ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1644/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții I.I. și I.L.,

au chemat în judecată pârâta C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la emiterea

unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca, str. B., înscris în C.F.

Cluj-Napoca, în suprafață de 263 m.p., cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că prin dispoziția din 22 iulie 2005 a Primarului Municipiului

Cluj Napoca, s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea lor, constând

în despăgubiri în cuantum de 34.383 RON, pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca,

str. B., înscris în C.F. Cluj-Napoca, în suprafață de 263 m.p., care a fost trecut

în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în baza Decretelor nr. 110/1972 și

nr. 363/1978.

S-a mai menționat că dosarul

se află în evidențele pârâtei în scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, în temeiul art. 16 alin. (1) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

fiindu-i transmis încă din anul 2005 de către autoritățile locale.

De asemenea, reclamanții

au arătat că au formulat o cerere de urgentare a emiterii unui titlu de despăgubire,

pe care au expediat-o pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire

la data de 9 iulie 2009, cerere la care nu au primit până în prezent nici un răspuns,

fiind încălcate astfel disp. art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu a fost parcursă până

în prezent, în totalitate, procedura administrativă specială prevăzută de Legea

nr. 247/2005, dosarul fiind incomplet, în acest sens fiind efectuate demersuri pe

lângă Primăria mun. Cluj - Napoca.

Prin sentința civilă

nr. 459 din 12 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamanților, a obligat pârâta să emită

o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren situat în Cluj

Napoca, str. B., județul Cluj, înscris în CF Cluj și a respins cererea privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului amintește în mod constant că omisiunea autorităților de a se conforma într-un

termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6

alin. (1) din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine

unei autorități administrative.

Noțiunea de «bunuri» poate

cuprinde atât «bunurile actuale» cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele

în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă”

de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.

Principiile de acordare

a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste

și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având

ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod

abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform

prevederilor prezentei legi.

Textele indicate confirmă

intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport

cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire

nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a

sumelor actualizate, integral.

Pentru a se pronunța în

sensul temeiniciei parțiale a acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea

că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea

de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost

demarate în cauză de către reclamanți prin depunerea notificării, încă de la data

de 13 august 2001.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea

ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților,

în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 1850/2005. a fost transmis de Primăria

Municipiului Cluj, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale sub nr. 3328/CC.

Totodată, dosarul a fost

analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului

notificat.

Astfel urmare a analizării

dosarului s-a constatat că lipsește copia legalizată a sentinței pronunțată de către

Tribunalul Cluj, în cuprinsul căreia să se regăsească mențiunea definitivă și irevocabilă.

De asemenea, s-a constatat că de la dosar lipsesc informații cu privire la încasarea

sau nu a despăgubirilor primite la momentul preluării abuzive a imobilului.

Recurenta mai arată că,

numai după parcurgerea întregii proceduri administrative și după efectuarea raportului

de evaluare, Comisia Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire,

această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între

care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica

jurisdicțională internă și internațională.

De asemenea, se mai arată

că deși nu a fost stabilit un termen de soluționare a dosarelor legiuitorul a lăsat

la aprecierea Comisiei Centrale a stabilit ordinea de soluționare a acestora. Astfel

prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală a stabilit că dosarele

vor fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării acestora la Secretariatul

Comisei Centrale, în măsura în care se constată că sunt complete.

Recurenta consideră că

instanța de fond nu a ținut cont de faptul că ar fi, practic, imposibilă emiterea

deciziei în lipsa înscrisurilor solicitate și a lipsei raportului de evaluare prin

care se stabilește cuantumul măsurilor reparatorii.

Jurisprudența Curții Europene

în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii ce trebuie luate în calcul,

cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente

și importanța litigiului pentru reclamant, criterii conform cărora considerentele

reținute de către instanța de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de

către C.C.S.D. referitor la transmiterea dosarului de despăgubire al reclamantului

evaluatorului sau societății de evaluare sunt neîntemeiate.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 (privind

reforma în domeniul proprietății și justiției) privește Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și prevede mai multe etape

în soluționarea cererilor de retrocedare.

Pct. 17.1 din Normele

metodologice de aplicare a Titlului VII din Lege - aprobată prin H.G. nr. 1095/2005

menționează că ordinea în care se soluționează dosarele va fi stabilită prin decizie

a Comisiei Centrale.

Deși legea specială în

discuție fixează procedura care trebuie urmată în această materie, nici prin aceasta,

nici prin Normele metodologice date în aplicarea legii și nici prin decizia Comisiei

Centrale nu se prevede un termen de soluționare a dosarelor ce revin spre competență

Comisiei Centrale.

În lipsa unei dispoziții

exprese referitoare la termenul de soluționare a dosarelor în temeiul Legii nr.

247/2005 (Titlul VII), instanța de judecată este datoare să exercite un control

asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție

reală drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite de Constituția României

și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru realizarea acestuia

scop omisiunea legiuitorului național poate fi complinită prin raportare la „termenul

rezonabil" statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ratificată

de România prin Legea nr. 30/1994), termen care constituie o componentă esențială

a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces echitabil.

Garanția unui proces echitabil

trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci și în procedura prealabilă

celei dintâi și în acest context, este necesar ca durata procedurii să fie una previzibilă.

În opinia Înaltei Curți

de Casație și Justiție argumentele acestei interpretări sunt strict legate de protecția

ce trebuie oferită față de abuzurile de orice fel ce pot apărea în exercițiul atribuțiilor

unei autorități administrative.

În cauza de față, dosarul

a fost înregistrat în evidențele pârâtei sub nr. 3328/CC încă din anul 2005, în

scopul emiterii deciziei, iar demersul judiciar a fost întreprins la data de 14

august 2009, cererea nefiind soluționată nici până la data judecării recursului.

Înalta Curte apreciază

că dacă criteriul-aleatoriu de soluționare este justificat de numărul mare de cereri

și de etapele ce trebuie parcurse, nu același lucru se poate afirma despre nesoluționare

unei cereri într-un interval de timp ce depășește 5 ani de zile.

Prin urmare, în conformitate

cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte apreciază că soluția de admitere

a cererii reclamanților privind obligarea autorității pârâte să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubiri pentru imobilul indicat este temeinică și legală.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 459 din 12 octombrie 2009 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2010.