ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1821/2008

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 225 din 23 noiembrie 2007,

Curtea de Apel București, secția comercială a respins acțiunea în anulare formulată

de reclamanta SC T.S.C.M. SA în contradictor cu pârâta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța

împotriva încheierii din data de 21 februarie 2007 pronunțată de Curtea de

Arbitraj de pe lângă U.N.C.C. - U.C.E.C.O.M. București în Dosarul nr. 106/2006,

ca nefondată.

În motivarea

sentinței, prima instanță a reținut că, prin încheierea din 21 februarie 2007,

Curtea de Arbitraj de pe lângă U.C.E.C.O.M. a admis excepția necompetenței sale

materiale întrucât între părți nu s-a încheiat nici o convenție arbitrală sub

forma unei clauze compromisorii sau a unui compromis, soluție corectă în raport

de prevederile art. 343 și 343

1

alin. (1) C. proc. civ.

Constatând lipsa

incidenței a vreunui motiv de anulare prevăzut de art. 364 C. proc. civ.,

acțiunea în anulare a fost respinsă.

În contra sentinței

au declarat recurs reclamanta S.C.M.T. Constanța și pârâta

U.J.C.M. Constanța.

I. Recurenta -

reclamantă

critică sentința pentru greșita aplicare a prevederilor art. 343 și urm. C.

proc. civ. în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât,

clauza compromisorie este inserată în statutul părților.

Cu privire la acest

recurs declarat de reclamantă, intimata-pârâtă U.J.C.M. Constanța a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a

sentinței atacate întrucât, pe de o parte, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. nu se regăsește în speță, instanța motivându-se hotărârea în raport

cu obiectul dedus judecății iar, pe de altă parte, litigiul dedus judecății

fiind nepatrimonial, este exceptat de soluționarea pe calea arbitrajului.

Opinia Înaltei Curți.

Acțiunea în anulare

soluționată de Curtea de Apel București a avut ca obiect încheierea Curții de

Arbitraj U.C.E.C.O.M. din 21 februarie 2007 prin care aceasta s-a declarat

necompetentă în soluționarea pricinii cu care a fost investită în raport de art.

343 și 353

1

C. proc. civ.

Din interpretarea art.

343

3

C. proc. civ. conform căruia, încheierea convenției arbitrale

exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor

judecătorești și Tribunalul arbitral verificându-și propria competență de a

soluționa litigiul hotărăște în această privință prin încheiere care se poate

desființa numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii

arbitrale conform art. 364 C. proc. civ., rezultă că numai încheierea prin care

tribunalul arbitral se socotește competent poate fi atacată odată cu hotărârea

pe fond în condițiile art. 364 C. proc. civ., care prevede cazurile de

desființare a acesteia, situație în care motivul este cel prevăzut de lit. a): „litigiul

nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului”, aceasta și prin

comparație au art. 158 alin. (2) C. proc. civ.

Încheierea prin care

tribunalul arbitral se socotește necompetent și, când, nu purcede deci, la

soluționarea pricinii, nu este susceptibilă de desființare judiciară întrucât,

potrivit art. 364 C. proc. civ. pot fi desființate prin acțiune în anulare

numai hotărârile arbitrale prin care se soluționează litigiul respectiv,

reclamanta, în acest caz, putând să sesizeze instanța judecătorească care, dacă

potrivit art. 343

4

C. proc. civ. se va declara necompetentă constatând

existența unei convenții arbitrale, conflictul de competență va fi soluționat

de instanța ierarhic superioară instanței înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Drept urmare, soluția

primei instanțe de respingere a acțiunii în anulare este corectă, cu precizarea

că acțiunea în anulare în speță este inadmisibilă, ea neavând ca obiect

hotărârea la care trimite art. 364 C. proc. civ. ci o încheiere prin care

tribunalul arbitral își constată necompetența sa, așa încât recursul declarat

de reclamantă urmează a fi respins în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

II. Recurenta pârâtă,

fără a indica în concret vreun motiv de modificare sau de casare prevăzut de art.

304 C. proc. civ. critică sentința pentru neacordarea cheltuielilor de judecată

constând în onorariu de avocat, solicitate prin întâmpinare.

Opinia Înaltei Curți.

Cu privire la

recursul declarat de pârâtă se constată că dezvoltarea în fapt face posibilă

încadrarea lui în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. relativ la

aplicarea art. 274 C. proc. civ.

Verificând realitatea

criticii formulate se reține netemeinicia acesteia față de faptul că

împuternicirea avocațială privind pe d-na avocat J.G. aflată la fila 11 Dosar nr.

17676/3/2007 tribunal, este informă prin lipsa semnăturii clientului respectiv

a momentului.

De altfel,

nesolicitarea cheltuielilor de judecată cu ocazia dezbaterilor pe fond la care

aceasta a fost prezentă, echivalează cu o desistare a cererii de cheltuieli

formulată prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta

S.C.M.T.

Constanța și de pârâta U.J.O.C.M. - U.J.C.M. Constanța, ca nefondate împotriva

sentinței comerciale nr. 225 din 23 noiembrie 2007, a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.