubire și de a lua măsurile legale necesare în acest sens.

Totodată, art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede, în alin. (4) - (6), că pe baza

situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale verifică legalitatea respingerii

cererii de restituire în natură și trimite dosarele la evaluatorul sau la

societatea de evaluatori desemnată, în vederea întocmirii raportului de

evaluare care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi

acordate titlurile de despăgubire și în baza căruia Comisia Centrală va emite

titlu de despăgubire, conform alin. (7) al aceluiași articol.

Rezultă de aici că

entitatea titulară de drepturi și obligații în raportul de drept administrativ

dedus judecății este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor iar nu

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care are atribuții

distincte, de coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor și de

emitere a titlurilor de plată și titlurilor de converse în etapa valorificării

titlurilor de despăgubire, potrivit art. 13

1

și art. 18

1

- 18

9

din actul normativ menționat mai sus.

Prin urmare, motivul

de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților este fondat.

1.2. În ceea ce

privește recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

Calitatea

intimatului-reclamant de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită

prin Dispoziția din 11 decembrie 2007 a Primarului General al Municipiului

București, care a fost înaintată, împreună cu documentația aferentă,

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, primind

numărul de înregistrare X/CC. Cu toate acestea, până la data sesizării

instanței dosarul nu fusese trimis încă unui evaluator, conform art. 16 alin.

(5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență soluției pronunțate de

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană

a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împrejurarea că Legea

nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude

incidența acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20

din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și

secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu

concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat

ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în

cadrul procedurii administrative.

Apărarea

recurentei-pârâte, în sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri era

incomplet, nu poate fi reținută, pentru că nu se bazează pe argumente solide, Adresa

din 15 iulie 2009, prin care Primarului Municipiului București i-au fost

solicitate unele înscrisuri în completare, fiind întocmită după înregistrarea

acțiunii la instanța de fond și după primirea citației pentru primul termen de

judecată (dovada de îndeplinire a procedurii de citare poartă data de 10 iunie

2009), având deci un evident caracter pro causa.

Mai mult, din

conținutul adresei respective rezultă că neclaritățile identificate de Comisie

vizau, pe de o parte, o suprafață de numai 11,67 mp teren (diferența dintre cei

61.67 mp prevăzută în Dispoziția din 11 decembrie 2007 a Primarului

Municipiului București și cei 50 mp menționați într-o Adresă din 27 iunie 2006

a S.C."Titan AL" S.A.) și, pe de altă parte, o pretinsă inadvertență

între despăgubirile stabilite pentru apartamentul demolat prin procesul-verbal

de evaluare nr. 599 din 8 iulie 1985, în cuantum de 79.975 lei (vechi) și suma

de 8 RON (exprimată în lei noi) menționată în aceeași Adresă nr. X/2006 a

S.C."Titan AL" S.A. În vederea eliminării neclarităților, prin

declarație autentificată din 28 iulie 2009 la BNPA T.C. și D.R. și prin Adresa

înregistrată în 30 iulie 2009, intimatul-reclamant a precizat că a încasat

despăgubirea de 79.975 lei vechi (aproximativ 8 RON) la data de 30 august 1985

și că, din dorința de a nu mai întârzia finalizarea dosarului, renunță la

despăgubirile ce i s-ar fi cuvenit pentru cei 11,67 mp teren în discuție.

Aceste elemente, la

care se adaugă vârsta înaintată a intimatului-reclamant, sunt relevante în

analiza îndeplinirii criteriilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului, pe care tocmai autoritatea pârâtă le invocă în recurs -

complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente

și importanța litigiului pentru reclamant - și constituie argumente pentru

păstrarea sentinței fondului sub aspectul obligării Comisiei la desemnarea

evaluatorului.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele menționate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și al art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și va modifica în parte

sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu aceasta

pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței și respingând totodată, ca nefondat, recursul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

împotriva Sentinței civile nr. 3264 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B.M.,

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul

formulat de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor promovat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.