ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2605/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în condițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării care a fost efectuată în baza actului normativ menționat pentru cota de 1/2 din 9/10 părți din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3, și 5 și din terenul aferent acestora, din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj, ce face obiectul Dosarului nr. 17574/CC. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr. 1194 din 14 martie 2006 a primarului municipiului Cluj-Napoca, așa cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 186 din 24 ianuarie 2011, s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile legii și că ulterior aceste acte însoțite de notificări și dosarul aferent au fost înaintate C.C.S.D.

formând Dosarul nr. 17524/CC. A mai arătat reclamantul că prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 1694/33/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinței nr. 71 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj și a fost modificată hotărârea, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu consecința obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul Dispoziției nr. 1194/2006, iar pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acțiunii și care fac obiectul Dosarului nr. 1757/CC s-a propus prin Decizia C.C.S.D.

nr. 9199 din 19 ianuarie 2011 acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S., în cuantum de 295.898,24 lei, urmând ca ulterior să fie emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea sa pentru cota de 1/2 din 9/10. A mai arătat reclamantul că a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate, dispoziția primarului putând fi asimilată unui bun în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional. Prin întâmpinarea formulată în cauză, C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 356 din 15 iunie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.

și aobligat pârâta să emită în favoarea reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru cota de 1/2 din 9/10 parți din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3 și 5 și din terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj, care face obiectul Dosarului nr. 17574/CC. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că în baza Legii nr. 10/2001 reclamantul a notificat autoritățile, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele 1, 2, 3 și 5 înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 și pentru terenul aferent acestora din imobilul în litigiu, că prin dispozițiile ulterioare emise de Primarul Municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numitei S.E.

și a reclamantului, iar Dosarul aferent a fost înaintat C.C.S.D. fiind înregistrat sub nr. 17574/CC, că, urmare a demersurilor ulterioare inclusiv în fața instanței s-a emis la 19 ianuarie 2011 titlul de despăgubire nr. 9119 în favoarea doamnei S.E., în cuantum de 295.898,54 lei, sumă rezultată din raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 17574/CC pentru cota de 1/2 din 9/10 parte și că prin același act se arată că pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilul notificat, la care este îndreptățit reclamantul G.V., se va pronunța o decizie ulterioară.

Instanța a reținut că fiind declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 reclamantul s-a adresat comisiei pentru emiterea titlului, iar apoi, în considerarea faptului că în mod nejustificat se refuză rezolvarea, acesta s-a adresat instanței, obiectul cererii constând în verificarea legalității și temeiniciei refuzul soluționării dosarului, respectiv emiterea deciziei prevăzute de Legea nr. 247/2005 în condițiile în care în același dosar a fost făcută evaluarea și acordate despăgubiri pentru cota deținută în același imobil de o altă persoană. Instanța de fond a constatat că de la solicitarea adresată autorității îndrituite au trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată, urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare, depășindu-se astfel termenul rezonabil, iar refuzul neputând fi considerat justificat.

S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că dreptul de creanță născut în favoarea reclamantului prin emiterea deciziei reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale. Instanța a apreciat că susținerile reclamantului cu privire la nesoluționare în termen, la numire evaluator și emiterea titlului de despăgubire sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât a fost efectuată expertiza pentru o cotă parte din imobil, emițându-se titlu de despăgubire altei persoane.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că în speță au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, de vreme ce etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 1194 din 14 martie 2006 a fost transmis de Primăria Municipiului Cluj, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D.

sub nr. 17574/CC, că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 1694/33/2008, s-a admis acțiunea reclamantei S.E. în contradictoriu cu C.C.S.D. și a obligat-o pe aceasta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota ce i-a revenit reclamantei S.E. din imobilele care fac obiectul Dispoziției nr. 1194 din 14 martie 2006, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca. Astfel, prin Decizia nr. 9199 din 19 ianuarie 2011. s-au acordat măsuri reparatorii în favoarea doamnei S.E., în cuantum de 295.898,24 lei reprezentând cota de Vi din 9/10 părți din imobil.

Arată recurenta că în următoarea ședință a C.C.S.D. urmează a fi supus aprobării raportul de evaluare întocmit în Dosarul de despăgubire nr. 17574/CC, pentru cota de 1/2 din părți din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3 și 5 și din terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj - Napoca, înscris inițial în C.F. Cluj, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea domnului G.V. Recurenta apreciază ca fiind neîntemeiate aspectele reținute de instanța de fond, potrivit cărora urmarea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece jurisprudența C.E.D.O.

în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile recurentei conform cărora considerentele reținute de către instanța de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către C.C.S.D. referitor la transmiterea dosarului de despăgubire al reclamantului evaluatorului sau societății de evaluare sunt neîntemeiate. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii, prima instanță reținând în mod corect situația de fapt, având în vedere materialul probator administrat în cauză și realizând o încadrare juridică adecvată. După cum se constată din înscrisurile existente la dosar, în favoarea intimatului-reclamant a fost emisă Dispoziția nr. 1194 din 14 martie 2006 de către Primăria Municipiului Cluj Napoca, așa cum a fost modificată prin Dispoziția nr. 186 din 24 ianuarie 2011, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu. Dosarul de despăgubire a fost înaintat C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 17524/CC la Secretariatul Comisiei iar ulterior, prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 1694/33/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.E.

împotriva sentinței nr. 71 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj și a fost modificată hotărârea în sensul admiterii acțiunii reclamantei cu consecința obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul Dispoziției nr. 1194/2006; pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acțiunii și care fac obiectul Dosarului nr. 1757/CC s-a propus prin Decizia C.C.S.D. nr. 9199 din 19 ianuarie 2011 acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S. în cuantum de 295.898,24 lei, urmând ca ulterior să fie emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului pentru cota de 1/2 din 9/10.

Admițând în parte acțiunea formulată de intimatul-reclamant, instanța de fond a reținut, în mod corect, că de la data solicitării adresate autorității îndrituite au trecut aproape cinci ani și cererea nu a fost rezolvată, urmare a modului defectuos, a justificărilor nerelevante fundamentate pe complexitate, număr mare de dosare, depășindu-se astfel termenul rezonabil, perspectivă din care refuzul nu poate să nu fie considerat nejustificat, iar prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, autoritatea administrativă a încălcat reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale. Astfel, Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora: - alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D.,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.” - alin. (2 1 ): „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.” - alin. (2 2 ): „Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul M.F.P. nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.S.D. a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.” - alin. (4): „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.” - alin. (5): „Secretariatul C.C.S.D.

va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.” - alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite C.C.S.D. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.” Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație. În cauză, este necontestat că reclamantul a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, că procedura administrativă de restituire a imobilului în litigiu a început cu Notificarea nr. 428 din 24 iulie 2001, iar, ca urmare, prin Dispoziția nr. 1194 din 14 martie 2006, Primăria Municipiului Cluj Napoca a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul precizat anterior reclamantului și numitei S.E., Dosarul fiind transmis către C.C.S.D. și înregistrat sub nr. 17574/CC. De asemenea, prin Decizia nr. 5438 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 1694/33/2008, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.E.

împotriva sentinței nr. 71 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj și a fost modificată hotărârea recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu consecința obligării Comisiei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru cota ce revine reclamantei din imobilele care fac obiectul Dispoziției nr. 1194/2006, iar pentru cota de 1/2 din 9/10 parte din imobilele identificate în petitele acțiunii și care fac obiectul Dosarului nr. 1757/CC s-a propus prin Decizia C.C.S.D. nr. 9199 din 19 ianuarie 2011 acordarea de despăgubiri în favoarea doamnei S. în cuantum de 295.898,24 lei, urmând ca ulterior să fie emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire în favoarea reclamantului G.V.

pentru cota de 1/2 din 9/10. În cauză s-a efectuat verificarea legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură și evaluarea imobilului, dar nu a fost finalizată procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire. Admițând acțiunea formulată de intimatul-reclamant împotriva pârâtei C.C.S.D., instanța de fond a susținut, în esență, că cererea acestora nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil statuat la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, soluție pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind legală și temeinică.

Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, precum nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente. Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens, trebuie menționată Recomandarea nr. CM/(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă. Într-adevăr, ca urmare a aderării României la U.E. și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. Or, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.

Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag, 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale. Deci, în concluzie, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că autoritățile administrative competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acționeze într-un termen rezonabil pentru soluționarea cererii intimaților-reclamanți.

De asemenea, în raport cu data declanșării procedurii administrative - anul 2001 și cu data înregistrării dosarului la C.C.S.D., precum și în raport cu importanța cauzei pentru intimatul-reclamant, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat încălcarea termenului rezonabil de către autoritățile respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de către autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Or, în cauză, așa cum s-a argumentat mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu soluționarea cererii formulate de intimații-reclamanți, și-au exercitat dreptul de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimatul-reclamant. Astfel fiind, în mod întemeiat a reținut instanța de fond refuzul nejustificat în sarcina autorității publice recurente, pe care a obligat-o să emită decizia de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite intimatului-reclamant, pentru cota de 1/2 din 9/10 părți din apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nr. 1, 2, 3 și 5 și din terenul aferent acestora din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F.

27 Cluj, care face obiectul Dosarului nr. 17574/CC. Cum în cauză s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea numitei S.E. și a reclamantului, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 17574/CC, efectuându-se raportul de evaluare și eliberându-se titlul de despăgubire nr. 9119 în favoarea doamnei S.E. în cuantum de 295.898,54 lei, sumă rezultată din acest raport de evaluare, iar în favoarea reclamantului, pentru cota la care este îndreptățit acesta, nu s-a emis decizia într-un termen rezonabil, se apreciază că neîndeplinirea obligației de a emite un titlu de despăgubire aduce o atingere evidentă noțiunii de bun garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că autoritatea recurentă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii reclamantului și, în consecință, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub acest aspect.

Emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, ca atribuție ce îi incumbă autorității pârâte în cadrul procedurii administrative prealabile, nu a fost îndeplinită nici în momentul pronunțării instanței de fond și nici până în momentul pronunțării deciziei de recurs. Este binecunoscut în doctrină și practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra și nu poate justifica legal întârzierea în emiterea unui act administrativ pe motiv că cererile adresate sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil. În speță, față de situația de fapt expusă anterior, instanța de recurs apreciază că atitudinea autorității pârâte nu respectă noțiunea de termen rezonabil, astfel cum aceasta rezultă din interpretarea art. 6 din C.E.D.O.

și a jurisprudenței C.E.D.O. Este de altfel cunoscut că la calcularea termenului rezonabil este luată în considerare toată perioada în care contestația unei persoane se află în fața unei autorități administrative, aceasta neavând, în principiu, dreptul la un proces jurisdicțional, fiindu-i suspendat în această perioadă dreptul de acces la instanță. Având în vedere că intimații-reclamanți au demarat procedura prevăzută de legile în materia restituirii bunurilor, în anul 2001, de importanța cauzei pentru aceasta, dar și atitudinea de tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că instanța de fond a apreciat în mod întemeiat existența refuzului nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în speță, nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 356 din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2012.