ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1053/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3115 din 29 octombrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 1882/36/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC U.S.A.

SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 212 din 1 octombrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de recurs a reținut în esență că examinarea considerentelor

deciziei recurate nu relevă nicio referire la plata făcută din eroare,

nedatorată, în sensul art. 992 – art. 997 C. civ., cum eronat susține

recurenta, iar prin referirile exprese la „acțiunea de in rem verso”, incidentă

în toate cazurile în care există o îmbogățire fără justă cauză, rezultă că

instanța de apel nu a nesocotit precizarea de acțiune formulată de reclamantă,

astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., situația fiind identică și în privința criticii întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel a dat

eficiență acestui text legal prin modul în care a examinat și analizat

înscrisurile din cauză.

Contestatoarea SC U.S.A. SRL

Constanța a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei instanței de

recurs, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului – în vigoare la

data promovării cererii de chemare în judecată deoarece cauza a fost

soluționată de un judecător al Secției comerciale a Tribunalului Constanța și

nu de judecătorul sindic.

Analizând contestația în

anulare prin prisma motivului invocat și dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., Curtea constată că este nefondată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare pentru ipoteza prevăzută la pct. 2, respectiv

„când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat

pe calea apelului sau recursului.

În speță, deși

contestatoarea SC U.S.A. SRL a formulat recurs, motivele sale au vizat

nelegalitatea deciziei pronunțate în apel, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9, nu și cele ale pct. 3 referitoare la încălcarea competenței altei instanțe.

Prin urmare, omisiunea

formulării unei astfel de critici în recurs, nu deschide calea pentru

promovarea contestației în anulare, deoarece imposibilitatea invocării în căile

de atac anterioare reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației,

partea neavând un drept de opțiune între o cale de atac de reformare și calea

de atac de retractare.

În concluzie, nefiind

îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestația în

anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC U.S.A. SRL Constanța, împotriva deciziei

nr. 3115 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 16 martie 2010.