ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2540/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 215 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. SCM Constanța și a respins acțiunea în anulare formulată de aceasta, în contradictoriu cu pârâtele R. SCM și U.J.C.M. Constanța (succesor al A.) ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că prin acțiune s-a solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 223 din 17 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Arbitraj A.N.C.O.M. – U.C.E.C.O.M. și constatarea calității sale de proprietară a imobilului situat în Constanța și a terenului aferent.

De asemenea s-a reținut că reclamanta nu a fost parte în convenția arbitrală și nici în litigiul arbitral, iar o lărgire a cadrului procesual în acțiunea în anulare ar contraveni caracterului convențional al arbitrajului și dispozițiilor C. proc. civ. prin care se reglementează arbitrajul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta E. SCM care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ., susținând următoarele: - soluționarea cauzei la instanța de fond s-a realizat în lipsa probatoriilor prin care ar fi putut demonstra calitatea sa procesuală activă, în mod nelegal respingându-se cererea de probatorii prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2007. - prin încheierea respectivă nu au fost reținute argumentele invocate în susținerea concluziei de respingere a excepției invocate, fiind încălcate prevederile art. 147 C. proc.

civ. - prima instanța nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar și din care rezultă în mod indiscutabil calitatea sa de proprietar a imobilului. - prin sentința arbitrală soluționată între cele două pârâte s-a dispus cu privire la un imobil aflat în proprietatea și posesia sa. - dată fiind această situație, litigiul nu putea fi soluționat decât în contradictoriu cu reclamanta. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit consemnărilor cuprinse în partea introductivă a sentinței atacate, instanța a supus discuției părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de intimate.

Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu martori, acte și interogatoriu în dovedirea situației de fapt, pe excepții și pe fondul litigiului. Conform prevederilor art. 129 C. proc. civ., instanța a primit actele depuse de reclamantă, respingând proba testimonială și interogatoriul, considerând că nu sunt utile cauzei situație consemnată de asemenea, în practicaua sentinței. De asemenea, s-au consemnat pe larg susținerile tuturor părților, astfel că nu pot fi primite criticile recurentei sub acest aspect. În ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că titularii acțiunii în anulare nu pot fi decât părțile semnatare ale convenției arbitrale și între care s-a pronunțat hotărârea arbitrală.

Astfel, trebuie avută în vedere natura juridică a arbitrajului, care presupune o dublă abordare a problemei – una contractuală dată de convenția arbitrală și alta jurisdicțională. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că libertatea de voință a părților este cea care guvernează întreaga Carte a IV-a C. proc. civ. consacrată arbitrajului. În atare situație, atâta timp cât convenția arbitrală dă naștere la drepturi și obligații părților convenției, acțiunea arbitrală avându-le ca părți numai pe acestea, titularii acțiunii în anulare nu pot fi decât părțile semnatare ale convenției arbitrale. În consecință, prima instanță a apreciat legal că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cadrul acțiunii în anulare exercitată împotriva hotărârii arbitrale, nefiind parte în convenția arbitrală și nici în acțiunea arbitrală.

În condițiile în care reclamanta invocă un drept propriu asupra bunului ce a făcut obiectul acțiunii arbitrale, legea îi pune la îndemână alte mijloace procesuale. Conform considerentelor expuse, urmează ca Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta E. SCM Constanța împotriva sentinței comerciale nr. 215 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.