ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 808/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Harghita, reclamanta SC C. SRL Băile Tușnad, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Băile Tușnad, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 277.564 lei daune pentru neexecutarea contractului, cu dobânda legală aferentă, din data de 01 mai 2005. Tribunalul Harghita, prin sentința nr. 2303 din 16 octombrie 2008, a admis acțiunea reclamantei SC C. SRL Băile Tușnad și a dispus obligarea pârâtei SC T. SA Băile Tușnad la plata sumei de 277.564 lei daune în baza contractului nr. x/2004, sumă la care se vor calcula dobânzile comerciale legale începând cu data de 1 mai 2005 și până la plata efectivă, cu 5.866 lei cheltuieli de judecata.

A respins acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC T. SA, pentru autoritate de lucru judecat. A respins cererea de chemare în garanție formulată de SC T. SA împotriva chematului în garanție P.M.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între părți s-a încheiat contractul comercial nr. x din 22 martie 2004 completat cu actul adițional nr. 641 din 20 august 2004 și că, pentru activitatea prestată au fost emise patru facturi care nu au fost plătite de către pârâtă, astfel că, reclamanta a denunțat contractul încheiat, situație în care pârâta datorează daune interese în cuantum de 75 % din valoarea rămasă a contractului, așa cum s-a prevăzut și în art. 34 din actul adițional la contract.

Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că între aceleași părți, a fost soluționată aceeași problemă, prin sentința civilă nr. 1098/2007 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 4/R/2008 a Tribunalului Covasna. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a administratorului P.M.I. s-a constatat că prin semnarea contractului nu au fost depășite limitele valorice prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 28/2002 (20 % din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele). Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC T. SA Băile Tușnad criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 23/A din 16 martie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC T. SA Băile Tușnad reținând că, s-a stabilit cu caracter definitiv faptul că, contractul de consultanță comercială nr. X/2004 a fost valabil încheiat, iar motivele invocate în apel de pârâtă au fost cercetate cu această ocazie și în această situație, s-a apreciat că valabilitatea acestui contract nu mai poate fi pusă în discuție, existând autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC T. SA Băile Tușnad a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea in întregime a hotărârii atacate prin respingerea cererii formulate de către reclamanta SC C. SRL si admiterea cererii reconvenționale, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare in garanție.

Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că motivarea hotărârii pronunțate de instanța de apel este în mod evident lipsită de temei legal în ceea ce privește constatarea faptului că înscrisul prezentat de către reclamantă ca temei al pretențiilor sale este valabil încheiat, nu ca urmare a analizei criticilor care au fost prezentate în ciclurile procesuale parcurse, ci ca urmare a faptului că pretinsa valabilitate a acestuia a fost constatată cu caracter de autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1098 din 14 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului Covasna.

Se susține că motivele pe care s-a întemeiat cererea reconvențională si apelul în prezentul dosar, se întemeiază pe un act juridic lovit de nulitate absolută, sunt diferite de cele prezentate în cadrul Dosarului nr. 704/258/2006 în care s-au pronunțat sentința civila nr. 1098 din 14 iunie 2007 si decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008, nefiind astfel incidență autoritatea de lucru judecat. Instanța de apel nu a analizat deloc cererea recurentei-pârâte de chemare în garanție a numitului P.M.I., nefăcându-se nicio mențiune referitoare la această cerere formulată în subsidiar de SC T. SA.

Analizând critica adusă deciziei atacate se constată că acesta este nefondată, urmând a fi respins recursul pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 1098 din 14 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului Covasna, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 22.045 lei reprezentând contravaloare prestare consultanță și penalități de întârziere. A fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei împotriva reclamantei prin care solicitase constatarea nulității contractului, astfel că, în cadrul acestui litigiu, s-a stabilit cu caracter definitiv că, contractul de consultanță comercială nr. x/2004 a fost valabil încheiat și în această situație, valabilitatea acestui contract nu mai poate fi pusă în discuție, existând autoritate de lucru judecat.

Cu privire la cererea reconvențională, se constată că aceasta a fost soluționată irevocabil, reținându-se, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, că în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, iar potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al SC T. SA directorul general reprezintă societatea în relațiile cu autoritățile și terți în conformitate cu limitele prevăzute de Regulament și încheie acte juridice în numele și pe seama societății fără a depăși limitele valorice prevăzute de art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a numitului P.M.I., în mod corect s-a reținut de instanță că prin semnarea contractului nu s-au depășit limitele valorice prevăzute de art. 11 din O.G.

nr. 28/2002, astfel cum rezultă din bilanțul contabil certificat de Comisia de cenzori și că pentru semnarea contractului de consultanță comercială, directorul general nu avea nevoie de aprobarea sau avizul Consiliului de Administrație. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T. SA Băile Tușnad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Băile Tușnad împotriva deciziei nr. 23/A din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.