ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1053/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3115 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1882/36/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC U.S.A. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 212 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut în esență că examinarea considerentelor deciziei recurate nu relevă nicio referire la plata făcută din eroare, nedatorată, în sensul art. 992 – art. 997 C. civ., cum eronat susține recurenta, iar prin referirile exprese la „acțiunea de in rem verso”, incidentă în toate cazurile în care există o îmbogățire fără justă cauză, rezultă că instanța de apel nu a nesocotit precizarea de acțiune formulată de reclamantă, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., situația fiind identică și în privința criticii întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel a dat eficiență acestui text legal prin modul în care a examinat și analizat înscrisurile din cauză.

Contestatoarea SC U.S.A. SRL Constanța a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei instanței de recurs, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului – în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată deoarece cauza a fost soluționată de un judecător al Secției comerciale a Tribunalului Constanța și nu de judecătorul sindic. Analizând contestația în anulare prin prisma motivului invocat și dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea constată că este nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru ipoteza prevăzută la pct. 2, respectiv „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. În speță, deși contestatoarea SC U.S.A. SRL a formulat recurs, motivele sale au vizat nelegalitatea deciziei pronunțate în apel, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, nu și cele ale pct. 3 referitoare la încălcarea competenței altei instanțe. Prin urmare, omisiunea formulării unei astfel de critici în recurs, nu deschide calea pentru promovarea contestației în anulare, deoarece imposibilitatea invocării în căile de atac anterioare reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației, partea neavând un drept de opțiune între o cale de atac de reformare și calea de atac de retractare.

În concluzie, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC U.S.A. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 3115 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.