ÎCCJ, decizie (scj.ro #83365)

11. Convenția arbitrală. Competența de soluționare a litigiului Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Arbitrajul. Hotărâre arbitrală Index alfabetic: -arbitraj -acțiune în anularea hotărârii arbitrale -convenție arbitrală -hotărâre arbitrală C.proc.civ. ,art.343 3 Potrivit art.343 3 C.proc.civ., încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești. Tribunalul arbitral își verifică propria sa competență de a soluționa un litigiu și hotărăște în această privință printr-o încheiere care se poate desființa numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art.364 C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.1425 din 20 aprilie 2007) Prin sentința civilă nr. 9/PI din 30 martie 2006 Curtea de Apel Timișoara , Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC R.SA BRAȘOV împotriva hotărârii nr. 2/16 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură – Caraș Severin în contradictoriu cu pârâta

SC A.P.A. SA CARANSEBEȘ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în mod corect, tribunalul arbitral a apreciat că susținerile pârâtei cu privire la încheierea contractului cu obiecțiuni relative la clauza atributivă de competență nu pot fi reținute, câtă vreme pârâta nu a dovedit aceste susțineri. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC R. SA a declarat recurs, susținând, printre altele, că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 364 lit. b) C. proc. civ. coroborate cu ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât instanța arbitrală nu era competentă să soluționeze litigiul, reclamanta semnând contractul nr. 4 din 12 decembrie 2002 cu obiecțiunile care privesc înlăturarea clauzei compromisorii. Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs privind dispozițiile art. 304 pct. 3 C.proc.civ . nu este întemeiat, tribunalul arbitral fiind competent, din punct de vedere material, să soluționeze litigiul dedus judecății. Încheierea convenției arbitrale exclude, potrivit art. 343 3 C. proc.civ., pentru litigiile ce formează obiectul convenției, competența instanțelor judecătorești. Litigiul dintre părți era susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului, deoarece prin clauza compromisorie, părțile au convenit să supună instanței de arbitraj - Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin - litigiile dintre ele, izvorâte din contractul nr. 42/2002. Tribunalul arbitral și curtea de apel au apreciat corect că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte încheierea contractului cu obiecțiuni relative la clauza atributivă de competență și deci, renunțarea la clauza cuprinsă în contractul nr. 42/2002, deși s-au acordat termene de judecată în acest sens.

Înscrisul depus în probațiune pentru prima dată în recurs nu produce efecte juridice de natură să conducă la reținerea unei alte stări de fapt. Acest înscris nu este semnat de intimata SC A. P. A. SA și nu s-au făcut dovezi privind comunicarea acestuia și luarea la cunoștință de către intimată până la această dată, nefiind în măsură să ateste însușirea lui de către intimată. Raportat și la împrejurarea că între părți s-au încheiat ulterior 4 acte adiționale care poartă semnătura ambelor părți și în care nu se face referire la obiecțiunile evocate de către recurentă, s-a apreciat că acest înscris nu are forță probantă, prezumându-se a fi întocmit pro causa. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de reclamnata SC R. SA Brașov, a fost respins, ca nefondat. Pe cale de consecință, nu s-a mai impus analizarea cererii formulată de reclamanta SC R. SA cu privire la întoarcerea executării silite, în temeiul art. 404 1 alin .( 1) C. proc. civ.