ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7100/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 07 martie

2012, reclamantul Ș.A. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor

Publice Sibiu - în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Brașov - solicitând anularea deciziei nr. 589 din 23 decembrie 2011 și

obligarea pârâtei să analizeze pe fond contestația formulată împotriva deciziei

de impunere din 21 septembrie 2011 prin care s-au reținut obligații fiscale în

valoare de 855.133 RON, din care TVA de 612.999 RON și accesorii de 242.135 RON.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâta a respins în mod nejustificat contestația introdusă

împotriva deciziei de impunere, cu motivarea că nu ar fi fost depusă în termen,

încălcându-se astfel prevederile art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

În realitate a arătat

reclamantul, data comunicării deciziei de impunere nu este 07 octombrie 2011, ci

14 noiembrie 2011, dată în raport de care contestația fiind înregistrată la organul

fiscal la 15 noiembrie 2011, s-a respectat termenul legal de 30 de zile.

Prin sentința nr. 145

din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ atacat și

obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că în cuprinsul actului reprezentat de confirmarea

de primire a scrisorii recomandate prin care s-a realizat comunicarea deciziei de

impunere nu s-a indicat numele persoanei care a primit înscrisul, cerință prevăzută

sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu - în prezent

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - prin Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Sibiu, invocând prevederile art. 304

1

C. proc.

civ.

Astfel, pârâta a învederat

că în cauză a fost respectată procedura prevăzută de art. 44 alin. (1) și (2)

lit. c) C. proc. fisc., decizia de impunere fiind comunicată la domiciliul fiscal

al reclamantului cu scrisoare recomandată, la data de 07 octombrie 2011, în raport

de care s-a dispus în mod corect respingerea contestației ca fiind depusă cu depășirea

termenului legal.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, potrivit art.

44 alin. (1) și (2) C. proc. fisc. actul administrativ trebuie comunicat contribuabilului

căruia îi este destinat, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În alin. (4) al textului se prevede că sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile

C. proc. civ. privind comunicarea actelor de procedură.

Instanța de fond a reținut

în mod corect că, în speță, actul de comunicare - confirmarea de primire - nu respectă

dispozițiile art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora procesul-verbal

încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă

numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, mențiune prevăzută de

alin. (3) al textului de lege sub sancțiunea nulității.

Or, comunicarea în discuție

poartă o semnătură indescifrabilă, menționându-se doar calitatea de delegat, în

condițiile în care inspecția fiscală contestată a avut ca obiectiv verificarea tranzacțiilor

cu bunuri imobile efectuate de o persoană fizică.

În consecință, Curtea

constată că instanța de fond a dispus în mod justificat anularea deciziei emise

în soluționarea contestației și obligarea pârâtei să se pronunțe asupra fondului,

reținând introducerea în termen a contestației prevăzute de art. 207 alin. (1) C.

proc. fisc.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în prezent Direcția Generală Regională

a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu

împotriva sentinței nr. 145 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 4.000 RON către intimatul-reclamant Ș.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 06 noiembrie 2013.