ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 663/33 din 20 mai 2011, reclamanta F.F.M. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D. solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire aferente dispoziției nr. 1780 din 10 martie 2008 pentru construcția demolată în suprafață de 151 mp. și terenul expropriat în suprafață de 5.875 mp. situată în Cluj - Napoca, Jud. Cluj. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 august 2001, prin notificarea înregistrată sub nr. 48302, numitele K.M.

și S.M. au solicitat repararea prejudiciului prin acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj-Napoca. În baza referatului nr. 48302/3/452/2001 din 15 noiembrie 2007 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3), art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 Primarul Mun. Cluj-Napoca a emis propunerea privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Dispoziția nr. 1780 din 10 martie 2008 nu a fost contestată. Ulterior, dosarul a fost transmis către Comisia Centrală în vederea parcurgerii etapei administrative privind acordarea despăgubirilor. La data de 30 aprilie 2010, prin contractul de cesiune autentificat de SNC N.L.

sub nr. 7029, reclamanta împreună cu numitul O.P.J.F. au preluat toate drepturile ce urmează să fie acordate în baza dosarului de despăgubire aferent dispoziției privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 1780/2008. În cursul lunii martie 2011, reclamanta a aflat că dosarul în discuție a fost restituit pentru a doua oară Primăriei Cluj - Napoca cu solicitarea de a se indica un text de lege care să prevadă că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se restituie în natură și a susținut că este vorba doar de o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei fiind nerespectat termenul rezonabil impus de art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. Pârâta C.C.S.D., legal citată, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin Sentința nr. 614 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de F.F.M. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., ca prematur formulată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în vederea soluționării respectiv analizării potrivit procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, pârâta a considerat necesar a se restitui dosarul Prefecturii Cluj pentru indicarea textului legal care să prevadă că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se restituie în natură. Potrivit adresei din 30 septembrie 2011 – f.35 a Primarului Mun.

Cluj - Napoca, Dosarul cu nr. de ordine 1530 a fost retransmis de către A.N.R.P. și înaintat Comisiei constituite în baza Legii nr. 10/2001 fără a se adopta până la acest moment o soluție. În această situație, în condițiile în care dosarul complet nu se afla la entitatea pârâtă ci dimpotrivă, fiind incomplet, a fost restituit la Comisia Specială pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Curtea a reținut că nu este vorba despre un refuz nejustificat. Prima instanță nu a reținut susținerea reclamantei în sensul că verificarea, analizarea și emiterea titlului de despăgubire trebuia făcută într-un termen rezonabil, deoarece a apreciat că se omite a se avea în vedere că în condițiile constatării unor eventuale lipsuri se putea cere autorităților a depune documentele considerate necesare.

Ori, în aceste circumstanțe nu se poate vorbi de o neîndeplinire a obligației din partea pârâtei deoarece verificarea nu se putea face raportat la actele transmise, acestea nefiind complete. Ca atare, în lipsa unei documentații complete, Curtea a admis excepția prematurității cu consecința respingerii acțiunii ca prematur formulată. În ceea ce privește eventuala incidență a art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. 81/2007, Curtea a apreciat că nu se mai impune această analiză, întrucât ea vizează chestiuni ce țin de fondul dreptului litigios. Raportat la soluția de respingere a acțiunii, a fost respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. 3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că în raport cu prevederilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, intimata avea obligația ca, în termen rezonabil, să procedeze în baza art. 16 alin. (4) și la verificarea legalității măsurilor propuse prin dispoziția emisă. În aceste condiții reiese în mod foarte clar faptul că după declanșarea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, obligația de a depune toate diligentele în vederea soluționării cererii de despăgubire într-un termen rezonabil îi revine numai autorității competente, respectiv pârâtei. Mai mult decât atât, a susținut recurenta, în răspunsul intimatei la procedura prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ, aceasta nu face nici o referire cu privire la faptul că în continuare acest dosar s-ar afla la Primăria Mun.

Cluj Napoca. Totodată recurenta a apreciat că motivul invocat de intimată, respectiv faptul că dosarul ar fi fost returnat pentru ca entitatea emitentă a dispoziției să indice textul de lege care prevede că terenurile dintre blocuri din zone de cartiere nu se restituie în natură, este de natură a tergiversa soluționarea dosarului, care se află pe rolul autorităților statului de aproape 10 ani de zile. De altfel, din documentația atașată se observă faptul că aceasta a fost returnată de două ori din același motiv. De altfel, prin adresele din 3 noiembrie 2009 și nr. 1527 din 14 mai 2010 emise de Primăria Cluj Napoca, S.E.P. se clarifică problema sesizată arătându-se că terenul a fost folosit conform scopului declarat, lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea au fost realizate și prin urmare acesta nu poate fi retrocedat în natură.

Astfel că, a arătat recurenta nu poate fi reținută susținerea instanței în sensul că „în condițiile constatării unor eventuale lipsuri se putea cere autorităților a depune documentele necesare". Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurii administrative preliminare cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, iar Statul are obligația de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată prin art. 6 din C.E.D.O. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cauză, este necontestat că recurenta – reclamantă, în calitate de cesionară conform contractului de cesiune autentificat de SNC N.L.

sub nr. 7029 din data de 30 aprilie 2010, este beneficiara Dispoziției nr. 1780 din 10 martie 2008, emisă de Primarul Mun. Cluj - Napoca transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice intimate în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. De asemenea, este necontestat că notificarea autorității competente pentru restituirea imobilului a fost făcută încă din anul 2001. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Urmează așadar ca Înalta Curte să admită recursul, să caseze hotărârea atacată și să admită acțiunea reclamantei cu consecința obligării autorității pârâte să emită titlul de despăgubire, în favoarea reclamantei. Înalta Curte reține însă, că în raport cu prevederile O.U.G.nr. 4/2010 care suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri titlul de despăgubire, obligația C.C.S.D. de a emite titlu de despăgubire va fi stabilită în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013, astfel: Potrivit dispozițiilor O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012,: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I-a nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, C.E.D.O., soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către C.E.D.O. în cauza M.A. și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M.A. și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința recurată va fi casată și C.C.S.D. va fi obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.F.M. împotriva Sentinței nr. 614 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă și obligă autoritatea pârâtă să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.