ÎCCJ, decizie (scj.ro #82989)

Hotărâre

arbitrală de declinare a competenței în favoarea instanței

judecătorești. Acțiune în anulare. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul

Index alfabetic: arbitraj

-

acțiune în anulare

-

declinare de competență

C. proc. civ., art. 20-23, art. 158, art. 343

4

alin.

(4), art. 364 lit. i)

Hotărârea tribunalului arbitral, prin care și-a

declinat competența de soluționare în favoarea instanței de

drept comun, în aplicarea dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., produce două efecte: unul negativ, de dezînvestire a tribunalului arbitral

care a pronunțat-o, dobândind autoritate de lucru judecat în ceea ce

privește acel tribunal, și unul pozitiv, reprezentat de posibilitatea

de învestire a instanței competente.

Întrucât prin hotărârea arbitrală a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea unei

instanțe judecătorești, împotriva acesteia nu poate fi

exercitată acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Secția comercială, Decizia nr. 1110 din 15 martie 2011

Prin hotărârea nr. 3 din 8 iulie 2010 pronunțată

de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie

a Județului Dolj a fost admisă excepția de

necompetență materială a tribunalului și s-a declinat

competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a reținut

că prin cererea înregistrată reclamanta SC N.T.I. SRL Craiova a

solicitat obligarea pârâtei Camera de Comerț și Industrie a

Județului Dolj la executarea contractului de lucrări nr.

5739/12.02.2009, predarea către reclamantă a tuturor detaliilor de

proiectare necesare pentru finalizarea lucrărilor prevăzute de

contract, extinderea duratei de execuție a lucrărilor cu perioada de

întârziere cauzată de pârâtă, plata sumei de 5.957 lei cu titlu de

dobânzi moratorii, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 372.496

lei cu titlu de daune compensatorii.

Tribunalul arbitral a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale, potrivit art. 286 alin. (1

1

)

din O.U.G. nr.

34/2006, reținând că în situația de față, chiar

dacă pârâta nu are calitatea de autoritate contractantă în

înțelesul art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere că acest

contract a avut la bază un contract de garant încheiat între Camera de

Comerț Dolj și Ministerul Dezvoltării locuinței și

lucrărilor publice în calitate de autoritate contractantă,

subvenționat în mod direct în proporție de cel mult 50%, potrivit

art. 10 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 9 lit. c) din O.U.G. nr.

34/2006, această ordonanță se aplică pentru atribuirea

contractului de lucrări de către un operator economic,

subvenționat de către o autoritate contractantă, iar Ministerul

avea obligația de a impune prin contractul de finanțare aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor

achiziționate. Acesta este motivul pentru care părțile, în

preambulul contractului, au prevăzut că legea aplicabilă este

O.U.G. nr. 34/2006 și Ordinul 915/2008, legea aplicabilă fiind cea

română, care nu prevede arbitrajul ca mod de soluționare a litigiilor

dintre părți în contractele de achiziție publică, ci o

competență exclusivă în favoarea instanțelor judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în

anulare reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Județului

Dolj, susținând că, deși prin hotărârea tribunalului

arbitral nu a fost soluționat fondul cauzei, ci doar excepția

necompetenței materiale, Tribunalul arbitral s-a pronunțat implicit

și asupra nulității clauzei compromisorii prevăzută de

clauza 1.4 din anexa 1 la contract.

Contractul de lucrări, în mod eronat, a fost considerat un

contract de achiziție publică, administrativ, și nu unul

comercial, dovadă în sens contrar fiind faptul că lucrările au

fost achitate în proporție de 62,96% de către Camera de Comerț

și Industrie și nu de către autoritatea contractantă.

Prin hotărârea nr. 50 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel

Craiova, Secția comercială, a respins acțiunea în anulare

formulată de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că

hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin

acțiune în anulare, potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. civ. Întrucât prin hotărârea arbitrală a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe

judecătorești, împotriva acesteia nu poate fi exercitată

acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i)

C. proc. civ.

Împotriva hotărârii nr. 50 din 5 octombrie 2010 a formulat recurs reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj, în

cadrul termenului legal, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ.(...)

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a procedat la greșita

interpretare a dispozițiilor art. 364 lit. i), art. 343

4

alin.

(3) și art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că trebuia să

constate că în mod greșit tribunalul arbitral și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj, deoarece soluționarea litigiului

nu este de competența instanțelor judecătorești.

Totodată, excepția de necompetență admisă de

către hotărârea arbitrală este o excepție de procedură

absolută care privește încălcarea unor dispoziții

imperative ale legii.

Recursul este nefondat. (...)

Prin cel de al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. față de

considerentele Curții de apel care au constatat că declinarea de

competență nu se înscrie printre motivele prevăzute de articolul

precitat. Analizând acest motiv se constată :

Motivul de desființare a hotărârii arbitrale deși

cuprinde o sferă mai largă, constând în încălcarea ordinii

publice, a bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii,

este circumscris încălcării principiilor fundamentale ale litigiului

arbitral, astfel cum sunt enunțate la art. 358 C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, se constată că

hotărârea tribunalului arbitral, prin care și-a declinat competența

de soluționare în favoarea instanței de drept comun, în aplicarea

dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., produce două efecte: unul

negativ, de dezînvestire a tribunalului arbitral care a pronunțat-o,

dobândind autoritate de lucru judecat în ceea ce privește acel tribunal

și unul pozitiv, reprezentat de posibilitatea de învestire a

instanței competente, prevăzută generic în dispozitivul

sentinței. Învestirea instanței competente nu oprește

instanța să se pronunțe asupra propriei sale competențe în

alt fel decât a stabilit tribunalul arbitral.

În consecință, sentința de declinare a

competenței este supusă cenzurii instanței învestită de

către tribunalul arbitral, existând posibilitatea conflictului de

competență între o instanță judecătorească

și un tribunal arbitral, cu respectarea dispozițiilor art. 20-23

și art. 343

4

alin. (4) C. proc. civ.

Instanța a dat o dezlegare corectă acțiunii în

anulare promovată împotriva sentinței de declinare a

competenței, în condițiile în care în cauză nu a fost pronunțată

o hotărâre pe fondul cauzei, care să atragă examinarea

litigiului prin prisma art. 364 lit. i) C. proc. civ., iar examinarea

respectării normelor de competență, urmează a fi

realizată de către instanța investită de către

tribunalul arbitral.

În consecință, soluția Curții de Apel de

respingere a acțiunii în anulare fiind legală, în conformitate cu

art. 312 C. proc. civ., recursul s-a respins ca nefondat.