ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 602

din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., a admis acțiunea

în contencios administrativ formulată de reclamanții T.C. și T.M.,

în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și a obligat pârâta să

emită decizie – titlu de despăgubire aferent dosarului nr. 27495/CC

aflat pe rolul pârâtei, privind imobilul situat în Cluj-Napoca , înscris în C.F.

nr. 22788 Cluj, nr. top 22179.

Pentru a hotărî astfel instanța

de fond a reținut că reclamanții au formulat, în temeiul

prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2002, în calitate de persoane îndreptățite, notificarea nr.

66427/3/452 din 7 noiembrie 2001 și respectiv 27394/452 din 12 aprilie

2003 prin care au solicitat restituirea prin echivalent a terenului

proprietatea acestuia situat în Cluj, imobil ce a trecut în proprietatea

statului în baza Decretului de expropriere nr. 100/1981.

A mai reținut prima

instanță că prin dispoziția nr. 2049 din 14 iunie 2006 a primarului municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea în favoarea reclamanților a

despăgubirilor în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind

înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., prima

instanță a apreciat-o întemeiată având în vedere că prin

Legea nr. 247/2005, art. 13 alin. (1) lit. a) și b) din Titlul VII nu au

fost stabilite în sarcina acesteia atribuții referitoare la stabilirea

despăgubirilor, C.C.S.D. având competență în acest sens.

Pe fondul cererii, prima

instanță a constatat că prin decizia nr. 2 din 28 februarie 2006

autoritatea pârâtă a stabilit că ordinea soluționării

dosarelor va fi în funcție de criteriul aleatoriu, fapt care nu

reprezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în

concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele care îi sunt transmise

comisiei și oricum nu poate reprezenta o justificare pentru neemiterea

deciziei într-un termen rezonabil.

În continuare acestui raționament

juridic, instanța de fond a apreciat că prin nesoluționarea

într-un termen rezonabil a cererii privind emiterea titlului de despăgubire

autoritatea administrativă încalcă reclamanților dreptul la

respectarea bunurilor acestora, iar în considerarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1

din Protocolul 1 adițional la Convenție, pârâta are obligația legală de a găsi toate mijloacele legale necesare

soluționării cererilor, în limitele drepturilor fundamentale ale

cetățenilor.

A concluzionat instanța de fond în

sensul că, a condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de

elementul aleatoriu introdus de Comisie, care implică imposibilitatea

definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a

soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce

poate fi opusă cu succes reclamanților, ca temei pentru

nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în

final a dreptului de despăgubire, acțiunea fiind astfel

întemeiată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) raportate la cele

ale art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

În motivarea cererii de recurs,

întemeiat pe art. 304

1

si art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență,

pentru următoarele motive:

Arată recurenta că dosarul

aferent dispoziției nr. 2049/2006 a fost transmis Secretariatului C.C.S.D.

în vederea urmării procedurii administrative, fiind înregistrat sub nr. 27495.

În urma analizării dosarului de

despăgubire s-a constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri care

să facă dovada proprietății imobilului notificat, astfel

că dosarul de despăgubire a fost remis entității investite cu

soluționarea notificării prin procesul verbal nr. 08189 din 30 mai 2008.

În mod greșit instanța de fond

a apreciat faptul că „criteriul aleatoriu stabilit de autorități

în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o

garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la

analizarea unuia sau altuia din dosare”.

Instanța de fond, în mod nelegal a motivat

soluția pe nesoluționarea în termen a unei cereri în sensul art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că soluționarea

dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea

declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Soluția instanței de fond de

emitere a deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire este

nelegală și netemeinică deoarece în lipsa dosarului de

despăgubire al reclamanților nu se poate finaliza procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Reclamanții intimați T.C. și

T.M. au formulat întâmpinare la cererea de recurs și au solicitat

respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând cererea de recurs, motivele

invocate, normele incidente în cauza și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Referitor la motivul de recurs prin care

se arată că dosarul de despăgubire a fost remis

entității investite cu soluționarea notificării prin procesul

verbal nr. 08189 din 30 mai 2008, întrucât s-a constatat că de la dosar

lipsesc înscrisuri care să facă dovada proprietății

imobilului notificat, se reține că în mod vădit de rea

credință, recurenta invocă acest motiv în condițiile în care

prin decizia nr. 2468 din 13 octombrie 2009 s-a respins în mod irevocabil ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2049/2006

emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca (fila 120 fond).

Astfel, recurenta nu mai poate

susține motive de nelegalitate a elementelor cuprinse în dosarul de

despăgubire care a format obiectul notificării reclamanților intimați

privind restituirea în natura a imobilului și, respectiv,

soluționarea acestei notificări prin care s-a respins cererea de

restituire în natura propunându-se măsuri reparatorii în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

În ceea ce privește aprecierea

instanței de fond referitor la criteriul aleatoriu stabilit de

autorități în funcție de care se vor soluționa dosarele,

Înalta Curte retine că aceasta este corectă, acest criteriu aleatoriu

fiind arbitrar și echivalent cu o condiție pur potestativă

impusă de autoritatea administrativă, neoferind un criteriu obiectiv

asupra desfășurării procedurii prevăzute de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Motivul de recurs privind calificarea

cererii in raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu pot fi

reținute, deoarece aceasta este legea cadru generală care se

aplică actelor autorităților administrative, situație prevăzută

în mod concret și în Legea nr. 247/2005 în ceea ce privește contestarea

emiterii deciziei ce constituie titlu de despăgubire.

Procedura administrativă

reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 are

particularitățile sale în raport de etapele ce trebuie parcurse

pentru obținerea măsurilor reparatorii, însă toate acestea pot

fi apreciate prin prisma legii generale a contenciosului administrativ.

Față de cele arătate mai

sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.S.D.,

împotriva sentinței civile nr. 602 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2010.