ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția comercială și contencios

administrativ, prin sentința nr. 65/ COM din 7 aprilie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC C.C. SRL cu sediul în Negrești Oaș județul Satu Mare

în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL cu sediul social în Iași județul Iași,

în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 244.652,11 lei

reprezentând debit, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data

scadenței și până la plata efectivă a acesteia.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut, că între părți a fost încheiat

contractul din 10 august 2004, prin care executantul SC T.C. SRL s-a obligat să

execute, să finalizeze și să întrețină obiectivul „Modernizare drum DC 10 Rediu

Mitropolie Tipilești Epureni larga Jijia km 0+0,00-5, 200”, reprezentând terasamente, fundații, așternut binder, podețe, așternerea binderului urmând a fi

făcută pe toată lungimea drumului.

S-a convenit un preț

de 7.311.400.000 ROL inclusiv TVA plătibil conform graficului de plăți.

Prin procesul-verbal

de recepție la terminarea lucrărilor încheiat de comisia de recepție la 29

decembrie 2004 și procesul verbal de inspecție nr. 5037/1218 din 18 august 2005

întocmit de Inspectoratul Județean în Construcții Iași, s-au constatat

deficiențe importante în executarea lucrărilor de către SC T.C. SRL, conform

contractului nr. x/2004, dispunând măsuri de remediere a acestora și

aplicându-se reclamantului, în calitate de achizitor, sancțiunea amenzii

contravenționale.

Ca urmare a

necesității aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de I.J.C. Iași prin procesul-verbal

de inspecție menționat anterior, părțile au încheiat un nou contract de

execuție lucrări din 3 august 2005, prin care pârâtul s-a obligat să remedieze

deficiențele constatate în calitatea lucrărilor executate la obiectivul amintit

mai sus, reparațiile urmând a fi făcute pe porțiunea de 5,2 Km și fiind suportate de către SC T.C. SRL.

Deși pârâtul și-a

asumat noi obligații contractuale prin contractul nr. x/2005, recunoscând

implicit faptul că deficiențele constatate îi sunt imputabile, acesta nu a

procedat la executarea lor, denunțând ulterior unilateral contractul respectiv,

motiv pentru care reclamantul a fost nevoit să execute pe cheltuiala sa

lucrările de reparații, fapt dovedit de procesul-verbal de recepție din 28

noiembrie 2005.

În vederea executării

obligațiilor stabilite prin contractul nr. x/2004, pârâtul s-a aprovizionat cu

mixtură asfaltică pentru prepararea căreia a fost necesară o anumită cantitate

de bitum, prin procesul-verbal de conciliere din 7 iulie 2006 încheiat între

părți, acesta recunoscând că nu a prezentat documentele justificative în acest

sens reclamantului și obligându-se la aceasta.

Ținând seama că,

potrivit Indicatorului de norme de deviz pentru lucrări de drumuri D-19814

elaborat de către Ministerul Transporturilor, prepararea de mixtură asfaltică

pe bază de bitum necesită o cantitate de 46,200 Kg bitum pentru fiecare tonă de mixtură, instanța apreciază întemeiată susținerea

reclamantului că bitumul necesar celor 354,5 tone mixtură asfaltică, este de

163,07 tone, și nu de 240,87 tone, după cum a solicitat pârâtul și a plătit

reclamantul.

Deoarece pârâtul nu a

depus la dosar documente justificative privind această diferență de cantitate

de bitum folosită, instanța consideră fondată cererea reclamantului privind

suma de 90.499,50 lei Ron, reprezentând contravaloarea cantității de bitum

nejustificate.

În ceea ce privește

suma de 154.152,60 RON reprezentând cheltuieli suportate de reclamant cu

lucrările de reparație impuse de I.J.C. Iași și a căror executare și plată și

le-a asumat pârâtul prin contractul nr. x/2005, instanța, observând că, la pct.

5 din procesul-verbal de conciliere din 7 iulie 2006, pârâtul a recunoscut

acest debit, obligându-se la achitarea lui, urmează a admite această cerere.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a respins apelul declarat de pârâta SC T.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 35/ COM din 7

aprilie 2008 a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios

administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr.

1 din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a

promovat recurs pârâta SC T.C. SRL, care a criticat pentru nelegalitate și

netemeinicie această hotărâre judecătorească, solicitând admiterea recursului

și modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii

reclamantei SC C.C. SRL.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanțele nu s-au pronunțat

asupra cererii reconvenționale a pârâtei SC T.C. SRL, depusă la instanța de

fond și prin care s-a cerut compensarea legală a creanțelor.

De asemenea

instanțele nu s-au pronunțat nici cu privire la excepția de neexecutare a

contractului, sub acest aspect impunându-se casarea celor două hotărâri

judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reclamanta a fost de

rea-credință în executarea contractului, mai ales că atâta timp cât părțile au

încheiat un nou contract pentru reparații, convenind un preț, este cert că

deficiențele lucrărilor care urmau a fi efectuate nu se datorau pârâtei.

Intimata reclamantă SC

C.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat

că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 6326 din 8 august

2007 pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială de contencios administrativ,

reclamanta SC C.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. SRL la plata sumei

de 244.652,11 lei reprezentând debit, precum și dobânda legală de la data

scadenței și până la achitarea integrală a debitului, în baza contractelor de

execuție de lucrări încheiate între părți.

Din verificarea

întregii documentații, apare fără echivoc, că pârâta SC T.C. SRL a depus, la

data de 7 noiembrie 2007, prin registratură o cerere, intitulată întâmpinare

iar în ședința din 22 noiembrie 2007, reprezentantul legal al pârâtei, av. T.V.

a precizat că a formulat numai o întâmpinare, nu și cerere reconvențională

(fila 158 dosar fond).

Potrivit

dispozițiilor art. 119 din C. proc. civ., dacă pârâtul are pretenții în

legătură cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconvențională, care

trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în

judecată și depusă cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Din această

perspectivă, apare cât se poate de evident că instanțele nu au fost investite

cu soluționarea unei cereri reconvenționale și nu s-a omis a se pronunța asupra

unei astfel de cereri, astfel încât nu se impune o casare cu trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Mai mult, toate

aspectele invocate de pârâtă în apărarea sa au fost verificate de instanță și

găsite neîntemeiate în raport de înscrisurile depuse de părți.

Amplu documentat, cu

referire la fiecare document, corect s-a apreciat că pârâta nu poate invoca

excepția de neexecutare a contractelor pentru o pretinsă datorie ce nu se

regăsește în cuprinsul procesului-verbal din 7 iulie 2006, care reprezintă

voința liber exprimată a părților.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL

Iași împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC T.C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.