ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 932/2009

Asupra contestație în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 215 din 12 noiembrie 2007, Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei SC E. SCM Constanța și a respins acțiunea în

anulare formulată de aceasta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că prin acțiunea în anulare, reclamanta SC E. SCM Constanța

a solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 223 din 17 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Arbitraj A.N.C.O.M., U.C.E.C.O.M., și constatarea

calității reclamantei de proprietară a imobilului situat în Constanța, județul

Constanța.

A mai reținut instanța că

reclamanta nu a fost parte a convenției arbitrale și nu a avut calitatea de

parte în dosarul arbitral, astfel încât a constatat întemeiată excepția lipsei

calității procesuale active.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta SC E. SCM Constanța și în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 8, 9 C. proc. civ. raportat la art. 3041 același cod, a solicitat

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 2540 din 23

septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins ca nefondat, recursul reclamantei SC E. SCM  Constanța, reținând în

esență că, în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, având în vedere că titularii acțiunii în

anulare nu pot fi decât părțile semnatare ale convenției arbitrale și ale

litigiului arbitral.

În considerentele deciziei

atacate, a mai reținut instanța că, excepția lipsei calității procesuale active

a fost pusă în discuția părților, că s-a administrat proba cu înscrisuri

solicitată de reclamantă, iar susținerile părților au fost redate pe larg,

astfel încât critica formulată s-a constatat a fi nefondată.

Împotriva deciziei sus menționate,

a formulat contestație în anulare reclamanta SC E. SCM Constanța, prin care a

invocat dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și în temeiul cărora, a solicitat

admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și fixarea

termenului de judecată în vederea soluționării recursului.

În argumentarea contestației

în anulare, contestatoarea a susținut, în esență, următoarele:

- instanța de recurs a

săvârșit o gravă eroare, constatând că acțiunea în anulare are natura juridică

a unei căi de atac și nu a unei acțiuni principale de drept comun;

- instanța de recurs nu a

observat că reclamanta avea la dispoziție numai calea acțiunii în anulare și a

omis să verifice dreptul de proprietate deținut de reclamantă asupra

imobilului;

- omisiunea instanței de a

se pronunța asupra criticilor formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8

și art. 3041 C. proc. civ.

Contestația în anulare este

nefondată, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile

instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând

recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Având în vedere caracterul

de excepție al textului mai sus-evocat, analiza susținerilor contestatoarei

presupune a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus la pronunțarea

unei soluții eronate. Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în

legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea căreia nu se

impune reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor administrate în

cauză.

Față de aceste precizări

prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat

critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o

reformare a soluției, prin recalificarea naturii juridice a acțiunii în

anulare.

În ceea ce privește teza a

II-a a art. 318 C. proc. civ., examinând decizia atacată și sub acest aspect,

Înalta Curte constată că instanța de recurs a analizat toate criticile

formulate, astfel încât și sub acest aspect decizia atacată este la adăpost de

orice critică.

Față de cele de preced, în

temeiul dispozițiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge contestația în anulare.

În temeiul dispozițiilor art.

274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC E. SCM Constanța, împotriva deciziei nr.

2540 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția comercială.

Obligă contestatoarea la 800

lei cheltuieli de judecată către intimata R. SCM Constanța și la 800 lei

cheltuieli de judecată către intimata U.J.C.M. Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 19 martie 2009.