ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1649/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2006 și precizată la 22 iunie 2006 reclamanta SC P. SRL (fostă SC C. SRL) Toplița cheamă în judecată pe pârâta SC S. SRL Miercurea Ciuc solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 17 iulie 2003 și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară semnării înscrisului sub semnătură privată, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.084.258.510 lei reprezentând avansul dat de reclamantă pârâtei în vederea derulării contractului de vânzare cumpărare pentru achiziționarea unor utilaje de procesare a laptelui, instituirea unui sechestru asigurator constând în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, până la concurența sumelor avansate cu titlu de pretenție, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4234 din 28 decembrie 2006 Tribunalul Harghita respinge excepțiile invocate de pârâtă, admite acțiunea reclamantei, dispune rezilierea contractului de vânzare cumpărare din 17 iulie 2003 încheiat de părți și repunerea acestora în situația anterioară încheierii contractului, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 102.425,85 lei cu titlu de pretenții, dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei până la concurența sumei menționate anterior, cu 7.300,7 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța reține că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă este nefondată, reclamanta fiind succesoarea SC C. SRL cu care a fost încheiat contractul în litigiu, că excepția netimbrării acțiunii este neîntemeiată întrucât reclamanta a timbrat acțiunea la valoarea precizată la 22 iunie 2006, că nici excepția prematurității acțiunii nu este întemeiată față de dovezile invitării la conciliere a pârâtei care nu s-a prezentat însă. Cu privire la fondul cauzei instanța reține că pârâta - care recunoaște primirea sumei pretinse de reclamantă - nu și-a îndeplinit obligația de a pune în funcțiune utilajele livrate, obligația de plată fiind însă îndeplinită de către reclamantă.

Prin Decizia nr. 44/A din 22 iunie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând - în acest sens - că instanța fondului a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., nestabilind cu acuratețe împrejurările pricinii în virtutea rolului activ, ignorând că pârâta și-a îndeplinit obligația de montare a utilajelor dar defectuos, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ., precum și că, dispunând rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, stabilește în sarcina pârâtei - fără a motiva - și obligația la plata despăgubirilor în cuantum de 102.425,85 lei, sumă ce reprezintă tocmai prestația reclamantei în cadrul contractului, cu privire la care s-a dispus deja prin dispoziția de repunere în situația anterioară; mai reține instanța de control judiciar că, deși s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii pe temeiul dispozițiilor art. 591 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de fond a omis însă să respecte și procedura stabilită în acest sens de art. 592 C. proc. civ. Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs invocând dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. și criticând instanța de control judiciar pentru a fi omis să se pronunțe asupra cererii sale, formulată în apel, cu privire la obligarea reclamantei și la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel în sumă de 10.950 lei, în condițiile în care sentința atacată cu apel a fost desființată de drept. Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta intimată solicită respingerea recursului pârâtei ale cărui motive nu se încadrează în dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. - cum eronat susține recurenta, arătând și că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. în condițiile în care a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare dând indicații - în acest sens - primei instanțe. Examinând recursul pârâtei formulat împotriva deciziei instanței de apel se constată că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. numai partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, or - în speță - instanța de apel a desființat sentința apelată trimițând cauza spre rejudecare, astfel că nu se poate reține că reclamanta ar fi căzut în pretenții spre a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă prin apelul său.

Cum numai după rejudecarea pricinii se va stabili care dintre părțile contractante nu și-a îndeplinit obligațiile, respectiv care va fi partea căzută în pretenții, soluția instanței de control judiciar de a nu se fi pronunțat asupra cererii pârâtei apelante de a i se acorda cheltuielile de judecată efectuate în fond și în apel este temeinică și legală, astfel că, făcând aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL Miercurea Ciuc împotriva Deciziei nr. 44/A din 22 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.