ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 602 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T.C. și T.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și a obligat pârâta să emită decizie – titlu de despăgubire aferent dosarului nr. 27495/CC aflat pe rolul pârâtei, privind imobilul situat în Cluj-Napoca , înscris în C.F.

nr. 22788 Cluj, nr. top 22179. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au formulat, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2002, în calitate de persoane îndreptățite, notificarea nr. 66427/3/452 din 7 noiembrie 2001 și respectiv 27394/452 din 12 aprilie 2003 prin care au solicitat restituirea prin echivalent a terenului proprietatea acestuia situat în Cluj, imobil ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 100/1981. A mai reținut prima instanță că prin dispoziția nr. 2049 din 14 iunie 2006 a primarului municipiului Cluj-Napoca s-a propus acordarea în favoarea reclamanților a despăgubirilor în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., prima instanță a apreciat-o întemeiată având în vedere că prin Legea nr. 247/2005, art. 13 alin. (1) lit. a) și b) din Titlul VII nu au fost stabilite în sarcina acesteia atribuții referitoare la stabilirea despăgubirilor, C.C.S.D. având competență în acest sens. Pe fondul cererii, prima instanță a constatat că prin decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 autoritatea pârâtă a stabilit că ordinea soluționării dosarelor va fi în funcție de criteriul aleatoriu, fapt care nu reprezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele care îi sunt transmise comisiei și oricum nu poate reprezenta o justificare pentru neemiterea deciziei într-un termen rezonabil.

În continuare acestui raționament juridic, instanța de fond a apreciat că prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind emiterea titlului de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamanților dreptul la respectarea bunurilor acestora, iar în considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, pârâta are obligația legală de a găsi toate mijloacele legale necesare soluționării cererilor, în limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

A concluzionat instanța de fond în sensul că, a condiționa soluționarea dosarelor exclusiv de elementul aleatoriu introdus de Comisie, care implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu constituie o justificare pertinentă ce poate fi opusă cu succes reclamanților, ca temei pentru nesoluționarea cererii având ca obiect stabilirea și concretizarea în final a dreptului de despăgubire, acțiunea fiind astfel întemeiată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) raportate la cele ale art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În motivarea cererii de recurs, întemeiat pe art. 304 1 si art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență, pentru următoarele motive: Arată recurenta că dosarul aferent dispoziției nr. 2049/2006 a fost transmis Secretariatului C.C.S.D. în vederea urmării procedurii administrative, fiind înregistrat sub nr. 27495. În urma analizării dosarului de despăgubire s-a constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri care să facă dovada proprietății imobilului notificat, astfel că dosarul de despăgubire a fost remis entității investite cu soluționarea notificării prin procesul verbal nr. 08189 din 30 mai 2008. În mod greșit instanța de fond a apreciat faptul că „criteriul aleatoriu stabilit de autorități în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau altuia din dosare”.

Instanța de fond, în mod nelegal a motivat soluția pe nesoluționarea în termen a unei cereri în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Soluția instanței de fond de emitere a deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire este nelegală și netemeinică deoarece în lipsa dosarului de despăgubire al reclamanților nu se poate finaliza procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Reclamanții intimați T.C. și T.M. au formulat întâmpinare la cererea de recurs și au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauza și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Referitor la motivul de recurs prin care se arată că dosarul de despăgubire a fost remis entității investite cu soluționarea notificării prin procesul verbal nr. 08189 din 30 mai 2008, întrucât s-a constatat că de la dosar lipsesc înscrisuri care să facă dovada proprietății imobilului notificat, se reține că în mod vădit de rea credință, recurenta invocă acest motiv în condițiile în care prin decizia nr. 2468 din 13 octombrie 2009 s-a respins în mod irevocabil ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2049/2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca (fila 120 fond).

Astfel, recurenta nu mai poate susține motive de nelegalitate a elementelor cuprinse în dosarul de despăgubire care a format obiectul notificării reclamanților intimați privind restituirea în natura a imobilului și, respectiv, soluționarea acestei notificări prin care s-a respins cererea de restituire în natura propunându-se măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În ceea ce privește aprecierea instanței de fond referitor la criteriul aleatoriu stabilit de autorități în funcție de care se vor soluționa dosarele, Înalta Curte retine că aceasta este corectă, acest criteriu aleatoriu fiind arbitrar și echivalent cu o condiție pur potestativă impusă de autoritatea administrativă, neoferind un criteriu obiectiv asupra desfășurării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Motivul de recurs privind calificarea cererii in raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu pot fi reținute, deoarece aceasta este legea cadru generală care se aplică actelor autorităților administrative, situație prevăzută în mod concret și în Legea nr. 247/2005 în ceea ce privește contestarea emiterii deciziei ce constituie titlu de despăgubire. Procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 are particularitățile sale în raport de etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea măsurilor reparatorii, însă toate acestea pot fi apreciate prin prisma legii generale a contenciosului administrativ. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 602 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.