ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5438/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta M.V. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Satu Mare anularea hotărârii din 9 februarie

2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată,

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare

a defunctului M.I.S.M.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că soțul ei numitul M.I.S.M. s-a născut la data de 31 octombrie

1941, în municipiul D., localitatea de refugiu a părinților acestuia, respectiv

M.I. și M.M. și care a decedat la data de 03 ianuarie 2002.

Numitei M.M. i-a fost

recunoscută calitatea de refugiată prin hotărârea din 18 februarie 2008, iar tatălui

soțului i s-a eliberat la data de 14 noiembrie 1940 de către Comisariatul General

al Re­fugiaților din nordul T.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care certificatul de

căsătorie, certificatul de naștere al soțului, extras din registrul stării civile

pentru născuți din anul 1941 - D., certificatul de deces al soțului, legitimația

de refugiat.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 98/CA din 27 mai 2009 Curtea de Apel Satu Mare, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

din 9 februarie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea

de persoană refugiată, și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

Legea nr. 189/2000,în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului M.I.S.M.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 3 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta, C.J.P. Satu Mare, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că pentru a putea suferi persecuții etnice care să determine strămutarea

in alta localitate trebuie ca persoana în cauză să fie născută sau cel puțin să

fi fost concepută cel târziu la data strămutării, întrucât doar copilul conceput

se consideră că exista, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepție,

dacă s-a născut viu.

Per a contrario, nu pot

beneficia de prevederile legii copiii concepuți, respectiv născuți în timpul refugiului

părinților săi.

Prin urmare,recurenta

consideră că prima instanță în mod greșit, a asimilat situația soțului decedat al

reclamantei-intimate situației părinților săi, întrucât prin această interpretare

se adaugă la lege, ceea ce nu este permis.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că soțul reclamantei s-a născut la data de

31 octombrie 1941, în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța

de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului,

iar reclamanta se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea

nr. 189/2000 potrivit cărora „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria

persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare

celei în care a fost depusă cererea de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă

ulterior nu s-a recăsătorit”. În consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 98/CA din 27 mai 2009 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.