ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 204 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții L.P. și L.M. în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P. și C.C.S.D., în sensul că au fost obligate pârâtele la soluționarea Dosarului nr. 35209/ CC cu privire la acordarea despăgubirilor în legătură cu imobilul situat în Cluj-Napoca, Jud. Cluj. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 2010, reclamanții L.P. și L.M. au chemat în judecată pe pârâții A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligate pârâtele la soluționarea Dosarului de despăgubire al reclamanților cu nr. 35209/CC, cu privire la acordarea despăgubirilor în legătură cu imobilul situat în Cluj-Napoca, Jud. Cluj, prin acordarea despăgubirilor cuvenite, precum și acordarea cheltuielilor pe judecată.

Instanța a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru apartamentul situat în municipiul Cluj. Prin Dispoziția nr. 4145 din 5 martie 2007 - Primăria Municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, în favoarea notificatorilor. Instanța a constatat că, în cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 4145/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Cluj Napoca, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la secretariatul C.C.S.D.

sub nr. 35209/CC. Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că este legală respingerea cererii de restituire în natură deoarece apartamentul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995. Potrivit modificărilor și completărilor aduse art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin actul normativ amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise secretariatului C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de entitățile notificate.

Având în vedere cele arătate, instanța a reținut faptul că, în speță, C.C.S.D. a arătat în întâmpinarea formulată că va desemna un evaluator, se va transmite la evaluare în vederea efectuării raportului de evaluare și se va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. Însă, instanța analizând actele dosarului a constatat că A.N.R.P. - direcția de coordonare a aplicării Legii nr. 10/2001 a înregistrat cererea sub nr. 35209/ CC ce îi privește pe reclamanți, însă acest dosar nu a fost repartizat unui consilier în vederea analizării și transmiterii acestuia către un evaluator.

Instanța arată că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată. Principiile de acordare a titlurilor de participare la fond sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională interna și internaționali, având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de statul roman; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.

Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării sumelor integral și actualizate, având în vedere că acestea au fost determinate în raport de datele cunoscute la momentul stabilirii, însă nu urmează a fi achitate în bani, iar principiile de acordare a titlurilor de participare la fond au fost afirmate în acest sens. Instanța reține că Fondul Proprietatea nu funcționează actualmente într-un mod susceptibil de a duce la acordarea efectivă a unei despăgubiri reclamanților, iar Legea nr. 247/2005 nu ține seama de prejudiciul suferit prin absența prelungită a despăgubirii de către persoanele care, ca și reclamanții, s-au văzut în imposibilitatea de a se bucura de bunurile astfel cum au fost definite anterior.

De asemenea, instanța a constatat că reclamanții au parcurs procedurile instituite în favoarea lor și este doar culpa autorităților că aceștia nu se pot bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către instituțiile implicate nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamanților, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente. Astfel, acordarea titlurilor de participare la fond trebuie să se realizeze la cuantumul care ar echivala cu executarea integrală a obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească pentru a asigura o reparație integrală.

In privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, instanța a reținut că în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție „de împrejurări le cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați". In privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii, trebuie considerată în cauză, că a fost inițiată încă în cursul anului 2007, prin emiterea notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.

Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, titularul cererii este ținut să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționat și de existența disponibilităților bănești, o durată totală a procedurii de 4-5 ani este considerată de către instanță ca nefiind rezonabilă. Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că reclamanții au fost lipsiți în mod arbitrar de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către Statul Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă. De altfel, în cauza B. împotriva României, Curtea s-a pronunțat în sensul următor: „se reține că O.U.G.

nr. 81/2007, adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat. Cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor." Pârâta se apără invocând faptul că s-a emis o nouă decizie de către C.C.S.D., alegând o altă modalitate de soluționare stabilită prin Decizia nr. 2815/2008, având în vedere și soluțiile nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 iar potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii: dosare transmise secretariatului C.C.S.D.

înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007; dosare transmise secretariatului C.C.S.D. după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, însă instituirea unui nou criteriu de natură să prelungească termenele de soluționare a cererilor doar creează o situație nouă în care persoane aflate în situații identice nu primesc un tratament identic din partea autorităților. Deși speța nu era identică, instanța apreciază că rațiunile pentru care, Curtea a apreciat că se impune ca Statul Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezentate și în această cauză.

Considerentele evidențiate au relevat că acțiunea promovată este întemeiată, aspect de altfel recunoscut și de autoritatea pârâtă care a susținut că nu se opune admiterii acesteia. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. A.N.R.P. susține, prin motivele de recurs formulate, că în mod greșit, instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, excepție invocată în întâmpinarea depusă la termen. În cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu A.N.R.P.

a fost investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci C.C.S.D. Prin urmare, susține recurenta pârâtă, instanța de fond a obligat, în mod greșit, A.N.R.P. la soluționarea Dosarului de despăgubire nr. 35209/ CC. C.C.S.D. susține și ea prin motivele de recurs formulate, că în mod greșit, a fost obligată la soluționarea dosarului de despăgubire privind pe intimații-reclamanți, instanța de fond motivând soluția pe faptul că nu s-a conformat unui termen rezonabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., în sarcina sa neputând fi reținută vreo culpă, deoarece în exercitarea atribuțiilor sale trebuie să respecte Decizia nr. 2815/2008 prin care s-a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubire.

Decizia nr. 2815/2008 a C.C.S.D., precizează recurenta pârâtă, nu face altceva decât să respecte egalitatea de tratament a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubire înregistrate la secretariatul C.C.S.D., stabilind o modalitate de soluționare convenabilă pentru toți. Respectarea termenului rezonabil, despre care face vorbire instanța de fond, arată recurenta-pârâtă, trebuie raportată și la faptul că în soluționarea dosarelor trebuiesc respectate etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fiind aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Intimații pârâți L.P. și L.M. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și legislația incidentă în cauză, Înalta Curte constată a fi fondat numai recursul declarat de A.N.R.P. Într-adevăr, recurenta - pârâtă A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă, principalele atribuții ale acesteia în privința aplicării Legii nr. 10/2001 fiind legate de acordare de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.

Totodată, Autoritatea asigură organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D., secretariat ce asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii prin care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în speță dosarul de despăgubire fiind analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură de către secretariatul C.C.S.D. Astfel, cum corect precizează recurenta - pârâtă, faptul că A.N.R.P., asigură organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D.

nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, entitatea investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire fiind C.C.S.D., potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII Legea nr. 247/2005. Prin urmare, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale amintite, obligând A.N.R.P. la soluționarea Dosarului de despăgubire nr. 35209/ CC, astfel că recursul declarat de aceasta se privește, ca fondat și urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința instanței de fond modificată parțial, în sensul respingerii acțiunii formulată de intimații reclamanți pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte. Cât privește recursul declarat de pârâta C.C.S.D., acesta este nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc.

civ. urmează a fi respins, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Recurenta, prin motivele de recurs invocate, se prevalează în principal de Decizia nr. 2815/2008 emisă de C.C.S.D., de faptul că potrivit Titlului VII din Legea nr. 245/2005 trebuiesc respectate într-o anumită ordine etapele necesar a fi parcurse pentru soluționarea cererilor de despăgubire, precum și de principiul egalității ca principiu general al dreptului comunitar. Este adevărat că Decizia nr. 2815/2008 stabilește o nouă ordine de soluționare a dosarelor, însă, astfel cum corect reține și instanța de fond, criteriul stabilit în sensul că proporțional, din fiecare din cele două categorii de dosare (transmise înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007 și după intrarea în vigoare a acestei Ordonanțe), în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare, nu este unul legal, ba chiar încalcă principiul egalității, de care chiar recurenta-pârâtă vorbește, deoarece prin crearea unor noi categorii de dosare se ajunge automat la o diferențiere de tratament juridic față de peroane aflate în situații identice. Tot atât de adevărat este și faptul că în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt prevăzute etapele ce trebuiesc parcurse în cadrul operațiunii generale de soluționare a dosarelor, operațiune ce are ca punct final emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, pentru parcurgerea acestor etape nefiind stabilite anumite termene, însă acest fapt nu îndreptățește pe recurenta - pârâtă, oricare ar fi dificultățile invocate, să lase în nelucrare un dosar timp de peste trei ani.

Având în vedere faptul că în calculul duratei procedurii este cuprinsă și faza administrativă a soluționării unui dosar de despăgubire, în speță procedura de acordare a măsurilor reparatorii fiind inițiată din anul 2007 când s-a emis Dispoziția nr. 4145 din 5 martie 2007 de către Primarul Municipiului Cluj Napoca și prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, se constată că în mod corect instanța de fond a statuat că lăsarea în nelucrare a dosarului timp de peste 3 ani echivalează cu încălcarea principiului respectării termenului rezonabil de soluționare a cauzei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât intimații reclamanți au sesizat Statul Român cu cererea de despăgubire încă din anul 2001 prin formularea notificării către entitatea deținătoare a imobilului.

Astfel cum corect susțin intimații-reclamanți, metodologia instituită de lege pentru soluționarea unor astfel de dosare nu trebuie să conducă la tergiversare pentru că aceasta nu generează decât încălcări ale drepturilor intimaților-reclamanți, care au fost lipsiți de atributele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de Statul Român. Pentru considerentele expuse constatând că soluția instanței de obligare a recurentei-pârâte C.C.S.D. la soluționarea Dosarului nr. 35209/ CC este una legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul declarat de această pârâtă ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva Sentinței nr. 204 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge ca nefondat recursul declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.