ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1656/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Toplița sub nr. 385/2006, reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA,

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. HARGHITA a solicitat obligarea acesteia la

plata sumei de 1.655.092.713 ROL, cu titlu de pretenții care i se cuvin în urma

anulării licitației organizate de pârâtă la data de 24 decembrie 2002.

Judecătoria Toplița, prin

sentința nr. 322 din 13 iunie 2006, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 4109

din 7 decembrie 2006, Tribunalul Harghita, secția civilă, a admis în parte

acțiunea reclamantei SC P. SRL TOPLIȚA și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 15.194 RON, cu titlu de pretenții, reprezentând diferență

la factura fiscală de executare silită nr. 01 din 25 mai 2005 și la 1.000 lei

cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, anularea licitației și a procesului verbal de adjudecare

nr. 8097 din 21 decembrie 2002 s-a datorat și culpei reclamantei care nu s-a

conformat obligației plății cauțiunii de 10 % din prețul de evaluare,

scrisoarea de garanție bancară nefiind îndestulătoare, astfel că, s-a apreciat

că pârâta datorează doar suma de 15.194 RON, recunoscută de pârâtă în faza

concilierii prealabile.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA și pârâta D.G.F.P. HARGHITA,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 67/ A din

15 octombrie 2007, a admis apelul pârâtei D.G.F.P. HARGHITA și a schimbat în

parte sentința în sensul eliminării obligației de plată privind cheltuielile de

judecată în sumă de 1.000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței, iar apelul

reclamantei SC P. SRL TOPLIȚA a fost respins ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanța

de apel a reținut cu privire la apelul pârâtei că, suma de 15.194 lei, în

limita căreia s-a admis acțiunea, a fost recunoscută de pârâtă cu ocazia

concilierii prealabile, fiind menționat în procesul verbal încheiat potrivit art.

720¹ C. proc. civ., astfel că, în mod greșit instanța de fond a obligat

pârâta la plata cheltuielilor de judecată, iar cu privire la apelul reclamantei

s-a reținut că scrisoarea de garanție bancară era insuficientă, legea obligând

la dovada plății sumei de 10 % din valoarea sau prețul de evaluare.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantei

și respingerii apelului pârâtei, susținând în esență, că soluția pronunțată în

cauză, cu privire la apelul reclamantei, este criticabilă având în vedere că

hotărârea conține motive contradictorii și este lipsită de temei legal, iar cu

privire la apelului pârâtei, se apreciază că soluția a fost dată ca urmare a

greșitei aplicări a legii la situația de fapt în speța dedusă judecății.

La termenul de dezbateri în

fond, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a

secției comerciale, în raport de data formulării acțiunii și de obiectul

litigiului dedus judecății, respectiv despăgubiri ca urmare a unei licitații

anulate.

Din examinarea actelor

dosarului, se constată că acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Toplița, la

data de 4 aprilie 2006, dată la care era în vigoare O.U.G. nr. 61/2001, iar

conform art. 81 alin. (1) „Orice persoană fizică sau juridică care are un interes

legitim în legătură cu un anumit contract de achiziție publică și care a

suferit un prejudiciu, are dreptul de a utiliza căile de atac prevăzute de

prezenta ordonanță”, iar conform art. 82 „Despăgubirile se solicită numai prin

acțiune în justiție, care se introduce la secția de contencios administrativ a

tribunalului în a cărui arie teritorială de competență se află sediul autorității

contractante”.

La data soluționării cauzei

în primă instanță, 7 decembrie 2006, erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006,

conform cărora la art. 255 alin. (1) „Persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității

contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor

publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale

administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență,

sau în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

cu modificările  ulterioare”, iar potrivit alin. (2) „despăgubirile se solicită

numai prin acțiune în justiție, în conformitate cu dispozițiile legii

contenciosului-administrativ”.

Ca atare, în raport de

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, văzând și

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se constată că litigiul dedus

judecății nu are caracter comercial, Înalta Curte urmând a admite excepția

necompetenței materiale a instanțelor comerciale, cauza fiind de competența

instanțelor de contencios administrativ.

Admiterea excepției de

necompetență materială face inutilă examinarea motivelor de recurs.

Așa fiind, recursul va fi

admis și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează ca

decizia atacată și sentința să fie casate, iar cauza va fi trimisă spre

rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale a instanțelor comerciale.

Admite recursul declarat de

reclamanta SC P. SRL TOPLIȚA.

Casează decizia nr. 67/ A

din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal și sentința nr. 4109 din 7 decembrie 2006

pronunțată de Tribunalul Harghita și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului

Harghita, ca instanță de contencios administrativ.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.