ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 335/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantele P.M. și P.C., în contradictoriu cu

pârâtele A.N.R.P. și Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor au

solicitat:

- obligarea celor din urmă la emiterea unei decizii reprezentând titlul

de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, urmare a evaluării efectuate în condițiile art. 16 alin. (5)

și (6) ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul situat în

Cluj-Napoca înscris inițial în C.F. 10878 Cluj-Napoca nr. top 7991, dosarul

fiind aflat în evidențele pârâtelor, înregistrat prin adresa nr. 3347/4521/29

aprilie 2008 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 1000 lei cu titlu de penalități

pe zi de întârziere a executării sentinței de la data rămânerii definitive și irevocabile

și până la executarea efectivă a sentinței în sensul emiterii deciziei pentru

terenul situat în Cluj-Napoca înscris inițial 10878 Cluj-Napoca, nr. top 7991, dosarul

fiind aflat în evidențele pârâtelor, înregistrat prin adresa nr. 3347/4521/29

aprilie 2008 a Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

În motivarea acțiunii, reclamantele învederează instanței că imobilul în

cauză situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. 10878 Cluj-Napoca nr. top 7991 a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 298/1972 de la

antecesoarea reclamantelor. Întrucât acest imobil a fost preluat de către

Statul Român în mod abuziv, reclamantele, în calitate de persoane îndreptățite

la restituire, au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care

au solicitat restituirea în echivalent a terenului în litigiu.

Mai arătă reclamantele că soluționarea cererilor de acordare

a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă

într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede

nici un termen, nu se poate reține soluționarea dosarelor ca fiind condiționată

de elementul aleatoriu introdus de autorități ca justificare pertinentă față de

neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.

Prin întâmpinarea formulată

,

pârâta A.N.R.P. a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză dat fiind faptul că,

această entitate nu are competente în emiterea deciziilor ce constituie titlu

de despăgubire iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

București a invocat, pe de o parte, respingerea cererii ca prematur formulată

invocând procedura stabilită prin H.G. nr. 527/2006 și respectiv O.U.G. nr.

81/2007.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că în speță nu poate fi reținut refuzul

nejustificat de soluționare a cererii într-un termen rezonabil deoarece nu au

fost parcurse toate etapele premergătoare emiterii deciziei, așa încât nici

obligarea acestora la plata despăgubirilor nu este întemeiată.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 125 din data de 24 martie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. București și a respins

acțiunea față de această pârâtă.

A admis acțiunea în contencios formulată de reclamantele P.M. cu sediul

procesual în județul Cluj și P.C. cu sediul procesual în județul Cluj în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor și,

pe cale de consecință, a obligat pârâta la emiterea unei decizii reprezentând

titlu de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 având ca obiect acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, urmare a evaluării

efectuate în condițiile art. 16 alin. (5) și (6) ale Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru terenul situat în Cluj-Napoca , a obligat pârâta la plata sumei

de 1000 RON cu titlu de penalități pe zi de întârziere a executării sentinței

de la data rămânerii definitive și irevocabile și până la executarea efectivă.

Totodată, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către

reclamante în sumă de 5000 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, așa

cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care

se acorda potrivit dispozițiilor legale sus arătate, s-a constituit în

subordinea Cancelariei Primului Ministru, o autoritate administrativă distinctă

cu denumirea C.C.S.D. care în virtutea prevederilor art. 13 alin lit. a) și b)

are două atribuții principale: emiterea deciziilor referitoare la acordarea

titlului de despăgubire și luarea măsurilor legale necesare aplicării legii.

Din această perspectivă, pârâta A.N.R.P. nu are calitate procesuală

pasivă deoarece prin legea sus menționată nu a fost stabilită în sarcina sa

atribuții referitoare la stabilirea despăgubirilor, astfel că instanța a

apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei

pârâtei și a admis-o în consecință.

În ceea ce privește pârâta C.C.S.D., în cuprinsul capitolului V al

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt reglementate pe larg procedurile

administrative pentru acordarea despăgubirilor.

De altfel, pe aceste prevederi legale se axează întreaga apărare

formulată de pârâtă în nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil.

A mai reținut instanța că, potrivit normelor metodologice

corespunzătoare art. 17 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, C.C.S.D. a fost autorizată să stabilească prin decizie ordinea

în care vor fi soluționate dosarele. În acest sens, Comisia a stabilit prin

decizia nr. 2 din 28 februarie 2006, act administrativ cu caracter normativ, că

ordinea dosarelor se face aleatoriu, aceasta fiind și justificarea

nesoluționării cererii formulate de reclamante.

Soluționarea cererilor de acordarea despăgubirilor rezultate din

aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în

condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen iar modalitatea

reținută de autoritate în sensul de a condiționa soluționarea dosarelor de

elementul aleatoriu nu constituie o justificare pertinentă care să conducă la

neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.

Concluzionează prima instanță arătând că prevederile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului reglementează dreptul oricărei

persoane la soluționarea unei cereri în mod echitabil, în mod public și într-un

termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială instituită de

lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu

caracter civil.

Totodată, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale statuează că

orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Cu privire la drepturile de creanță Curtea a decis , cu valoare de principiu că

acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la

Convenție.

În cauză, dreptul de creanță născut în favoarea reclamantelor prin

emiterea dispozițiilor de restituirea prin echivalent, reprezintă o valoare

patrimonială și are caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1

din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.

Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de

despăgubire autoritatea administrativă în cauză - C.C.S.D. - încalcă

reclamantelor dreptul la respectarea bunurilor acestora iar în considerarea

art. 6 din C.E.D.O. precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional

la Convenție, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate

mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de

apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat

de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Așadar, datorită nerezolvării în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din

Legea nr. 554/2004 a cererii reclamantelor de emitere a unor dispoziții de

acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, acestea au sesizat în condițiile

art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios

administrativ care a apreciat că acestea au fost vătămate într-un drept

legitim, prin nesoluționarea în termen a unei cereri fiindu-le astfel încălcat

interesul legitim privat, respectiv posibilitatea de a pretinde o anumită

conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil

prefigurat așa cum este el definit de art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței mai sus menționată a declarat recurs pârâta C.C.S.D.

invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea recursului s-a arătat că sentința recurată este netemeinică

și nelegală prin faptul că instanța de fond a invocat criteriul aleatoriu în

soluționarea cererilor de despăgubiri deși s-a precizat că Decizia nr. 2/2006 a

fost revocată și în prezent este în vigoare Decizia nr. 2815 din 16 septembrie

2008 care stabilește că ordinea de soluționare este ordinea înregistrării la

sediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A arătat recurenta că la data redactării cererii de recurs raportul de

evaluare a fost întocmit și comunicat reclamanților.

Aceștia au formulat contestație la raportul de evaluare, evaluatorul

autorizat comunicându-le și răspunsul la contestație.

În mod nelegal, instanța de fond a reținut nesoluționarea cererii într-un

termen rezonabil, acest termen trebuie să includă și procedurile administrative

prealabile.

De asemenea, s-a arătat că în mod nelegal a fost obligată recurenta la

penalități de întârziere precum și la cheltuieli de judecată deoarece

reclamantele nu au făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului și nici

nu au dovedit vinovăția recurentei.

Reclamantele-intimate au formulat întâmpinare și au solicitat menținerea

sentinței instanței de fond ca legală și temeinică și respingerea cererii de

recurs, soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din

aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil.

Prin Notele scrise depuse de recurentă la data de 12 octombrie 2009 s-a

arătat că a fost emisă decizia nr. 5851 din 30 iunie 2009 în favoarea

reclamantelor, urmându-se în prezent procedura de semnare și avizare.

Înalta Curte analizând cererea de recurs de față constată că este fondată,

având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 17 din Titlul VII – al Legii nr. 247/2005, C.C.S.D. a fost

autorizată să stabilească prin decizie ordinea în care vor fi soluționate

dosarele.

Instanța de fond a reținut greșit ca și criteriu de soluționare al

cererilor, criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2/2006, ori această decizie

a fost revocată cu decizia nr. 2815/2008 care stabilește ca ordine de

soluționare a cererilor, ordinea înregistrării dosarelor la sediul Comisiei.

Cererea reclamantelor a fost înregistrată prin adresa nr. 3347/452.1 din

29 aprilie 2008.

În condițiile în care raportul de evaluare a imobilului a fost contestat

de reclamanți, comunicându-se și răspunsul la contestația acestora, acest lucru

nu poate fi reproșat autorității pârâte. Din această perspectivă parcurgerea

procedurii administrative specială prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005 sub sancțiunea plății penalităților pe zi de întârziere de la data rămânerii

irevocabile a sentinței și până la executarea efectivă apare în mod evident disproporționată.

Prin urmare și sub acest aspect sentința de fond este nelegală.

Având în vedere că prin Decizia nr. 5851 din 30 iunie 2009 Comisia a

emis titlu de despăgubire în favoarea reclamantelor, iar sentința de fond a

fost pronunțată în 24 martie 2009, Înalta Curte constată netemeinicia acesteia

și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct.

9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că

va respinge acțiunea ca nefondată, menținând totodată celelalte dispoziții

privind lipsa calității procesuale pasive a A.N.R.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C.C.S.D.

împotriva sentinței civile nr. 125 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința recurată în

sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Menține

celelalte dispoziții privind excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei A.N.R.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

ianuarie 2010.