ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta M.M. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea hotărârii nr. 8827 din 31 martie

2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și totodată,

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor

audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită

să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 deoarece a fost nevoită să părăsească

localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de

către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă

și declarațiile autentificate ale martorilor, din care a rezultat că aceasta, împreună

cu familia, s-a refugiat din satul natal A., județul Sălaj în satul S., deoarece

au fost alungați din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

La dosar au fost depuse

hotărârile nr. 16976 și 8278 din 28 martie 2005 și respectiv 12 martie 2003, prin

care li s-a stabilit calitatea de persoană refugiată martorilor reclamantei.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 438 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea

nr. 5827 din 31 martie 2009 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de persoană refugiată, și totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2009.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, fiind nevoită să părăsească localitatea de domiciliu

datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate

în intervalul decembrie 1940 – 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta, C.J.P. Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că declarațiile martorilor sunt nule, pentru că aceștia în perioada 1940-1945

erau copii, nu aveau discernământ, și de la acea perioadă au trecut peste 60 de

ani.

Recurenta mai arată că

s-au constatat fapte de asociere în declararea de fapte neadevărate în fața notarului

iar, ulterior, în fața instanței nu au fost recunoscute, ceea ce duce la concluzia

că aceste dosare de "refugiați" se fac cu încălcarea prevederilor

art. 5 C. civ. și ale art. 4 alin. (1) din Ordonanța nr. 105/1999 fiind fapte constatate

de organele de cercetare penală, respectiv: declarații mincinoase în fața notarului.

Comisia pentru aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată, prin Legea nr. 189/2000, modificată

și completată, a considerat necesar a fi prezentate și alte documente pe baza cărora

să se dovedească forma de persecuție pentru a se stabili calitatea de refugiat a

reclamantei.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca

cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație

cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse

hotărârile nr. 16976 și 8278 din care a rezultat că martorii reclamantei s-au aflat

în aceeași situație cu aceasta.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul

de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta a fost nevoită să se refugieze

împreună cu familia, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 438 din 6 octombrie 2009 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2010.