ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3115/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2917, pronunțată la data de

7 octombrie 2005, Secția comercială a Tribunalului Constanța a respins, ca

nefondată, cererea formulată de reclamanta SC G.I. SRL, în faliment, prin

lichidatorul judiciar SC C.M. SRL, împotriva pârâtei SC U.S.A. SRL, având ca

obiect pretenții în cuantum de 40.000 dolari S.U.A.

Spre a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei, în restituire, nu

întrunește cerințele principiului îmbogățirii fără just temei, deoarece între

părți au existat raporturi contractuale, iar pentru recuperarea pierderii

suferite, aceasta avea la dispoziție o acțiune întemeiată pe contract.

Secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța,

prin decizia civilă nr. 212/COM, pronunțată la data de 1 octombrie 2007, în

rejudecare după casare, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva

sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a admis

acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 40.000 dolari

S.U.A., respingând excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de

intimata pârâtă în apel, în primul ciclu procesual.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut, în soluționarea excepției, că termenul de

prescripție începe să curgă de la data de 31 decembrie 2001, la care pârâta a

operat stornarea facturii fiscale din 2000 și a rămas în posesia banilor, iar,

pe fond, că probele administrate, constând în înscrisurile depuse la dosar, nu

relevă elementele esențiale ale unui contract de transport încheiat între

părți, cum greșit a considerat prima instanță și că, în cauză, sunt întrunite

cumulativ condițiile actio de in rem verso, întrucât există o micșorare a

patrimoniului reclamantei, iar între această micșorare și mărirea patrimoniului

pârâtei cu suma de 40.000 dolari S.U.A. există legătură de cauzalitate și

niciun temei legitim pentru aceasta, cum ar fi cesiunea de creanță sau novația,

cum greșit susține pârâta în apărare.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs intimata pârâtă SC U.S.A. SRL, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea, în

tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii apelului reclamantei.

În dezvoltarea motivului

invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat, în

esență, că instanța de apel a interpretat greșit factura fiscală din 27

noiembrie 2000 și adresa emisă de intimată la data de 9 octombrie 2001 iar, în

dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanța de

apel invocă, greșit, ca temei de drept al deciziei, dispozițiile art. 992 – art.

997 C. civ., în lipsa condițiilor cumulative ale plății făcute din eroare ca și

cele ale acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză,

precum și prevederile art. 1391 C. civ. și ignoră principiile statuate în

regulile de interpretare a actelor juridice, în speță, a contractului de

transport, precum și dispozițiile art. 46 C. com., având în vedere că acordul

de voință al părților pentru încheierea acestui act juridic a fost probat prin

înscrisurile depuse la dosar.

Recurenta a arătat, de

asemenea, că instanța de apel a modificat temeiul acțiunii introductive, astfel

cum a fost precizat de reclamantă ca fiind îmbogățirea fără justă cauză,

întrucât își motivează hotărârea pe plata făcută din eroare, aspect ce poate fi

încadrat, cu aplicarea art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile

aduse hotărârii instanței de apel prin această cerere.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor deciziei recurate nu relevă nicio referire la plata făcută din

eroare, nedatorată, cum eronat susține recurenta, iar prin referirile exprese

la „actiunea de in rem verso”, incidentă în toate cazurile în care există o

îmbogățire fără justă cauză, rezultă că instanța de apel nu a nesocotit

precizarea adusă acțiunii introductive de către reclamantă în exercițiul

dreptului său dispoziție.

Cum, potrivit art. 304 pct. 8

C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina

modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare

interpretare a determinat schimbarea naturii acestuia sau a înțelesului său

lămurit, vădit neîndoielnic, se constată că aspectele invocate de recurentă,

vizând greșita reținere a situației de fapt prin interpretarea înscrisurilor

depuse în probațiune, nu se circumscriu acestor ipoteze și nu justifică

invocarea precitatului motiv de recurs.

Este de observat că

referirile recurentei la dispozițiile art. 992 – art. 997, art. 1391 C. civ.,

pretins a fi fost greșit invocate de instanța de apel, vizează decizia civilă nr.

57/COM din 6 martie 2006, casată prin decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 1172 din 15 martie 2007, și nu, pe cea pronunțată în rejudecarea

apelului urmare a casării, ce face obiectul prezentului recurs, în

considerentele căreia nu se regăsesc precitatele texte legale, spre a se putea

susține greșita lor invocare, iar, în lipsa unui contract, concretizat

printr-un înscris care să cuprindă elementele convenite de părți cu privire la

raporturile lor juridice, nu se justifică critica nesocotirii principiilor și

regulilor referitoare la interpretarea contractelor stabilite în art. 977 – art.

985 C. civ.

Nici critica ignorării

dispozițiilor art. 46 C. com. nu poate fi primită, având în vedere că instanța

de apel a dat eficiență acestui text legal prin modul în care a examinat și

analizat toate probele administrate în cauză, constând în înscrisuri.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat intimata - pârâtă împotriva deciziei instanței de

apel nr. 212/COM, pronunțată la data de din 1 octombrie 2007, după casare, în

rejudecarea apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC U.S.A. SRL Constanța împotriva deciziei civile nr. 212/COM din 1

octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2008.