ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1649/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie

2006 și precizată la 22 iunie 2006 reclamanta

SC P. SRL (fostă SC C. SRL) Toplița

cheamă în judecată pe pârâta SC S. SRL Miercurea Ciuc solicitând instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de

vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 17 iulie 2003 și, pe cale de

consecință, repunerea părților în situația anterioară semnării înscrisului sub

semnătură privată, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.084.258.510 lei

reprezentând avansul dat de reclamantă pârâtei în vederea derulării

contractului de vânzare cumpărare pentru achiziționarea unor utilaje de

procesare a laptelui, instituirea unui sechestru asigurator constând în

indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, până la

concurența sumelor avansate cu titlu de pretenție, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

4234 din 28 decembrie 2006 Tribunalul Harghita respinge excepțiile invocate de

pârâtă, admite acțiunea reclamantei, dispune rezilierea contractului de vânzare

cumpărare din 17 iulie 2003 încheiat de părți și repunerea acestora în situația

anterioară încheierii contractului, obligă pârâta să plătească reclamantei suma

de 102.425,85 lei cu titlu de pretenții, dispune instituirea sechestrului

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei până la concurența

sumei menționate anterior, cu 7.300,7 lei cheltuieli de judecată în sarcina

pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța reține că

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă

este nefondată, reclamanta fiind succesoarea SC C. SRL cu care a fost încheiat

contractul în litigiu, că excepția netimbrării acțiunii este neîntemeiată

întrucât reclamanta a timbrat acțiunea la valoarea precizată la 22 iunie 2006,

că nici excepția prematurității acțiunii nu este întemeiată față de dovezile

invitării la conciliere a pârâtei care nu s-a prezentat însă. Cu privire la

fondul cauzei instanța reține că pârâta - care recunoaște primirea sumei

pretinse de reclamantă - nu și-a îndeplinit obligația de a pune în funcțiune

utilajele livrate, obligația de plată fiind însă îndeplinită de către

reclamantă.

Prin Decizia nr. 44/A

din 22 iunie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

primei instanțe, reținând - în acest sens - că instanța fondului a nesocotit

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nestabilind cu acuratețe

împrejurările pricinii în virtutea rolului activ, ignorând că pârâta și-a

îndeplinit obligația de montare a utilajelor dar defectuos, fiind astfel

incidente dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ., precum și că, dispunând

rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară,

stabilește în sarcina pârâtei - fără a motiva - și obligația la plata

despăgubirilor în cuantum de 102.425,85 lei, sumă ce reprezintă tocmai

prestația reclamantei în cadrul contractului, cu privire la care s-a dispus

deja prin dispoziția de repunere în situația anterioară; mai reține instanța de

control judiciar că, deși s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii pe

temeiul dispozițiilor art. 591 alin. (1) C. proc. civ., instanța de fond a omis

însă să respecte și procedura stabilită în acest sens de art. 592 C. proc. civ.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâta declară recurs invocând dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ. și criticând instanța de control judiciar pentru a fi omis să se

pronunțe asupra cererii sale, formulată în apel, cu privire la obligarea

reclamantei și la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel în sumă de

10.950 lei, în condițiile în care sentința atacată cu apel a fost desființată

de drept.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului pârâtei ale

cărui motive nu se încadrează în dispozițiile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ. - cum eronat susține recurenta, arătând și că instanța de apel a făcut

o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în

condițiile în care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre

rejudecare dând indicații - în acest sens - primei instanțe.

Examinând recursul

pârâtei formulat împotriva deciziei instanței de apel se constată că acesta nu

este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. numai partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, or

- în speță - instanța de apel a desființat sentința apelată trimițând cauza

spre rejudecare, astfel că nu se poate reține că reclamanta ar fi căzut în

pretenții spre a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de

pârâtă prin apelul său. Cum numai după rejudecarea pricinii se va stabili care

dintre părțile contractante nu și-a îndeplinit obligațiile, respectiv care va

fi partea căzută în pretenții, soluția instanței de control judiciar de a nu se

fi pronunțat asupra cererii pârâtei apelante de a i se acorda cheltuielile de

judecată efectuate în fond și în apel este temeinică și legală, astfel că,

făcând aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

pârâtei împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC S. SRL Miercurea Ciuc împotriva Deciziei nr. 44/A din 22 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.