ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

663/33 din 20 mai 2011, reclamanta F.F.M. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D.

solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei cuprinzând titlul de

despăgubire aferente dispoziției nr. 1780 din 10 martie 2008 pentru construcția

demolată în suprafață de 151 mp. și terenul expropriat în suprafață de 5.875

mp. situată în Cluj - Napoca, Jud. Cluj.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 15 august 2001, prin notificarea înregistrată

sub nr. 48302, numitele K.M. și S.M. au solicitat repararea prejudiciului prin

acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.

În baza referatului nr.

48302/3/452/2001 din 15 noiembrie 2007 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001

și în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 Primarul Mun. Cluj-Napoca a emis propunerea privind

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Dispoziția nr. 1780

din 10 martie 2008 nu a fost contestată.

Ulterior, dosarul a

fost transmis către Comisia Centrală în vederea parcurgerii etapei

administrative privind acordarea despăgubirilor.

La data de 30 aprilie

2010, prin contractul de cesiune autentificat de SNC N.L. sub nr. 7029,

reclamanta împreună cu numitul O.P.J.F. au preluat toate drepturile ce urmează

să fie acordate în baza dosarului de despăgubire aferent dispoziției privind

propunerea de acordare de despăgubiri nr. 1780/2008.

În cursul lunii

martie 2011, reclamanta a aflat că dosarul în discuție a fost restituit pentru

a doua oară Primăriei Cluj - Napoca cu solicitarea de a se indica un text de

lege care să prevadă că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se

restituie în natură și a susținut că este vorba doar de o modalitate de

tergiversare a soluționării cauzei fiind nerespectat termenul rezonabil impus

de art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.

Pârâta C.C.S.D.,

legal citată, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat

excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

instanțe.

Prin Sentința nr. 614

din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității și a

respins acțiunea formulată de F.F.M. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., ca

prematur formulată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că în vederea soluționării respectiv analizării

potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005,

pârâta a considerat necesar a se restitui dosarul Prefecturii Cluj pentru

indicarea textului legal care să prevadă că terenurile dintre blocuri din zone

de cartiere nu se restituie în natură.

Potrivit adresei din 30

septembrie 2011 – f.35 a Primarului Mun. Cluj - Napoca, Dosarul cu nr. de

ordine 1530 a fost retransmis de către A.N.R.P. și înaintat Comisiei

constituite în baza Legii nr. 10/2001 fără a se adopta până la acest moment o

soluție.

În această situație, în

condițiile în care dosarul complet nu se afla la entitatea pârâtă ci

dimpotrivă, fiind incomplet, a fost restituit la Comisia Specială pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001, Curtea a reținut că nu este vorba despre un refuz

nejustificat.

Prima instanță nu a

reținut susținerea reclamantei în sensul că verificarea, analizarea și emiterea

titlului de despăgubire trebuia făcută într-un termen rezonabil, deoarece a

apreciat că se omite a se avea în vedere că în condițiile constatării unor

eventuale lipsuri se putea cere autorităților a depune documentele considerate

necesare. Ori, în aceste circumstanțe nu se poate vorbi de o neîndeplinire a

obligației din partea pârâtei deoarece verificarea nu se putea face raportat la

actele transmise, acestea nefiind complete.

Ca atare, în lipsa

unei documentații complete, Curtea a admis excepția prematurității cu

consecința respingerii acțiunii ca prematur formulată.

În ceea ce privește

eventuala incidență a art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G.

81/2007, Curtea a apreciat că nu se mai impune această analiză, întrucât ea

vizează chestiuni ce țin de fondul dreptului litigios.

Raportat la soluția

de respingere a acțiunii, a fost respinsă și cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut

că în raport cu prevederilor

art. 16

alin.

(2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, intimata avea

obligația

ca, în termen rezonabil, să procedeze în baza art. 16 alin.

(4) și la verificarea

legalității

măsurilor

propuse prin

dispoziția

emisă.

În aceste condiții

reiese în mod foarte clar faptul că după declanșarea procedurii prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, obligația de a depune toate diligentele în vederea

soluționării cererii de despăgubire într-un termen rezonabil îi revine numai

autorității competente, respectiv pârâtei.

Mai mult decât atât, a

susținut recurenta, în răspunsul intimatei la procedura prealabilă formulată în

temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ, aceasta nu face nici o

referire cu privire la faptul că în continuare acest dosar s-ar afla la Primăria Mun. Cluj Napoca.

Totodată recurenta a

apreciat că motivul invocat de intimată, respectiv faptul că dosarul ar fi fost

returnat pentru ca entitatea emitentă a

dispoziției

să

indice

textul de lege care prevede

că terenurile

dintre

blocuri din zone

de cartiere nu se

restituie

în natură,

este de natură a tergiversa soluționarea dosarului, care se află pe rolul

autorităților statului de aproape 10 ani de zile. De altfel, din documentația

atașată se observă faptul că aceasta a fost returnată de două ori din același

motiv.

De altfel, prin adresele

din 3 noiembrie 2009 și nr. 1527 din 14 mai 2010 emise de Primăria Cluj Napoca,

S.E.P. se clarifică problema sesizată arătându-se că terenul a fost folosit

conform scopului declarat, lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea au

fost realizate și prin urmare acesta nu poate fi retrocedat în natură.

Astfel că, a arătat

recurenta nu poate fi reținută susținerea instanței în sensul că „în condițiile

constatării unor eventuale lipsuri se putea cere autorităților a depune

documentele necesare".

Termenul rezonabil se

referă atât la durata procedurii administrative preliminare cât și la timpul

necesar

finalizării

procedurilor

judiciare, iar Statul are obligația de a organiza funcționarea sistemului

puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe pentru ca persoana

îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată prin art.

6 din C.E.D.O.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză, este

necontestat că recurenta – reclamantă, în calitate de cesionară conform

contractului de cesiune autentificat de SNC N.L. sub nr. 7029 din data de 30

aprilie 2010, este beneficiara Dispoziției nr. 1780 din 10 martie 2008, emisă

de Primarul Mun. Cluj - Napoca transmisă, împreună cu dosarul, autorității

publice intimate în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, este

necontestat că notificarea autorității competente pentru restituirea imobilului

a fost făcută încă din anul 2001.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Urmează așadar ca Înalta

Curte să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să admită acțiunea

reclamantei cu consecința obligării autorității pârâte să emită titlul de

despăgubire, în favoarea reclamantei.

Înalta Curte reține

însă, că în raport cu prevederile O.U.G.nr. 4/2010 care suspendă până la data

de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă

despăgubiri titlul de despăgubire, obligația C.C.S.D. de a emite titlu de

despăgubire va fi stabilită în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013,

astfel:

Potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 117/2012,: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de

despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv»

din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a

nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În

perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și

ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la

aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația

existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de

despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării

dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din

momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța

de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr.

4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim –

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o

durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât

caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor

executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind

restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această

materie, care este foarte mare;

- De altfel, C.E.D.O.,

soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17

septembrie 2002, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei

hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei,

respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O.

în cauza M.A. și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va

reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și

modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a

oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M.A. și

alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de

apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative

reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de

despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme

legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt

constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul

va fi admis, sentința recurată va fi casată și C.C.S.D. va fi obligată să emită

titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de F.F.M. împotriva Sentinței nr. 614 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă și obligă autoritatea

pârâtă să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15

mai 2013.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.