ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1385/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 624 din 26 septembrie 2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și , pe cale de consecință a obligat această comisie ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut faptul că în urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 341/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, prin decizia nr. 1941/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, A.V.A.S.

a fost obligată să emită o decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamant. A fost emisă decizia nr. 46/2008, prin care i s-au propus acestuia măsuri reparatorii pentru cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca. Dosarul aferent deciziei nr. 46/2008 a fost transmis secretariatului comisiei centrale de către A.V.A.S. și a fost înregistrat sub nr. 39773/CC, urmând a fi soluționat potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările completările ulterioare. Curtea a reținut că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 46/2008, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezentă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă a încălcat reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale. S-a apreciat că reclamantul beneficiază de un drept la reparație cât și de dreptul de soluționare a cererii sale într-un termen rezonabil, astfel cum este statuat în art. 6 al C.E.D.O., iar invocarea de către pârâtă a criteriului aleatoriu de soluționare a cererilor nu reprezintă o justificare legitimă din partea acesteia pentru întârzierea în emiterea deciziei.

În speță s-a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. g), h) din Legea nr. 554/2004, este întemeiată cererea reclamantului în raport de dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii dreptului subiectiv încălcat acestuia prin refuzul nejustificat de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca. Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, prima instanță a statuat că nu mai este necesară stabilirea unei obligații exprese în acest sens, în sarcina pârâtei, astfel că acțiunea a fost admisă numai în parte.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând în drept dispozițiile art. 299, art. 304, art. 304 1 și urm. C. proc. civ. În motivele de recurs, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prelungirea termenului de acordare a despăgubirii, prin emiterea deciziei, este excesivă și nejustificată întrucât, în raport de circumstanțele speței, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este necesar a fi urmate mai multe etape și numai după parcurgerea integrală a acestora poate fi emisă decizia de despăgubiri. Recurenta menționează că dosarul reclamantului a fost înregistrat sub nr. 39773/CC și a parcurs deja primele trei etape urmând a fi transmis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.

Se susține și faptul că procedura administrativă nu poate fi parcursă în termen de 30 de zile . Ulterior recurenta a formulat și concluzii scrise prin care a reiterat motivele de recurs dar și faptul că a fost întocmit raportul de evaluare, iar după aprobarea acestuia în ședința Comisiei Centrale va fi emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire. S-a atașat concluziilor scrise procesul verbal de predare-primire a raportului de evaluare către intimatul reclamant cât și declarația acestuia din 28 noiembrie 2008. Înalta Curte analizând recursul formulat în raport de motivele invocate cât și de dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

După cum se constată din actele ce există la dosarul cauzei, prin decizia nr. 46 din 27 februarie 2008 emisă de A.V.A.S., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii intimatului-reclamant, iar ulterior dosarul acestuia a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului acestora. După această dată, acestei comisii îi revenea obligația, potrivit dispozițiilor de ansamblu ale Titlului VII a Legii nr. 247/2005, de a întreprinde toate măsurile pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul indicat de intimatul reclamant. Nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia emiterea deciziei este condiționată de parcurgerea mai multor etape care nu se pot realiza în termenul de 30 de zile, întrucât de la data depunerii dosarului și până în prezent, termenul de 30 de zile a fost cu mult depășit.

Așa cum în mod corect s-a reținut de instanța de fond, invocarea criteriului aleatoriu de soluționare a cererilor nu poate fi reținută, cum de altfel nu pot fi reținute nici celelalte motive, întrucât cererea reclamantului trebuia să primească o rezolvare într-un termen rezonabil, astfel cum această cerință este impusă de art. 6 din C.E.D.O., care are incidență și în procedura desfășurată în faza administrativă a rezolvării cererii. Ținând cont de faptul că însăși recurenta a recunoscut dreptul reclamantului de a-i fi emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire și a menționat că a fost întocmit raportul de evaluare, urmând a fi emisă această decizie cu celeritate, apare ca nefondată susținerea acesteia privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, care obligă comisia la emiterea acestui act.

În concluzie, recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 624 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.