ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată
următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 544 din 30 aprilie 2007, Tribunalul Vaslui, secția
civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL Vaslui în
contradictoriu cu pârâta Comuna Murgeni și în consecință a obligat pârâta la
plata sumei de 812.233.375 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de
construcții executate în satul Raiu, comuna Murgeni precum și la plata dobânzii
legale de 239.465.128,9 lei calculată de la 31 decembrie 2003 și în continuare
până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut
că între reclamantă, în calitate de antreprenor general și pârâta, beneficiar,
s-a încheiat la data de 26 mai 2002 un contract de construcții montaj având ca
obiect execuția unui drum din balast în satul Raiu, comuna Murgeni, lucrarea
fiind executată și recepționată la data de 15 iunie 2002 și respectiv 2 iulie
2002.
Totodată prima instanță reține că în aceeași
perioadă reclamanta a executat lucrări de construcții drum pe alte două
segmente pentru a se permite accesul la drumul sătesc, valoarea totală a
lucrărilor fiind de 812.233.735 lei conform raportului de expertiză dispus în
cauză, sumă pe care pârâta urmează să o plătească reclamantei.
În drept, tribunalul și-a întemeiat soluția
adoptată pe dispozițiile art. 969,
art.
970,
art.
1073 C. civ. și art. 43 C. com.
II. Apelul declarat de pârâta Comuna Murgeni
împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de instanța de control
judiciar ,Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 2 din data
de 14 ianuarie 2008.
Confirmând sentința fondului atât sub
aspectul situației de fapt statuate cât și în drept, Curtea de Apel a apreciat
că nu există nicio culpă a constructorului de natură să justifice refuzul
pârâtei de plată a contravalorii bunurilor executate pe care acesta le-a
recepționat.
Referitor la cuantumul dobânzii legale
datorate de pârâtă, instanța a înlăturat concluziile expertizei contabile
dispusă în această fază procesuală, cu motivarea că sumele reținute cu acest
titlu de expert nu sunt justificate contabil, instanța apreciind că modul de
calcul al dobânzilor stabilit de prima instanță este corect.
III. Împotriva acestei decizii, pârâta a
declarat recurs la data de 15 februarie 2008, în termen legal, solicitând
modificarea hotărârii în sensul diminuării sumelor la care a fost obligată cu
titlu de contravaloare lucrări și dobândă legală, cuantumul sumelor datorate
fiind în opinia recurentei de 432.627.169 lei contravaloare lucrări și
126.031.287,48 lei dobânda legală pentru perioada 30 septembrie 2004 - 12 noiembrie
2007.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 976 C. civ. și cele privind cuantumul dobânzii legale, O.G. nr.
9/2000.
În argumentarea criticilor formulate
recurenta a susținut sub un prim aspect că instanța putea să acorde intimatei
doar contravaloarea lucrărilor executate în temeiul contractului nu și
celelalte lucrări care nu reprezintă drumul pietruit din satul Raiu, lucrări
necuprinse în contract.
Cu privire la dobânzile legale reținute de
instanță, recurenta a susținut că intimata a emis factura la 16 februarie 2004,
iar cuantumul sumei este greșit calculat prin referire la debitul principal de
812.233.735 lei.
Intimata SC R.C. SRL a formulat întâmpinare
la cererea de recurs la data de 13 iunie 2008, solicitând menținerea ca legală
a hotărârii atacate.
În esență, intimata a arătat că drumul
construit în satul Raiu a fost structurat pe trei tronsoane, valoarea totală a
lucrărilor fiind prevăzută în contract și coincide cu suma la care a fost
obligată recurenta.
Recursul este nefondat pentru considerentele
ce urmează:
Trebuie precizat în prealabil, că potrivit
actualei reglementări a recursului, ca o cale extraordinară de atac,
nedevolutivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru
motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Deși recurenta invocă motivul prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a legii, argumentele sale
privesc, în principal, chestiuni de netemeinicie, pe situația de fapt statuată
în cauză de instanța fondului și confirmată în apel, chestiuni care scapă
controlului de legalitate exercitat prin recurs.
Curtea constată totodată că dispozițiile art.
976 C. civ. indicate de recurentă ca fiind încălcate, nu au incidență în cauză,
deoarece se referă la efectul convențiilor în privința terților, aspect care nu
s-a impus în examinarea cauzei.
Cât privesc dispozițiile legale incidente art.
969 C. civ. și art. 977 -
art.
985 C. civ. referitoare la interpretarea
convențiilor, Curtea constată că interpretarea contractului intervenit între
părți sub aspectul obiectului și al obligațiilor reciproce asumate de părți,
astfel cum a fost statuată motivat de instanța fondului și confirmată de apel,
nu încalcă voința părților, pentru a putea fi supusă cenzurii recursului.
De altfel, recurenta, pe acest aspect, nu a
susținut că lucrările executate pe cele 2 segmente de drum nu ar fi necesare
pentru accesul la drumul sătesc, ci a susținut, fără nicio explicitare că
aceste lucrări nu au făcut obiectul contractului, deși contravaloarea
lucrărilor, indicată în contract le includea.
Obligarea recurentei la plata dobânzii
legale datorate pentru întârzierea în plata contravalorii lucrărilor este
fundamentată legal pe dispozițiile art. 1073,
art.
1081
C. civ. și art. 43 C. com. cu referire la art. 5 din contractul părților care
impune beneficiarului lucrărilor să plătească contravaloarea lor, modul de
calcul al sumelor datorate de recurentă cu acest titlu fiind în sensul celor
statuate de părți.
Așa fiind, Înalta Curte constatând că
motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu subzistă, în temeiul art. 312
alin.
(1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Comuna Murgeni
împotriva Deciziei nr. 2 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
Iași, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
iunie 2008.