ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5288/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj la data de 18 martie 2009, reclamanta N.B. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea parțială a Hotărârii nr. 25.560

din 18 decembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care i s-a recunoscut calitatea de

soț supraviețuitor al celui persecutat din motive entice; obligarea pârâtei la

emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de

persoană refugiată pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945 și acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000

începând cu data de 01 noiembrie 2009, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuții

din partea Guvernului României împotriva etnicilor maghiari din Ardealul de

Sud, astfel că, în cursul lunii septembrie a anului 1940, a fost nevoită ca

împreună cu familia sa să se refugieze din localitatea Războieni în loc. Cluj,

aflată sub ocupația regimului maghiar.

Cererea adresată

pârâtei C.J.P. Cluj privind recunoașterea calității de persoană refugiată și

acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale O.G.

nr. 105/1999 a fost înregistrată sub nr. 23.518 din 20 octombrie 2009 și a fost

soluționată de către pârâtă prin hotărârea atacată, dar i s-a reținut în mod

greșit calitatea de soție supraviețuitoare a persoanei refugiate și decedate și

nu calitatea de refugiat.

Față de aceste considerente

și raportat la solicitarea recunoașterii statutului de refugiat, pentru care a

depus înscrisuri doveditoare, reclamanta a apreciat că pârâta s-a aflat în

eroare, în sensul recunoașterii în mod greșit a calității reclamantei de soție

supraviețuitoare a celui refugiat și nu a calității de persoană refugiată.

Totodată, reclamanta

a învederat faptul că pârâta a apreciat, prin prisma actelor pe care le-a

depus, ca fiind justificată cererea sa și a admis-o, astfel că se impune

modificarea hotărârii emisă de pârâtă, în sensul recunoașterii calității sale

de persoană refugiată și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000

începând cu data de 01 noiembrie 2009.

instanțe

Prin Sentința nr. 159

din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de

reclamantă; a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 25.560 din 18 decembrie

2009 emisă de pârâtă, privitor la recunoașterea calității de soț supraviețuitor

al persoanei refugiate și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea

de refugiat în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1

noiembrie 2009, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut că inadvertența între cererea

formulată de către petenta contestatoare, probele administrate și dispozițiile

anterior enunțate constă în faptul că reclamanta a solicitat acordarea

drepturilor în calitate de persoană vătămată în urma statutului de refugiat, nu

în calitate de soț supraviețuitor al unei astfel de persoane.

În acest sens, prima

instanță a constatat că din probele administrate: adresa comunicată de către

Arhivele Statului - Direcția Județeană Cluj, în care se menționează că

reclamanta, numită T.B. la acea vreme, conform actelor de stare civilă, apare

printre persoanele refugiate din sudul Ardealului, precum și declarațiile

autentice ale martorilor L.F. și B.A. care confirmă refugiul reclamantei

împreună cu familia sa, rezultă faptul că reclamanta N.F.B. este îndreptățită

la recunoașterea statutului de refugiat în nume propriu și implicit la

acordarea drepturilor recunoscute de lege.

În aceste condiții,

prima instanță a apreciat că recunoașterea drepturilor corespunzătoare

calității de soț supraviețuitor este netemeinică și nelegală, în condițiile în

care s-a dovedit statutul personal de persoană refugiată, în accepțiunea normei

enunțate.

În altă ordine de

idei, prima instanță a reținut că intimata C.J.P. Cluj a apreciat temeinicia

acestor declarații, însă le-a interpretat greșit reținând contestatoarei doar

calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane refugiate, nu aceea de

persoană refugiată.

Cluj

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Cluj, care a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamant, invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și dispozițiile generale

prevăzute de art. 299 și urm. și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea sumară a

căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că din actele depuse în probațiune

rezultă că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea

de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această

localitate.

De asemenea,

reclamanta nu și-a dovedit calitatea de refugiat și nici nu a suferit

persecuții din motive entice, fiind născută pe un teritoriu liber, așa încât nu

se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 și 2 din

H.G. nr. 127/2002 privind normele de aplicare a legii.

intimatei-reclamante

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că

motivele recursului nu au legătură cu aspectul dedus judecății, pentru că

hotărârea contestată atestă calitatea intimatei-reclamante de soț

supraviețuitor a persoanei refugiate și decedate și nu cea de beneficiar direct

al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de refugiat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

și de drept relevante

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Intimata-reclamantă

N.B. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Hotărârea nr. 25.560 din 18 decembrie 2009 emisă de

recurenta-pârâtă C.J.P. Cluj, prin care i-a fost recunoscută calitatea de soț

supraviețuitor al celui decedat care a fost persecutat din motive etnice și, totodată,

acordate drepturile aferente, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr.

189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01

noiembrie 2009.

Intimata-reclamantă a

învederat faptul că solicitarea sa a vizat situația prevăzută de art. 1 lit. c)

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, respectiv acordarea

drepturilor în calitate de persoană vătămată în urma statutului de refugiat în

perioada 01 septembrie 1940 - 06 martie 1945, pentru care a depus acte

doveditoare, apreciind că din eroare, i-a fost recunoscută calitatea de soție

supraviețuitoare prevăzută de art. 3 din același act normativ.

Curtea de apel, cu o

motivare care este la adăpost de orice critică, a reținut că cererea

reclamantei este fondată în raport de probatoriul administrat în cauză, ceea ce

confirmă faptul că aceasta este îndreptățită la recunoașterea calității de

refugiat și implicit la acordarea drepturilor recunoscute de lege pentru

situația prevăzută de art. 1 lit. c) O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000.

În contextul în care,

hotărârea emisă de recurenta-pârâtă atestă calitatea intimatei de soț

supraviețuitor al persoanei decedate și refugiate și nu calitatea de refugiat a

acesteia, criticile formulate în recurs se dovedesc a fi vădit nefondate,

recurenta-pârâtă demonstrând, încă o dată, că se află în eroare.

În concret, recurenta

își argumentează motivația din recurs pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de persoană refugiată

și persecutată din motive entice, pe care intimata-reclamantă ar trebui să le

îndeplinească, aspecte care însă vizează, de fapt, o altă situație decât cea

dedusă judecății, motiv pentru care, Înalta Curte nu va primi criticile

formulate în acest sens.

Cu toate acestea,

independent de motivele invocate în recurs, Înalta Curte, analizând cauza sub

toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc.

civ, reține că în raport de situația factuală, prima instanță a stabilit în mod

corect că intimata-reclamantă N.B. se încadrează în prevederile Legii nr.

189/2000, în calitate de persoană refugiată.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

"beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice", fiind

"refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

Potrivit art. 4 alin.

(1) și (2) din Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr.

127/2002 "dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente", iar "în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice

se poate face prin declarație cu martori."

Potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

"dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele

interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege".

Probele administrate

în cauză confirmă faptul că intimata-reclamantă este îndreptățită la

recunoașterea statutului de refugiat în nume propriu și implicit la acordarea

drepturilor recunoscute de lege.

Elocventă în acest

sens este adresa comunicată de către Arhivele Statului - Direcția Județeană

Cluj, care confirmă faptul că intimata-reclamantă (care în acea perioadă se

numea T.B., conform actelor de stare civilă) apare printre persoanele refugiate

din sudul Ardealului (conform evidențelor aferente anului 1942).

Totodată,

declarațiile autentice ale martorilor L.F. și B.A. confirmă refugiul

reclamantei împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, Războieni,

jud. Alba, în localitatea Cluj, jud. Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate asupra lor, reîntoarcerea din refugiu având loc după data de 06

martie 1945.

Cum cererea

reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 nu a fost practic analizată de pârâtă, Înalta

Curte apreciază că se impune menținerea sentinței atacate ca legală și

temeinică.

soluției adoptate în recurs

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 159 din 13

aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2010.