ÎCCJ, decizie (scj.ro #83264)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83264) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență materială
Despăgubiri pentru anularea unei licitații într-o
achiziție publică
În raport de dispozițiile art. 2 (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod
procedură civilă, se constată că litigiul dedus judecății nu are caracter
comercial, Înalta Curte urmând a admite excepția
necompetenței
materiale a instanțelor comerciale, cauza fiind de competența instanțelor de
contencios administrativ.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia nr.1656 din 15 mai 2008)
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei
Toplița sub nr. 385/2006, reclamanta SC. P. SRL, în contradictoriu cu pârâta
D.G.F.P. a solicitat obligarea acesteia la plata sumei cu titlu de pretenții
care i se cuvin în urma anulării licitației organizate de pârâtă.
Judecătoria Toplița prin sentința nr.
322 din 13 iunie
2006, a
declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Harghita – Secția Civilă.
Prin sentința civilă nr. 4109 din 7
decembrie 2006, Tribunalul Harghita – Secția Civilă a admis în parte acțiunea
reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma cu titlu de
pretenții,
reprezentând diferență la
factura fiscală de executare silită și cheltuieli de judecată în favoarea
reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, anularea licitației și a
procesului verbal de adjudecare s-a datorat și culpei reclamantei care nu s-a
conformat obligației plății cauțiunii de 10% din prețul de evaluare, scrisoarea
de garanție bancară nefiind îndestulătoare, astfel că, s-a apreciat că pârâta
datorează doar suma de 15.194 RON, recunoscută de pârâtă în faza concilierii
prealabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel reclamanta SC P. SRL și pârâta D.G.F.P. HARGHITA, criticând soluția pentru
nelegalitate
și netemeinicie.
Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția
Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 67/A din 15
octombrie
2007 a
admis apelul pârâtei D.G.F.P. HARGHITA și a schimbat
în parte sentința în sensul eliminării obligației de plată privind cheltuielile
de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței, iar apelul reclamantei
SC. P. SRL a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, reclamanta SC P. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.
304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de dezbateri în fond,
Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția
necompetenței
materiale a secției comerciale, în raport de data formulării acțiunii și de
obiectul litigiului dedus judecății, respectiv despăgubiri ca urmare a unei
licitații anulate.
Din examinarea actelor dosarului, se
constată că acțiunea a fost introdusă
la
Judecătoria Toplița
, la
data de 4 aprilie 2006, dată la care era în vigoare OUG nr. 61 din 25 aprilie
2001, iar conform art. 81 (1) „ Orice persoană fizică sau juridică
care
are
un interes legitim în
legătură cu un
anumit contract de
achiziție publică și care a suferit un prejudiciu, are dreptul de a utiliza
căile
de atac prevăzute de prezenta
ordonanță”, iar conform art. 82 „Despăgubirile se solicită numai prin acțiune
în justiție, care se introduce la
secția
de contencios administrativ a tribunalului în a
cărui arie teritorială de competență
se află sediul
autorității
contractante”.
La data soluționării cauzei în primă
instanță - 7 decembrie 2006 - erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 34 din
19
aprilie 2006, conform cărora la art.
255 (1) „Persoana
care
se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim
printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale
în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe
cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de
urgență, sau în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările
ulterioare”,
iar
potrivit
alin. 2 „ despăgubirile se solicită numai prin acțiune în justiție, în
conformitate cu dispozițiile legii contenciosului-administrativ”.
Ca atare, în raport de dispozițiile
art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, văzând și dispozițiile art. 304 pct.
3 Cod procedură civilă, se constată că litigiul dedus judecății nu are caracter
comercial, Înalta Curte urmând a admite excepția
necompetenței
materiale a instanțelor comerciale, cauza fiind de competența instanțelor de
contencios administrativ.
Admiterea excepției de
necompetență
materială face inutilă examinarea motivelor de
recurs.
Așa fiind, recursul va fi admis și în
raport de dispozițiile art. 312 (6) Cod procedură civilă, urmează ca
decizia
atacată și sentința să fie
casate, iar cauza va fi trimisă
spre
rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ.