ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1832 pronunțată la data de 17 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, admite cererea formulată de reclamanta S.M.M. și obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluatorul pentru întocmirea raportului în vederea emiterii titlului de proprietate pentru imobilul situat în Iași, conform titlului VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că motivul invocat de pârâtă nu poate justifica refuzul de a iniția procedura de evaluare după mai mult de doi ani de la înaintarea dosarului, conform prevederilor Legii nr. 247/2005.

împrejurarea că, prin reglementări interne, pârâta a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor în vederea soluționării, nu poate fi invocată în justificarea situației de fapt. Procedura de selectare aleatorie a dosarelor nu are nici o legătură cu termenul rezonabil în care pârâta trebuie să soluționeze dosarele, ci cu modul lor de selectare în vederea soluționării. Or, pârâta nu se poate prevala de propriile reglementări pentru a justifica întârzierea în soluționarea dosarului reclamantei, întrucât orice act cu caracter de reglementare emis în executarea unei legi nu trebuie să conducă la ineficienta acesteia, iar, depășirea unui termen rezonabil în aplicarea dispozițiilor legale echivalează cu nerespectarea legii de către pârâtă.

î mpotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Într-un prim recurs, se invocă nelegalitatea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motivând că a fost pronunțată cu încălcarea formelor legale de procedură precum și a dreptului la apărare . În subsidiar, se arată că acțiunea este lipsită de obiect cu motivarea că în dosarul reclamantei s-a efectuat verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură și în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Decizia nr. 2/2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în ședința din data de 12 mai 2008 Dosarul reclamantei nr. 13598/ CC a fost selectat și s-a desemnat un evaluator căruia să-i fie înaintat dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Prin întâmpinare, intimata - recurentă solicită respingerea recursului ca nelegal și o nouă tentativă de tergiversare de soluționare a cererii sale pe deplin justificată, de obligare a pârâtului - recurent la desemnarea după scurgerea a peste 7 ani de la notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001 a unui evaluator autorizat în vederea stabilirii și acordării despăgubirilor pentru terenul de 94,87 mp situat în Iași. Recursul este fondat și a fost admis pentru următoarele considerente: Într-adevăr, în cererea de chemare în judecată contrar prevederilor art. 112 C. proc.

civ., reclamanta nu a indicat care este sediul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar referirea făcută prin întâmpinare la prevederile Regulamentului, privind organizarea și funcționarea acestei instituții cu adresa oficială a Guvernului și Cancelariei Primului Ministru nu acoperă această cerință a legii, potrivit căreia, „cererea de chemare în judecată va cuprinde: numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor…”. În acest sens sunt și dispozițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurenta - pârâtă. Pentru termenul din 20 mai 2008 s-a emis citația cu copia acțiunii în București, fiind întoarsă dovada cu mențiunea destinatar mutat.

Prin Încheierea de ședință din 20 mai 2008 constatându-se lipsa de procedură, în temeiul art. 107 C. proc. civ., s-a acordat un nou termen la data de 17 iunie 2008, pentru ca re sa emis citația, însă nu rezultă că s-a comunicat și un exemplar al cererii de chemare în judecată, care de altfel se află la fila nr. 28 din dosarul de fond. Recurenta a depus la dosar o cerere pe care ar fi formulat-o pentru termenul de judecată din 17 iunie 2008 prin care a solicitat comunicarea motivelor acțiunii arătând că citația a fost primită la data de 6 iunie 2008, fără a se cunoaște care sunt motivele pe care reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.

Analizând cu prioritate acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiat . Cauza a fost soluționată la primul termen de judecată cu procedura completă, însă cu încălcarea dreptului de apărare al părții, căruia nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, astfel cum prevede art. 86 și art. 114 1 C. proc. civ., motiv pentru care făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., prin admiterea recursului va fi casată hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare, ocazie cu care ar fi avute în vedere și motivele ce vizează lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 2832 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.