ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5288/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 18 martie 2009, reclamanta N.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea parțială a Hotărârii nr. 25.560 din 18 decembrie 2009 emisă de pârâtă, prin care i s-a recunoscut calitatea de soț supraviețuitor al celui persecutat din motive entice; obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de 01 noiembrie 2009, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuții din partea Guvernului României împotriva etnicilor maghiari din Ardealul de Sud, astfel că, în cursul lunii septembrie a anului 1940, a fost nevoită ca împreună cu familia sa să se refugieze din localitatea Războieni în loc. Cluj, aflată sub ocupația regimului maghiar. Cererea adresată pârâtei C.J.P. Cluj privind recunoașterea calității de persoană refugiată și acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale O.G. nr. 105/1999 a fost înregistrată sub nr. 23.518 din 20 octombrie 2009 și a fost soluționată de către pârâtă prin hotărârea atacată, dar i s-a reținut în mod greșit calitatea de soție supraviețuitoare a persoanei refugiate și decedate și nu calitatea de refugiat.

Față de aceste considerente și raportat la solicitarea recunoașterii statutului de refugiat, pentru care a depus înscrisuri doveditoare, reclamanta a apreciat că pârâta s-a aflat în eroare, în sensul recunoașterii în mod greșit a calității reclamantei de soție supraviețuitoare a celui refugiat și nu a calității de persoană refugiată.

Totodată, reclamanta a învederat faptul că pârâta a apreciat, prin prisma actelor pe care le-a depus, ca fiind justificată cererea sa și a admis-o, astfel că se impune modificarea hotărârii emisă de pârâtă, în sensul recunoașterii calității sale de persoană refugiată și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 01 noiembrie 2009. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 159 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis cererea formulată de reclamantă; a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 25.560 din 18 decembrie 2009 emisă de pârâtă, privitor la recunoașterea calității de soț supraviețuitor al persoanei refugiate și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2009, fără cheltuieli de judecată. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că inadvertența între cererea formulată de către petenta contestatoare, probele administrate și dispozițiile anterior enunțate constă în faptul că reclamanta a solicitat acordarea drepturilor în calitate de persoană vătămată în urma statutului de refugiat, nu în calitate de soț supraviețuitor al unei astfel de persoane. În acest sens, prima instanță a constatat că din probele administrate: adresa comunicată de către Arhivele Statului - Direcția Județeană Cluj, în care se menționează că reclamanta, numită T.B.

la acea vreme, conform actelor de stare civilă, apare printre persoanele refugiate din sudul Ardealului, precum și declarațiile autentice ale martorilor L.F. și B.A. care confirmă refugiul reclamantei împreună cu familia sa, rezultă faptul că reclamanta N.F.B. este îndreptățită la recunoașterea statutului de refugiat în nume propriu și implicit la acordarea drepturilor recunoscute de lege. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că recunoașterea drepturilor corespunzătoare calității de soț supraviețuitor este netemeinică și nelegală, în condițiile în care s-a dovedit statutul personal de persoană refugiată, în accepțiunea normei enunțate. În altă ordine de idei, prima instanță a reținut că intimata C.J.P.

Cluj a apreciat temeinicia acestor declarații, însă le-a interpretat greșit reținând contestatoarei doar calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane refugiate, nu aceea de persoană refugiată. 2. Recursul pârâtei C.J.P. Cluj Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Cluj, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar și dispozițiile generale prevăzute de art. 299 și urm. și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea sumară a căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că din actele depuse în probațiune rezultă că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate.

De asemenea, reclamanta nu și-a dovedit calitatea de refugiat și nici nu a suferit persecuții din motive entice, fiind născută pe un teritoriu liber, așa încât nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 și 2 din H.G. nr. 127/2002 privind normele de aplicare a legii. 3. Apărările intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că motivele recursului nu au legătură cu aspectul dedus judecății, pentru că hotărârea contestată atestă calitatea intimatei-reclamante de soț supraviețuitor a persoanei refugiate și decedate și nu cea de beneficiar direct al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de refugiat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Intimata-reclamantă N.B. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Hotărârea nr. 25.560 din 18 decembrie 2009 emisă de recurenta-pârâtă C.J.P.

Cluj, prin care i-a fost recunoscută calitatea de soț supraviețuitor al celui decedat care a fost persecutat din motive etnice și, totodată, acordate drepturile aferente, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2009. Intimata-reclamantă a învederat faptul că solicitarea sa a vizat situația prevăzută de art. 1 lit. c) O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, respectiv acordarea drepturilor în calitate de persoană vătămată în urma statutului de refugiat în perioada 01 septembrie 1940 - 06 martie 1945, pentru care a depus acte doveditoare, apreciind că din eroare, i-a fost recunoscută calitatea de soție supraviețuitoare prevăzută de art. 3 din același act normativ.

Curtea de apel, cu o motivare care este la adăpost de orice critică, a reținut că cererea reclamantei este fondată în raport de probatoriul administrat în cauză, ceea ce confirmă faptul că aceasta este îndreptățită la recunoașterea calității de refugiat și implicit la acordarea drepturilor recunoscute de lege pentru situația prevăzută de art. 1 lit. c) O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În contextul în care, hotărârea emisă de recurenta-pârâtă atestă calitatea intimatei de soț supraviețuitor al persoanei decedate și refugiate și nu calitatea de refugiat a acesteia, criticile formulate în recurs se dovedesc a fi vădit nefondate, recurenta-pârâtă demonstrând, încă o dată, că se află în eroare.

În concret, recurenta își argumentează motivația din recurs pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de persoană refugiată și persecutată din motive entice, pe care intimata-reclamantă ar trebui să le îndeplinească, aspecte care însă vizează, de fapt, o altă situație decât cea dedusă judecății, motiv pentru care, Înalta Curte nu va primi criticile formulate în acest sens. Cu toate acestea, independent de motivele invocate în recurs, Înalta Curte, analizând cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ, reține că în raport de situația factuală, prima instanță a stabilit în mod corect că intimata-reclamantă N.B.

se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, "beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice", fiind "refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate". Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002 "dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente", iar "în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori." Potrivit art. 6 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege". Probele administrate în cauză confirmă faptul că intimata-reclamantă este îndreptățită la recunoașterea statutului de refugiat în nume propriu și implicit la acordarea drepturilor recunoscute de lege. Elocventă în acest sens este adresa comunicată de către Arhivele Statului - Direcția Județeană Cluj, care confirmă faptul că intimata-reclamantă (care în acea perioadă se numea T.B., conform actelor de stare civilă) apare printre persoanele refugiate din sudul Ardealului (conform evidențelor aferente anului 1942). Totodată, declarațiile autentice ale martorilor L.F.

și B.A. confirmă refugiul reclamantei împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, Războieni, jud. Alba, în localitatea Cluj, jud. Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra lor, reîntoarcerea din refugiu având loc după data de 06 martie 1945. Cum cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 nu a fost practic analizată de pârâtă, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 159 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2010.