ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1385/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 624 din 26

septembrie 2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.I., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și , pe cale de consecință a obligat această comisie ca în

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești să

emită o decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru cota de ⅓ din

imobilul situat în Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această sentință, s-a

reținut faptul că în urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței

civile nr. 341/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, prin decizia nr. 1941/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, A.V.A.S. a fost obligată să emită o

decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamant. A fost emisă

decizia nr. 46/2008, prin care i s-au propus acestuia măsuri reparatorii pentru

cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca.

Dosarul aferent deciziei nr. 46/2008 a

fost transmis secretariatului comisiei centrale de către A.V.A.S. și a fost

înregistrat sub nr. 39773/CC, urmând a fi soluționat potrivit procedurii

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările

completările ulterioare.

Curtea a reținut că dreptul de creanță

născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziției nr. 46/2008,

neatacată printr-o procedură judiciară, reprezentă o valoare patrimonială și

are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Prin nesoluționarea într-un termen

rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire autoritatea administrativă a încălcat reclamantului dreptul la

respectarea bunurilor sale.

S-a apreciat că reclamantul beneficiază

de un drept la reparație cât și de dreptul de soluționare a cererii sale

într-un termen rezonabil, astfel cum este statuat în art. 6 al C.E.D.O., iar

invocarea de către pârâtă a criteriului aleatoriu de soluționare a cererilor nu

reprezintă o justificare legitimă din partea acesteia pentru întârzierea în

emiterea deciziei.

În speță s-a apreciat că potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. g), h) din

Legea nr. 554/2004, este întemeiată cererea reclamantului în raport de

dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii

dreptului subiectiv încălcat acestuia prin refuzul nejustificat de a emite

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de ⅓ din imobilul

situat în Cluj Napoca.

Întrucât întreaga procedură se

finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei

numirii evaluatorului, prima instanță a statuat că nu mai este necesară

stabilirea unei obligații exprese în acest sens, în sarcina pârâtei, astfel că

acțiunea a fost admisă numai în parte.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică, invocând în drept dispozițiile art. 299, art. 304, art.

304

1

și urm. C. proc. civ.

În motivele de recurs, recurenta arată că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că prelungirea termenului de acordare

a despăgubirii, prin emiterea deciziei, este excesivă și nejustificată

întrucât, în raport de circumstanțele speței, în cadrul procedurii

administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este

necesar a fi urmate mai multe etape și numai după parcurgerea integrală a

acestora poate fi emisă decizia de despăgubiri.

Recurenta menționează că dosarul

reclamantului a fost înregistrat sub nr. 39773/CC și a parcurs deja primele

trei etape urmând a fi transmis evaluatorului pentru întocmirea raportului de

evaluare.

Se susține și faptul că procedura

administrativă nu poate fi parcursă în termen de 30 de zile .

Ulterior

recurenta a formulat și concluzii scrise prin care a reiterat motivele de

recurs dar și faptul că a fost întocmit raportul de evaluare, iar după

aprobarea acestuia în ședința Comisiei Centrale va fi emisă decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

S-a atașat concluziilor scrise procesul

verbal de predare-primire a raportului de evaluare către intimatul reclamant

cât și declarația acestuia din 28 noiembrie 2008.

Înalta Curte analizând recursul formulat

în raport de motivele invocate cât și de dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează

a fi expuse.

După

cum se constată din actele ce există la dosarul cauzei, prin decizia nr. 46 din

27 februarie 2008 emisă de A.V.A.S., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii

intimatului-reclamant, iar ulterior dosarul acestuia a fost transmis Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului

acestora.

După această dată, acestei comisii îi

revenea obligația, potrivit dispozițiilor de ansamblu ale Titlului VII a Legii

nr. 247/2005, de a întreprinde toate măsurile pentru emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul indicat de intimatul

reclamant.

Nu poate fi reținută susținerea

recurentei potrivit căreia emiterea deciziei este condiționată de parcurgerea

mai multor etape care nu se pot realiza în termenul de 30 de zile, întrucât de

la data depunerii dosarului și până în prezent, termenul de 30 de zile a fost

cu mult depășit.

Așa cum în mod corect s-a reținut de

instanța de fond, invocarea criteriului aleatoriu de soluționare a cererilor nu

poate fi reținută, cum de altfel nu pot fi reținute nici celelalte motive,

întrucât cererea reclamantului trebuia să primească o rezolvare într-un termen

rezonabil, astfel cum această cerință este impusă de art. 6 din C.E.D.O., care

are incidență și în procedura desfășurată în faza administrativă a rezolvării

cererii.

Ținând cont de faptul că însăși recurenta

a recunoscut dreptul reclamantului de a-i fi emisă decizia reprezentând titlu

de despăgubire și a menționat că a fost întocmit raportul de evaluare, urmând a

fi emisă această decizie cu celeritate, apare ca nefondată susținerea acesteia

privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, care obligă

comisia la emiterea acestui act.

În concluzie, recursul este nefondat și,

în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 624

din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.