ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele P.M. și P.C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor au solicitat: - obligarea celor din urmă la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul situat în Cluj-Napoca înscris inițial în C.F.

10878 Cluj-Napoca nr. top 7991, dosarul fiind aflat în evidențele pârâtelor, înregistrat prin adresa nr. 3347/4521/29 aprilie 2008 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca; - obligarea pârâtelor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei pentru terenul situat în Cluj-Napoca înscris inițial 10878 Cluj-Napoca, nr. top 7991, dosarul fiind aflat în evidențele pârâtelor, înregistrat prin adresa nr. 3347/4521/29 aprilie 2008 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca. În motivarea acțiunii, reclamantele învederează instanței că imobilul în cauză situat în Cluj-Napoca înscris în C.F.

10878 Cluj-Napoca nr. top 7991 a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 298/1972 de la antecesoarea reclamantelor. Întrucât acest imobil a fost preluat de către Statul Român în mod abuziv, reclamantele, în calitate de persoane îndreptățite la restituire, au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care au solicitat restituirea în echivalent a terenului în litigiu. Mai arătă reclamantele că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, nu se poate reține soluționarea dosarelor ca fiind condiționată de elementul aleatoriu introdus de autorități ca justificare pertinentă față de neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.

Prin întâmpinarea formulată , pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză dat fiind faptul că, această entitate nu are competente în emiterea deciziilor ce constituie titlu de despăgubire iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a invocat, pe de o parte, respingerea cererii ca prematur formulată invocând procedura stabilită prin H.G. nr. 527/2006 și respectiv O.U.G. nr. 81/2007. Pe fondul cauzei, pârâta arată că în speță nu poate fi reținut refuzul nejustificat de soluționare a cererii într-un termen rezonabil deoarece nu au fost parcurse toate etapele premergătoare emiterii deciziei, așa încât nici obligarea acestora la plata despăgubirilor nu este întemeiată.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 125 din data de 24 martie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. București și a respins acțiunea față de această pârâtă. A admis acțiunea în contencios formulată de reclamantele P.M. cu sediul procesual în județul Cluj și P.C.

cu sediul procesual în județul Cluj în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul situat în Cluj-Napoca , a obligat pârâta la plata sumei de 1000 RON cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă.

Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamante în sumă de 5000 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acorda potrivit dispozițiilor legale sus arătate, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, o autoritate administrativă distinctă cu denumirea C.C.S.D. care în virtutea prevederilor art. 13 alin lit. a) și b) are două atribuții principale: emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlului de despăgubire și luarea măsurilor legale necesare aplicării legii. Din această perspectivă, pârâta A.N.R.P.

nu are calitate procesuală pasivă deoarece prin legea sus menționată nu a fost stabilită în sarcina sa atribuții referitoare la stabilirea despăgubirilor, astfel că instanța a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâtei și a admis-o în consecință. În ceea ce privește pârâta C.C.S.D., în cuprinsul capitolului V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt reglementate pe larg procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor. De altfel, pe aceste prevederi legale se axează întreaga apărare formulată de pârâtă în nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil. A mai reținut instanța că, potrivit normelor metodologice corespunzătoare art. 17 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, C.C.S.D. a fost autorizată să stabilească prin decizie ordinea în care vor fi soluționate dosarele. În acest sens, Comisia a stabilit prin decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, act administrativ cu caracter normativ, că ordinea dosarelor se face aleatoriu, aceasta fiind și justificarea nesoluționării cererii formulate de reclamante. Soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen iar modalitatea reținută de autoritate în sensul de a condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu nu constituie o justificare pertinentă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.

Concluzionează prima instanță arătând că prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul oricărei persoane la soluționarea unei cereri în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Totodată, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Cu privire la drepturile de creanță Curtea a decis , cu valoare de principiu că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.

În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantelor prin emiterea dispozițiilor de restituirea prin echivalent, reprezintă o valoare patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire autoritatea administrativă în cauză - C.C.S.D. - încalcă reclamantelor dreptul la respectarea bunurilor acestora iar în considerarea art. 6 din C.E.D.O. precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Așadar, datorită nerezolvării în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 a cererii reclamantelor de emitere a unor dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, acestea au sesizat în condițiile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ care a apreciat că acestea au fost vătămate într-un drept legitim, prin nesoluționarea în termen a unei cereri fiindu-le astfel încălcat interesul legitim privat, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat așa cum este el definit de art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței mai sus menționată a declarat recurs pârâta C.C.S.D.

invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală prin faptul că instanța de fond a invocat criteriul aleatoriu în soluționarea cererilor de despăgubiri deși s-a precizat că Decizia nr. 2/2006 a fost revocată și în prezent este în vigoare Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 care stabilește că ordinea de soluționare este ordinea înregistrării la sediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. A arătat recurenta că la data redactării cererii de recurs raportul de evaluare a fost întocmit și comunicat reclamanților. Aceștia au formulat contestație la raportul de evaluare, evaluatorul autorizat comunicându-le și răspunsul la contestație.

În mod nelegal, instanța de fond a reținut nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil, acest termen trebuie să includă și procedurile administrative prealabile. De asemenea, s-a arătat că în mod nelegal a fost obligată recurenta la penalități de întârziere precum și la cheltuieli de judecată deoarece reclamantele nu au făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului și nici nu au dovedit vinovăția recurentei. Reclamantele-intimate au formulat întâmpinare și au solicitat menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică și respingerea cererii de recurs, soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil.

Prin Notele scrise depuse de recurentă la data de 12 octombrie 2009 s-a arătat că a fost emisă decizia nr. 5851 din 30 iunie 2009 în favoarea reclamantelor, urmându-se în prezent procedura de semnare și avizare. Înalta Curte analizând cererea de recurs de față constată că este fondată, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 17 din Titlul VII – al Legii nr. 247/2005, C.C.S.D. a fost autorizată să stabilească prin decizie ordinea în care vor fi soluționate dosarele. Instanța de fond a reținut greșit ca și criteriu de soluționare al cererilor, criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2/2006, ori această decizie a fost revocată cu decizia nr. 2815/2008 care stabilește ca ordine de soluționare a cererilor, ordinea înregistrării dosarelor la sediul Comisiei.

Cererea reclamantelor a fost înregistrată prin adresa nr. 3347/452.1 din 29 aprilie 2008. În condițiile în care raportul de evaluare a imobilului a fost contestat de reclamanți, comunicându-se și răspunsul la contestația acestora, acest lucru nu poate fi reproșat autorității pârâte. Din această perspectivă parcurgerea procedurii administrative specială prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sub sancțiunea plății penalităților pe zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executarea efectivă apare în mod evident disproporționată. Prin urmare și sub acest aspect sentința de fond este nelegală. Având în vedere că prin Decizia nr. 5851 din 30 iunie 2009 Comisia a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamantelor, iar sentința de fond a fost pronunțată în 24 martie 2009, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, menținând totodată celelalte dispoziții privind lipsa calității procesuale pasive a A.N.R.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 125 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Menține celelalte dispoziții privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.