ÎCCJ, decizie (scj.ro #83365)

arbitrală. Competența de soluționare a litigiului

Cuprins pe

materii

:

Drept

procesual civil.

Arbitrajul.

Hotărâre arbitrală

Index

alfabetic:

-arbitraj

-acțiune în anularea

hotărârii arbitrale

-convenție

arbitrală

-hotărâre

arbitrală

C.proc.civ.

,art.343

3

Potrivit

art.343

3

C.proc.civ., încheierea

convenției

arbitrale

exclude, pentru litigiul care

face obiectul ei, competența

instanțelor judecătorești.

Tribunalul

arbitral

își verifică propria

sa competență de a soluționa

un

litigiu

și

hotărăște în această privință

printr-o

încheiere care se poate desființa numai prin acțiunea în

anulare introdusă

împotriva

hotărârii arbitrale, conform art.364

C.proc.civ.

(Secția

comercială, decizia

nr.1425

din

20 aprilie

2007)

Prin sentința civilă nr.

9/PI din

30 martie 2006 Curtea de Apel

Timișoara

,

Secția

Comercială și de Contencios Administrativ, a respins acțiunea în

anulare formulată de reclamanta SC R.SA BRAȘOV împotriva

hotărârii nr. 2/16 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de

Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

– Caraș Severin în contradictoriu cu pârâta

SC A.P.A. SA CARANSEBEȘ.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în mod corect, tribunalul arbitral a

apreciat că susținerile

pârâtei cu privire la încheierea contractului cu obiecțiuni relative

la clauza atributivă de competență nu pot fi reținute,

câtă vreme pârâta nu a dovedit aceste susțineri.

Împotriva

acestei sentințe, reclamanta SC R. SA a declarat recurs, susținând,

printre altele, că, în speță, sunt aplicabile prevederile art.

364 lit. b) C. proc. civ. coroborate cu ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

întrucât instanța arbitrală nu era competentă să

soluționeze litigiul, reclamanta semnând contractul nr. 4 din 12 decembrie

2002 cu obiecțiunile care privesc înlăturarea clauzei compromisorii.

Recursul nu

este

fondat.

Motivul de

recurs

privind dispozițiile art. 304 pct.

3 C.proc.civ

.

nu

este întemeiat, tribunalul arbitral fiind competent, din

punct de vedere material, să soluționeze litigiul dedus

judecății.

Încheierea convenției arbitrale

exclude,

potrivit art. 343

3

C.

proc.civ.,

pentru litigiile ce formează obiectul

convenției, competența instanțelor judecătorești.

Litigiul dintre părți era

susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului, deoarece prin clauza

compromisorie, părțile au convenit să supună instanței

de arbitraj - Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Caraș-Severin - litigiile dintre ele,

izvorâte din contractul nr.

42/2002.

Tribunalul arbitral și curtea

de apel au apreciat corect că nu s-au făcut dovezi din care

să

rezulte încheierea contractului cu obiecțiuni

relative la clauza atributivă de competență și deci,

renunțarea la clauza cuprinsă în contractul nr.

42/2002,

deși s-au acordat termene de judecată în acest sens.

Înscrisul depus în probațiune

pentru prima dată în recurs nu produce efecte juridice de natură

să

conducă la reținerea unei alte stări

de fapt.

Acest înscris nu

este

semnat de intimata SC A. P. A. SA și nu s-au făcut dovezi privind

comunicarea acestuia și luarea la cunoștință de către

intimată până la această dată, nefiind în măsură

să ateste însușirea lui de către intimată.

Raportat

și la împrejurarea că între părți s-au încheiat ulterior 4

acte adiționale care poartă semnătura ambelor părți

și în care nu se face referire la obiecțiunile evocate de către

recurentă, s-a apreciat că acest înscris nu are forță

probantă, prezumându-se a fi întocmit pro causa.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

recursul declarat de reclamnata SC R. SA Brașov, a fost respins, ca

nefondat.

Pe cale de consecință, nu s-a mai

impus analizarea cererii formulată de reclamanta SC R. SA cu privire la

întoarcerea executării silite, în temeiul art.

404

1

alin

.(

1) C. proc. civ.