ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3178/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 65/ COM din 7 aprilie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC C.C. SRL cu sediul în Negrești Oaș județul Satu Mare în contradictoriu cu pârâta SC T.C. SRL cu sediul social în Iași județul Iași, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 244.652,11 lei reprezentând debit, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data scadenței și până la plata efectivă a acesteia. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, că între părți a fost încheiat contractul din 10 august 2004, prin care executantul SC T.C.

SRL s-a obligat să execute, să finalizeze și să întrețină obiectivul „Modernizare drum DC 10 Rediu Mitropolie Tipilești Epureni larga Jijia km 0+0,00-5, 200”, reprezentând terasamente, fundații, așternut binder, podețe, așternerea binderului urmând a fi făcută pe toată lungimea drumului. S-a convenit un preț de 7.311.400.000 ROL inclusiv TVA plătibil conform graficului de plăți. Prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat de comisia de recepție la 29 decembrie 2004 și procesul verbal de inspecție nr. 5037/1218 din 18 august 2005 întocmit de Inspectoratul Județean în Construcții Iași, s-au constatat deficiențe importante în executarea lucrărilor de către SC T.C. SRL, conform contractului nr. x/2004, dispunând măsuri de remediere a acestora și aplicându-se reclamantului, în calitate de achizitor, sancțiunea amenzii contravenționale.

Ca urmare a necesității aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de I.J.C. Iași prin procesul-verbal de inspecție menționat anterior, părțile au încheiat un nou contract de execuție lucrări din 3 august 2005, prin care pârâtul s-a obligat să remedieze deficiențele constatate în calitatea lucrărilor executate la obiectivul amintit mai sus, reparațiile urmând a fi făcute pe porțiunea de 5,2 Km și fiind suportate de către SC T.C. SRL.

Deși pârâtul și-a asumat noi obligații contractuale prin contractul nr. x/2005, recunoscând implicit faptul că deficiențele constatate îi sunt imputabile, acesta nu a procedat la executarea lor, denunțând ulterior unilateral contractul respectiv, motiv pentru care reclamantul a fost nevoit să execute pe cheltuiala sa lucrările de reparații, fapt dovedit de procesul-verbal de recepție din 28 noiembrie 2005. În vederea executării obligațiilor stabilite prin contractul nr. x/2004, pârâtul s-a aprovizionat cu mixtură asfaltică pentru prepararea căreia a fost necesară o anumită cantitate de bitum, prin procesul-verbal de conciliere din 7 iulie 2006 încheiat între părți, acesta recunoscând că nu a prezentat documentele justificative în acest sens reclamantului și obligându-se la aceasta.

Ținând seama că, potrivit Indicatorului de norme de deviz pentru lucrări de drumuri D-19814 elaborat de către Ministerul Transporturilor, prepararea de mixtură asfaltică pe bază de bitum necesită o cantitate de 46,200 Kg bitum pentru fiecare tonă de mixtură, instanța apreciază întemeiată susținerea reclamantului că bitumul necesar celor 354,5 tone mixtură asfaltică, este de 163,07 tone, și nu de 240,87 tone, după cum a solicitat pârâtul și a plătit reclamantul. Deoarece pârâtul nu a depus la dosar documente justificative privind această diferență de cantitate de bitum folosită, instanța consideră fondată cererea reclamantului privind suma de 90.499,50 lei Ron, reprezentând contravaloarea cantității de bitum nejustificate.

În ceea ce privește suma de 154.152,60 RON reprezentând cheltuieli suportate de reclamant cu lucrările de reparație impuse de I.J.C. Iași și a căror executare și plată și le-a asumat pârâtul prin contractul nr. x/2005, instanța, observând că, la pct. 5 din procesul-verbal de conciliere din 7 iulie 2006, pârâtul a recunoscut acest debit, obligându-se la achitarea lui, urmează a admite această cerere. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a respins apelul declarat de pârâta SC T.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 35/ COM din 7 aprilie 2008 a Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC T.C. SRL, care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre judecătorească, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii reclamantei SC C.C. SRL. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii reconvenționale a pârâtei SC T.C. SRL, depusă la instanța de fond și prin care s-a cerut compensarea legală a creanțelor. De asemenea instanțele nu s-au pronunțat nici cu privire la excepția de neexecutare a contractului, sub acest aspect impunându-se casarea celor două hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Reclamanta a fost de rea-credință în executarea contractului, mai ales că atâta timp cât părțile au încheiat un nou contract pentru reparații, convenind un preț, este cert că deficiențele lucrărilor care urmau a fi efectuate nu se datorau pârâtei. Intimata reclamantă SC C.C. SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 6326 din 8 august 2007 pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială de contencios administrativ, reclamanta SC C.C.

SRL a solicitat obligarea pârâtei SC T.C. SRL la plata sumei de 244.652,11 lei reprezentând debit, precum și dobânda legală de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, în baza contractelor de execuție de lucrări încheiate între părți. Din verificarea întregii documentații, apare fără echivoc, că pârâta SC T.C. SRL a depus, la data de 7 noiembrie 2007, prin registratură o cerere, intitulată întâmpinare iar în ședința din 22 noiembrie 2007, reprezentantul legal al pârâtei, av. T.V. a precizat că a formulat numai o întâmpinare, nu și cerere reconvențională (fila 158 dosar fond). Potrivit dispozițiilor art. 119 din C. proc. civ., dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconvențională, care trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată și depusă cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Din această perspectivă, apare cât se poate de evident că instanțele nu au fost investite cu soluționarea unei cereri reconvenționale și nu s-a omis a se pronunța asupra unei astfel de cereri, astfel încât nu se impune o casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Mai mult, toate aspectele invocate de pârâtă în apărarea sa au fost verificate de instanță și găsite neîntemeiate în raport de înscrisurile depuse de părți. Amplu documentat, cu referire la fiecare document, corect s-a apreciat că pârâta nu poate invoca excepția de neexecutare a contractelor pentru o pretinsă datorie ce nu se regăsește în cuprinsul procesului-verbal din 7 iulie 2006, care reprezintă voința liber exprimată a părților.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T.C. SRL Iași împotriva deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2010.