ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 808/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Harghita, reclamanta SC C. SRL Băile Tușnad, în contradictoriu cu

pârâta SC T. SA Băile Tușnad, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

277.564 lei daune pentru neexecutarea contractului, cu dobânda legală aferentă,

din data de 01 mai 2005.

Tribunalul

Harghita, prin sentința nr. 2303 din 16 octombrie 2008, a admis acțiunea

reclamantei SC C. SRL Băile Tușnad și a dispus obligarea pârâtei SC T. SA Băile

Tușnad la plata sumei de 277.564 lei daune în baza contractului nr. x/2004,

sumă la care se vor calcula dobânzile comerciale legale începând cu data de 1

mai 2005 și până la plata efectivă, cu 5.866 lei cheltuieli de judecata.

A

respins acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC T. SA,

pentru autoritate de lucru judecat.

A respins

cererea de chemare în garanție formulată de SC T. SA împotriva chematului în

garanție P.M.I.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între părți s-a încheiat

contractul comercial nr. x din 22 martie 2004 completat cu actul adițional nr. 641

din 20 august 2004 și că, pentru activitatea prestată au fost emise patru

facturi care nu au fost plătite de către pârâtă, astfel că, reclamanta a

denunțat contractul încheiat, situație în care pârâta datorează daune interese

în cuantum de 75 % din valoarea rămasă a contractului, așa cum s-a prevăzut și

în art. 34 din actul adițional la contract.

Cu privire la

cererea reconvențională s-a reținut că între aceleași părți, a fost soluționată

aceeași problemă, prin sentința civilă nr. 1098/2007 a Judecătoriei Sf.

Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 4/R/2008 a Tribunalului

Covasna.

În ceea ce

privește cererea de chemare în garanție a administratorului P.M.I. s-a

constatat că prin semnarea contractului nu au fost depășite limitele valorice

prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 28/2002 (20 % din totalul activelor

imobilizate mai puțin creanțele).

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC T. SA Băile Tușnad criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 23/A din 16 martie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC T.

SA Băile Tușnad reținând că, s-a stabilit cu caracter definitiv faptul că,

contractul de consultanță comercială nr. X/2004 a fost valabil încheiat, iar

motivele invocate în apel de pârâtă au fost cercetate cu această ocazie și în

această situație, s-a apreciat că valabilitatea acestui contract nu mai poate

fi pusă în discuție, existând autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, pârâta SC T. SA Băile Tușnad a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea in întregime a hotărârii atacate prin respingerea cererii formulate

de către reclamanta SC C. SRL si admiterea cererii reconvenționale, iar în

subsidiar, admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii atacate în

sensul admiterii cererii de chemare in garanție.

Critica

adusă deciziei atacate, se referă în esență la faptul că motivarea hotărârii

pronunțate de instanța de apel este în mod evident lipsită de temei legal în

ceea ce privește constatarea faptului că înscrisul prezentat de către

reclamantă ca temei al pretențiilor sale este valabil încheiat, nu ca urmare a

analizei criticilor care au fost prezentate în ciclurile procesuale parcurse,

ci ca urmare a faptului că pretinsa valabilitate a acestuia a fost constatată

cu caracter de autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1098 din 14

iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008 a Tribunalului Covasna.

Se

susține că motivele pe care s-a întemeiat cererea reconvențională si apelul în

prezentul dosar, se întemeiază pe un act juridic lovit de nulitate absolută,

sunt diferite de cele prezentate în cadrul Dosarului nr. 704/258/2006 în care

s-au pronunțat sentința civila nr. 1098 din 14 iunie 2007 si decizia nr. 4/R

din 08 ianuarie 2008, nefiind astfel incidență autoritatea de lucru judecat.

Instanța de

apel nu a analizat deloc cererea recurentei-pârâte de chemare în garanție a

numitului P.M.I., nefăcându-se nicio mențiune referitoare la această cerere

formulată în subsidiar de SC T. SA.

Analizând

critica adusă deciziei atacate se constată că acesta este nefondată, urmând a

fi respins recursul pentru următoarele considerente:

Prin

sentința civilă nr. 1098 din 14 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Sfântu

Gheorghe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4/R din 08 ianuarie 2008 a

Tribunalului Covasna, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de

22.045 lei reprezentând contravaloare prestare consultanță și penalități de

întârziere. A fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei împotriva

reclamantei prin care solicitase constatarea nulității contractului, astfel că,

în cadrul acestui litigiu, s-a stabilit cu caracter definitiv că, contractul de

consultanță comercială nr. x/2004 a fost valabil încheiat și în această

situație, valabilitatea acestui contract nu mai poate fi pusă în discuție,

existând autoritate de lucru judecat.

Cu privire la cererea reconvențională,

se constată că aceasta a fost soluționată irevocabil, reținându-se, potrivit art.

55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, că în raporturile cu terții, societatea

este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc

obiectul de activitate al societății, iar potrivit Regulamentului de organizare

și funcționare al SC T. SA directorul general reprezintă societatea în

relațiile cu autoritățile și terți în conformitate cu limitele prevăzute de

Regulament și încheie acte juridice în numele și pe seama societății fără a

depăși limitele valorice prevăzute de art. 115 din O.U.G. nr. 28/2002.

În ceea

ce privește cererea de chemare în garanție a numitului P.M.I., în mod corect

s-a reținut de instanță că prin semnarea contractului nu s-au depășit limitele

valorice prevăzute de art. 11 din O.G. nr. 28/2002, astfel cum rezultă din

bilanțul contabil certificat de Comisia de cenzori și că pentru semnarea

contractului de consultanță comercială, directorul general nu avea nevoie de

aprobarea sau avizul Consiliului de Administrație.

Așa

fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC T. SA Băile Tușnad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC T. SA Băile Tușnad împotriva deciziei nr. 23/A

din 16 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.