ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița sub nr. 385/2006, reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. HARGHITA a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.655.092.713 ROL, cu titlu de pretenții care i se cuvin în urma anulării licitației organizate de pârâtă la data de 24 decembrie 2002. Judecătoria Toplița, prin sentința nr. 322 din 13 iunie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 4109 din 7 decembrie 2006, Tribunalul Harghita, secția civilă, a admis în parte acțiunea reclamantei SC P. SRL TOPLIȚA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.194 RON, cu titlu de pretenții, reprezentând diferență la factura fiscală de executare silită nr. 01 din 25 mai 2005 și la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, anularea licitației și a procesului verbal de adjudecare nr. 8097 din 21 decembrie 2002 s-a datorat și culpei reclamantei care nu s-a conformat obligației plății cauțiunii de 10 % din prețul de evaluare, scrisoarea de garanție bancară nefiind îndestulătoare, astfel că, s-a apreciat că pârâta datorează doar suma de 15.194 RON, recunoscută de pârâtă în faza concilierii prealabile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA și pârâta D.G.F.P. HARGHITA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 67/ A din 15 octombrie 2007, a admis apelul pârâtei D.G.F.P.

HARGHITA și a schimbat în parte sentința în sensul eliminării obligației de plată privind cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței, iar apelul reclamantei SC P. SRL TOPLIȚA a fost respins ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul pârâtei că, suma de 15.194 lei, în limita căreia s-a admis acțiunea, a fost recunoscută de pârâtă cu ocazia concilierii prealabile, fiind menționat în procesul verbal încheiat potrivit art. 720¹ C. proc. civ., astfel că, în mod greșit instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, iar cu privire la apelul reclamantei s-a reținut că scrisoarea de garanție bancară era insuficientă, legea obligând la dovada plății sumei de 10 % din valoarea sau prețul de evaluare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantei și respingerii apelului pârâtei, susținând în esență, că soluția pronunțată în cauză, cu privire la apelul reclamantei, este criticabilă având în vedere că hotărârea conține motive contradictorii și este lipsită de temei legal, iar cu privire la apelului pârâtei, se apreciază că soluția a fost dată ca urmare a greșitei aplicări a legii la situația de fapt în speța dedusă judecății. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a secției comerciale, în raport de data formulării acțiunii și de obiectul litigiului dedus judecății, respectiv despăgubiri ca urmare a unei licitații anulate.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Toplița, la data de 4 aprilie 2006, dată la care era în vigoare O.U.G. nr. 61/2001, iar conform art. 81 alin. (1) „Orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziție publică și care a suferit un prejudiciu, are dreptul de a utiliza căile de atac prevăzute de prezenta ordonanță”, iar conform art. 82 „Despăgubirile se solicită numai prin acțiune în justiție, care se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui arie teritorială de competență se află sediul autorității contractante”. La data soluționării cauzei în primă instanță, 7 decembrie 2006, erau în vigoare dispozițiile O.U.G.

nr. 34/2006, conform cărora la art. 255 alin. (1) „Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”, iar potrivit alin. (2) „despăgubirile se solicită numai prin acțiune în justiție, în conformitate cu dispozițiile legii contenciosului-administrativ”. Ca atare, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., se constată că litigiul dedus judecății nu are caracter comercial, Înalta Curte urmând a admite excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, cauza fiind de competența instanțelor de contencios administrativ. Admiterea excepției de necompetență materială face inutilă examinarea motivelor de recurs. Așa fiind, recursul va fi admis și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează ca decizia atacată și sentința să fie casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale. Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA. Casează decizia nr. 67/ A din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și sentința nr. 4109 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Harghita și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.