ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3115/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2917, pronunțată la data de 7 octombrie 2005, Secția comercială a Tribunalului Constanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC G.I. SRL, în faliment, prin lichidatorul judiciar SC C.M. SRL, împotriva pârâtei SC U.S.A. SRL, având ca obiect pretenții în cuantum de 40.000 dolari S.U.A. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei, în restituire, nu întrunește cerințele principiului îmbogățirii fără just temei, deoarece între părți au existat raporturi contractuale, iar pentru recuperarea pierderii suferite, aceasta avea la dispoziție o acțiune întemeiată pe contract.

Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 212/COM, pronunțată la data de 1 octombrie 2007, în rejudecare după casare, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 40.000 dolari S.U.A., respingând excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de intimata pârâtă în apel, în primul ciclu procesual.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în soluționarea excepției, că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 31 decembrie 2001, la care pârâta a operat stornarea facturii fiscale din 2000 și a rămas în posesia banilor, iar, pe fond, că probele administrate, constând în înscrisurile depuse la dosar, nu relevă elementele esențiale ale unui contract de transport încheiat între părți, cum greșit a considerat prima instanță și că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile actio de in rem verso, întrucât există o micșorare a patrimoniului reclamantei, iar între această micșorare și mărirea patrimoniului pârâtei cu suma de 40.000 dolari S.U.A. există legătură de cauzalitate și niciun temei legitim pentru aceasta, cum ar fi cesiunea de creanță sau novația, cum greșit susține pârâta în apărare.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata pârâtă SC U.S.A. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea, în tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii apelului reclamantei. În dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit factura fiscală din 27 noiembrie 2000 și adresa emisă de intimată la data de 9 octombrie 2001 iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța de apel invocă, greșit, ca temei de drept al deciziei, dispozițiile art. 992 – art. 997 C. civ., în lipsa condițiilor cumulative ale plății făcute din eroare ca și cele ale acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, precum și prevederile art. 1391 C. civ.

și ignoră principiile statuate în regulile de interpretare a actelor juridice, în speță, a contractului de transport, precum și dispozițiile art. 46 C. com., având în vedere că acordul de voință al părților pentru încheierea acestui act juridic a fost probat prin înscrisurile depuse la dosar. Recurenta a arătat, de asemenea, că instanța de apel a modificat temeiul acțiunii introductive, astfel cum a fost precizat de reclamantă ca fiind îmbogățirea fără justă cauză, întrucât își motivează hotărârea pe plata făcută din eroare, aspect ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii instanței de apel prin această cerere.

Recursul este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor deciziei recurate nu relevă nicio referire la plata făcută din eroare, nedatorată, cum eronat susține recurenta, iar prin referirile exprese la „actiunea de in rem verso”, incidentă în toate cazurile în care există o îmbogățire fără justă cauză, rezultă că instanța de apel nu a nesocotit precizarea adusă acțiunii introductive de către reclamantă în exercițiul dreptului său dispoziție. Cum, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii acestuia sau a înțelesului său lămurit, vădit neîndoielnic, se constată că aspectele invocate de recurentă, vizând greșita reținere a situației de fapt prin interpretarea înscrisurilor depuse în probațiune, nu se circumscriu acestor ipoteze și nu justifică invocarea precitatului motiv de recurs.

Este de observat că referirile recurentei la dispozițiile art. 992 – art. 997, art. 1391 C. civ., pretins a fi fost greșit invocate de instanța de apel, vizează decizia civilă nr. 57/COM din 6 martie 2006, casată prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1172 din 15 martie 2007, și nu, pe cea pronunțată în rejudecarea apelului urmare a casării, ce face obiectul prezentului recurs, în considerentele căreia nu se regăsesc precitatele texte legale, spre a se putea susține greșita lor invocare, iar, în lipsa unui contract, concretizat printr-un înscris care să cuprindă elementele convenite de părți cu privire la raporturile lor juridice, nu se justifică critica nesocotirii principiilor și regulilor referitoare la interpretarea contractelor stabilite în art. 977 – art. 985 C. civ.

Nici critica ignorării dispozițiilor art. 46 C. com. nu poate fi primită, având în vedere că instanța de apel a dat eficiență acestui text legal prin modul în care a examinat și analizat toate probele administrate în cauză, constând în înscrisuri. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat intimata - pârâtă împotriva deciziei instanței de apel nr. 212/COM, pronunțată la data de din 1 octombrie 2007, după casare, în rejudecarea apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC U.S.A. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 212/COM din 1 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.