ÎCCJ, decizie (scj.ro #82989)

Hotărâre arbitrală de declinare a competenței în favoarea instanței judecătorești. Acțiune în anulare. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Arbitrajul Index alfabetic: arbitraj - acțiune în anulare - declinare de competență C. proc. civ., art. 20-23, art. 158, art. 343 4 alin. (4), art. 364 lit. i) Hotărârea tribunalului arbitral, prin care și-a declinat competența de soluționare în favoarea instanței de drept comun, în aplicarea dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., produce două efecte: unul negativ, de dezînvestire a tribunalului arbitral care a pronunțat-o, dobândind autoritate de lucru judecat în ceea ce privește acel tribunal, și unul pozitiv, reprezentat de posibilitatea de învestire a instanței competente.

Întrucât prin hotărârea arbitrală a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe judecătorești, împotriva acesteia nu poate fi exercitată acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Secția comercială, Decizia nr. 1110 din 15 martie 2011 Prin hotărârea nr. 3 din 8 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj a fost admisă excepția de necompetență materială a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dolj. Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a reținut că prin cererea înregistrată reclamanta SC N.T.I.

SRL Craiova a solicitat obligarea pârâtei Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj la executarea contractului de lucrări nr. 5739/12.02.2009, predarea către reclamantă a tuturor detaliilor de proiectare necesare pentru finalizarea lucrărilor prevăzute de contract, extinderea duratei de execuție a lucrărilor cu perioada de întârziere cauzată de pârâtă, plata sumei de 5.957 lei cu titlu de dobânzi moratorii, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 372.496 lei cu titlu de daune compensatorii. Tribunalul arbitral a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, potrivit art. 286 alin. (1 1 ) din O.U.G. nr. 34/2006, reținând că în situația de față, chiar dacă pârâta nu are calitatea de autoritate contractantă în înțelesul art. 8 din O.U.G.

nr. 34/2006, având în vedere că acest contract a avut la bază un contract de garant încheiat între Camera de Comerț Dolj și Ministerul Dezvoltării locuinței și lucrărilor publice în calitate de autoritate contractantă, subvenționat în mod direct în proporție de cel mult 50%, potrivit art. 10 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 9 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, această ordonanță se aplică pentru atribuirea contractului de lucrări de către un operator economic, subvenționat de către o autoritate contractantă, iar Ministerul avea obligația de a impune prin contractul de finanțare aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 pentru atribuirea contractelor achiziționate. Acesta este motivul pentru care părțile, în preambulul contractului, au prevăzut că legea aplicabilă este O.U.G.

nr. 34/2006 și Ordinul 915/2008, legea aplicabilă fiind cea română, care nu prevede arbitrajul ca mod de soluționare a litigiilor dintre părți în contractele de achiziție publică, ci o competență exclusivă în favoarea instanțelor judecătorești. Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj, susținând că, deși prin hotărârea tribunalului arbitral nu a fost soluționat fondul cauzei, ci doar excepția necompetenței materiale, Tribunalul arbitral s-a pronunțat implicit și asupra nulității clauzei compromisorii prevăzută de clauza 1.4 din anexa 1 la contract. Contractul de lucrări, în mod eronat, a fost considerat un contract de achiziție publică, administrativ, și nu unul comercial, dovadă în sens contrar fiind faptul că lucrările au fost achitate în proporție de 62,96% de către Camera de Comerț și Industrie și nu de către autoritatea contractantă.

Prin hotărârea nr. 50 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, Secția comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc. civ. Întrucât prin hotărârea arbitrală a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe judecătorești, împotriva acesteia nu poate fi exercitată acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Împotriva hotărârii nr. 50 din 5 octombrie 2010 a formulat recurs reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Județului Dolj, în cadrul termenului legal, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 și 9 C. proc.

civ.(...) În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a procedat la greșita interpretare a dispozițiilor art. 364 lit. i), art. 343 4 alin. (3) și art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că trebuia să constate că în mod greșit tribunalul arbitral și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj, deoarece soluționarea litigiului nu este de competența instanțelor judecătorești. Totodată, excepția de necompetență admisă de către hotărârea arbitrală este o excepție de procedură absolută care privește încălcarea unor dispoziții imperative ale legii. Recursul este nefondat. (...) Prin cel de al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. față de considerentele Curții de apel care au constatat că declinarea de competență nu se înscrie printre motivele prevăzute de articolul precitat. Analizând acest motiv se constată : Motivul de desființare a hotărârii arbitrale deși cuprinde o sferă mai largă, constând în încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii, este circumscris încălcării principiilor fundamentale ale litigiului arbitral, astfel cum sunt enunțate la art. 358 C. proc. civ. Din acest punct de vedere, se constată că hotărârea tribunalului arbitral, prin care și-a declinat competența de soluționare în favoarea instanței de drept comun, în aplicarea dispozițiilor art. 158 C. proc.

civ., produce două efecte: unul negativ, de dezînvestire a tribunalului arbitral care a pronunțat-o, dobândind autoritate de lucru judecat în ceea ce privește acel tribunal și unul pozitiv, reprezentat de posibilitatea de învestire a instanței competente, prevăzută generic în dispozitivul sentinței. Învestirea instanței competente nu oprește instanța să se pronunțe asupra propriei sale competențe în alt fel decât a stabilit tribunalul arbitral. În consecință, sentința de declinare a competenței este supusă cenzurii instanței învestită de către tribunalul arbitral, existând posibilitatea conflictului de competență între o instanță judecătorească și un tribunal arbitral, cu respectarea dispozițiilor art. 20-23 și art. 343 4 alin. (4) C. proc.

civ. Instanța a dat o dezlegare corectă acțiunii în anulare promovată împotriva sentinței de declinare a competenței, în condițiile în care în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre pe fondul cauzei, care să atragă examinarea litigiului prin prisma art. 364 lit. i) C. proc. civ., iar examinarea respectării normelor de competență, urmează a fi realizată de către instanța investită de către tribunalul arbitral. În consecință, soluția Curții de Apel de respingere a acțiunii în anulare fiind legală, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul s-a respins ca nefondat.