ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5435/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea

hotărârii din 12 decembrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1

decembrie 2008.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în perioada septembrie 1940 – martie 1945 din cauza persecuțiilor

etnice, ca urmare a cedării A.N. în urma Diktatului de la Viena, familia sa a fost

nevoită să se refugieze din sat F. comuna P. județul Sălaj în localitatea T. județul

Cluj.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale martorilor N.D. și G.I. din care a rezultat

că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat deoarece au fost alungați din localitatea

de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

La dosar au fost depuse

hotărârile din 11 martie 2004 și din 7 octombrie 2004, prin care pârâta stabilește

calitatea de persoană refugiată și acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

martorilor reclamantului.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 230 din 21 martie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului

calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945 și,

totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând

cu data de 1 decembrie 2008.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta, C.J.P. Sălaj a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că în urma cercetărilor efectuate de organele abilitate, cercetări care

continuă și în prezent, au fost depistate cazuri în care martorii au dat declarații

false.

Comisia pentru aplicarea

prevederilor art. 1 și art. 4 alin (1) din O.U.G. nr. 105/1999, aprobata, prin Legea

nr. 189/2000, modificată și completată, a considerat necesar a se prezenta și alte

documente pe baza cărora să se dovedească forma de persecuție pentru a se stabili

calitatea de refugiat a reclamantului. Ori in cazul de față documentele solicitate

și prevăzute de lege nu au putut fi prezentate de contestator.

În fine, recurenta mai

invocă prevederile art. 1191 C. civ. și Decizia Curții Constituționale nr. 21/1997.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca

cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație

cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse

hotărârile din 11 martie 2004 și 14507 din 7 octombrie 2004 prin care pârâta stabilește

calitatea de persoană refugiată și acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

martorilor reclamantului.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul

de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul a fost refugiat împreună cu

familia, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, a suportat consecințele

morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În ceea ce privește indicarea

prevederilor art. 1191 C. civ. și Decizia Curții Constituționale nr. 21/1997, Înalta

Curte constată că acestea nu sunt incidente în cauza de față.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 230 din 21 mai 2009 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.