ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1169

din 26 februarie 2007, pronunțată în dosar nr. 642/118/ 2006, Tribunalul

Constanța, secția comercială, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC

M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC S. SA și SC F.I. SRL, a dispus

anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC S. SA și SC F.I. SRL

autentificat sub nr. 1093 din 1 septembrie 2006, a constatat că reclamanta este

câștigătoarea licitației din 7 iulie 2006; a obligat pârâta SC S. SA la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect „C.A.” cu

reclamanta SC M.E. SRL, a obligat pârâta SC S. SA la plata de daune cominatorii

de 1000 lei/zi de întârziere de la data comunicării hotărârii până la

îndeplinirea obligației, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei

de 2.041,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că pârâta SC S. SA a organizat vânzarea la

licitație publică cu strigare competitivă a activului „C.A.”, sens în care a

emis regulamentul de concurs ce cuprinde condițiile de desfășurare a procedurii

licitației.

Conform acestui regulament,

câștigătorul licitației trebuia ca în termen de 5 zile de la data concursului

să se prezinte la sediul SC S. SA pentru semnarea precontractului de

vânzare-cumpărare, iar în termenul de 30 de zile de la plata avansului trebuia

efectuată plata integrală a prețului de adjudecare. În caz contrar,

„câștigătorul concursului pierde avansul și calitatea de câștigător”.

Procesul-verbal al ședinței

de licitație a fost semnat atât de societatea organizatoare, cât și de

participanții înscriși în concursul de oferte, stipulându-se că, în cazul în

care câștigătorul nu-și achită obligația „câștigător va fi desemnat următoarea

ofertă ca valoare”.

Sintagma „achitării

obligațiilor de către câștigător” cuprinsă în procesul-verbal din 7 iulie 2006

trebuie interpretată numai prin prisma regulamentului de concurs emis de SC S. SA,

ca unic cadru de derulare a concursului, însușit fără echivoc de cei care au

participat la licitație.

Această condiție suspensivă

cuprinsă în art. 6 al regulamentului de concurs și reiterată în procesul-verbal

din 7 iulie 2006 nu a fost respectată de către societatea declarată

câștigătoare, fapt pentru care sunt incidente prevederile art. 1012 C. civ.,

iar efectul neîndeplinirii condiției suspensive este acela al neîncheierii

actului juridic afectat de această modalitate.

Încheierea acestui contract

cu ignorarea condiției suspensive stabilită prin voința tuturor participanților

la actul juridic ce a generat transmiterea dreptului patrimonial în discuție,

atrage sancțiunea nulității relative, întrucât normele juridice edictate pentru

încheierea valabilă a actului au fost încălcate.

Prin prisma interesului

particular ocrotit, nulitatea nu poate avea decât un caracter relativ, iar

dreptul reclamantei este născut tocmai prin această normă încălcată, astfel că

actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate relativă.

În temeiul art. 969 C. civ.,

s-a constatat că reclamanta SC M.E. SRL este câștigătoarea concursului de

oferte, conform procesului-verbal din 7 iulie 2006 sens în care instanța a

obligat SC S. SA la încheierea cu această societate a contractului de

vânzare-cumpărare asupra activului licitat.

Cu privire la daunele

cominatorii de 5000 lei/zi s-a dispus cenzurarea cuantumului acestora la

nivelul sumei de 1000 lei/zi.

În conformitate cu art. 274 C.

proc. civ., au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții au

declarat apel în termenul legal prevăzut la art. 284 C. proc. civ., pârâtele SC

S. SA și SC F.I. SRL Constanța și prin decizia nr. 174/ COM din 12 iulie 2007

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a admis apelurile pârâtelor, a schimbat în tot hotărârea apelată în

sensul respingerii acțiunii, ca nefondată, și a obligat reclamanta către pârâta

SC F.I. SRL Constanța la 1000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut în legătură cu apelul declarat de SC S. SA că reținerea

instanței a dispozițiilor art. 1012 C. civ., nu are nici o legătură cu obiectul

dedus judecății, întrucât nu se solicită rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare ci anularea acestuia.

Pentru anularea contractului

de vânzare-cumpărare era necesar ca, în speță, consimțământul părților

contractante să nu fi fost exprimat conform dispozițiilor art. 953 și urm. C.

civ.

Deși solicită anularea

contractului de vânzare-cumpărare, motivul invocat de reclamantă vizează

încălcarea regulamentului și a procesului-verbal încheiat cu ocazia licitației,

ce nu atrage anularea contractului.

În legătură cu motivele

invocate de apelanta SC F.I. SRL instanța a reținut că reclamanta justifică

aparența interesului său, încheierea contractului de vânzare-cumpărare în

situația în care câștigătoarea licitației nu ar achita diferența de preț.

Or, în cauză, câștigătoarea

licitației a achitat diferența de preț până la termenul fixat de vânzătoare.

Din probele administrate în

cauză, în raport de dispozițiile art. 953 C. civ., nu se impunea anularea

contractului de vânzare-cumpărare.

În ceea ce privește

soluționarea excepției inadmisibilității se reține că instanța de fond a

analizat-o corect întrucât reclamanta are la dispoziție acțiunea în anulare.

La 17 iulie 2007 SC S. SA a

formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 174 din 12 iulie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 642/118/2006.

De asemenea, la data de 18

iulie 2007, SC F.I. SRL Constanța a formulat cerere de îndreptare a erorii

materiale și cerere de completare a deciziei nr. 174 din 12 iulie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 642/118/2006.

Prin decizia nr. 188/ COM

din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare

a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 174/COM/2007

formulată de apelanta SC F.I. SRL în sensul că a dispus obligarea

intimatei-reclamante SC M.E. SRL Constanța la plata sumei de 30.000 RON

cheltuieli de judecată în loc de 1000 RON, cum greșit s-a menționat.

A admis cererea de

completare a deciziei sus-menționată formulată de SC S. SA în sensul că a

dispus obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 4046 RON cheltuieli de

judecată către aceasta.

A respins cererea de

completare a deciziei formulate de SC F.I. SRL ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că în ceea ce privește cererea SC S. SA sunt incidente

dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la cererea de

îndreptare a erorii materiale formulată de SC F.I. SRL instanța a reținut că în

temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiată, din eroare s-a

menționat suma de 1000 RON în loc de 30.000 RON.

În legătură cu cererea de

completare vizând cheltuielile de judecată efectuate la fond instanța a reținut

că în speță nu mai sunt incidente dispozițiile art. 281

2

C. proc.

civ.

Prin cererea înregistrată,

la data de 10 octombrie 2007, apelanta SC S. SA Constanța a formulat cerere de

îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 188/ COM din 11

septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 642/118/2006,

și prin încheierea nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțată în camera de

consiliu Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și a

dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 188/

COM din 11 septembrie 2007 în sensul că se va menționa suma de 4066 lei în loc

de 4046 lei, constatând ca fiind îndeplinite cerințele art. 281 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 174/ COM

din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat în termenul legal

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurs reclamanta SC M.E. SRL Constanța

invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în

sensul respingerii apelurilor formulate de SC S. SA și SC F.I. SRL, cu

consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța

de fond.

În dezvoltarea recursului

s-a susținut în esență că în mod nelegal instanța nu a avut în considerare

raportul juridic contractual multilateral născut prin participarea la concursul

de oferte, raport juridic ale cărui clauze sunt stipulate în Regulamentul

privind organizarea concursului de oferte competitive pentru vânzarea „C.A.” și

în procesul-verbal întocmit cu ocazia concursului de oferte; că în mod nelegal

instanța nu a luat în considerare dispozițiile art. 969 C. civ., invocate de

reclamantă ca temei al primului capăt de cerere, că raportat la principiul

forței obligatorii a contractului în mod nelegal, instanța a apreciat că prețul

a fost achitat în termenul fixat de vânzătoare, fără să ia în considerare că

vânzătoarea a modificat în mod unilateral termenul de achitare a prețului, după

ce contractul multilateral luase naștere, că pârâta SC F.I. SRL efectuează

plata diferenței de preț, la 29 august 2006 cu expirarea termenelor stipulate

în Regulamentul privind organizarea concursului de oferte și în antecontractul

de vânzare-cumpărare și ca atare în mod nelegal instanța de apel nu a luat în

considerare aceste elemente cuprinse în Regulament și procesul-verbal, că prin

schimbarea termenului de achitare a prețului s-a încălcat principiul forței

obligatorii a contractului, că reclamanta putea solicita anularea actului

subsecvent încheiat cu încălcarea regulamentului și a procesului-verbal și că

sancțiunea în acest caz este nulitatea relativă; că în mod nelegal instanța a

apreciat că în cauză dispozițiile art. 1012 C. civ., nu sunt incidente și că

referirile la dispozițiile art. 953 și urm. C. civ., sunt străine de natura

pricinii.

În termenul legal prevăzut

de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC M.E. SRL a declarat recurs și împotriva

deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007, precum și a încheierii nr. 6/ COM

din 22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8, 9 în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea hotărârilor recurate cu consecința, în principal a respingerii

cererilor de completare de dispozitiv și de îndreptare de eroare formulate, iar

în subsidiar a micșorării onorariilor de avocat.

În dezvoltarea în fapt a

recursului recurenta a invocat în esență nelegala procedură de citare pentru

termenul la care s-a judecat cererea de completare, că toate cererile au fost

soluționate în ședință publică fiind încălcate dispozițiile art. 281 alin. (2) C.

proc. civ., că cererea de îndreptare de eroare materială a fost admisă fiind

rectificată eroarea în sensul obligării societății reclamante la plata

cheltuielilor de judecată de 30.000 lei, nu 1000 lei cum fusese inițial

precizat, că nu era ipoteza juridică a unei îndreptări de eroare materială atât

timp cât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor din fond și că

în ceea ce privește cuantumul onorariilor acordate se impune a se face

aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii

acestora.

La data de 26 martie 2008 și

respectiv la data de 27 martie 2008 reclamanta SC M.E. SRL a formulat note

scrise în susținerea recursului declarat în cauză.

La data de 19 martie 2008

pârâta SC S. SA Constanța a formulat note de concluzii, solicitând respingerea

recursului ca nefondat.

Pârâta SC F.I. SRL a depus

concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

În ce privește decizia nr. 174/

COM din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Nu se constată existența

cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de

drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost

înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și

legalității ei.

Instanța s-a referit la

probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și

utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel

prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivarea nu este

contradictorie ori străină de natura pricinii, conducând în mod logic și

convingător la soluția din dispozitiv.

Faptul că instanța a

argumentat soluția și pe dispozițiile art. 953 și urm. C. civ., nu este de

natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză având în vedere că

obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a

încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1093 din 1

septembrie 2006 de B.N.P. C.E.V. încheiat între SC S. SA și SC F.I. SRL, iar

instanța s-a pronunțat în raport de acesta când a respins acțiunea reclamantei,

ca nefondată.

Instanța de apel a apreciat

corect că raportul juridic contractual s-a perfectat între SC S. SA și SC F.I. SRL

în urma concursului de oferte organizat de SC S. SA la data de 7 iulie 2006,

câștigătoare fiind SC F.I. SRL care a oferit prețul cel mai bun, materializat

prin antecontractul de vânzare și respectiv contractul de vânzare-cumpărare în

formă autentică, încheiat după plata integrală a prețului, raportându-se la

clauzele regulamentului privind organizarea concursului de oferte competitive

pentru vânzarea „C.A.” și la procesul-verbal întocmit cu ocazia concursului de

oferte.

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanța

de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 969 C. civ.,

regulamentul privind organizarea concursului de oferte competitive,

procesul-verbal din 7 iulie 2006, întocmit cu ocazia concursului de oferte,

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art. 1012 C. civ., reținând că nu se

impune anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Instanța de apel a

argumentat corect că, chiar dacă s-ar reține încălcarea regulamentului și

procesului-verbal, acestea nu sunt motive de natură a atrage anularea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intimate.

Faptul că a fost inserat

termenul de plată de 30 de zile se apreciază că acesta nu are un caracter

esențial, neîndoielnic în raport cu ansamblul obligațiilor asumate și nu poate

antrena în cazul depășirii sale, anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel nu se poate reține că

au fost nesocotite dispozițiile regulamentului, procesului-verbal, precum și

dispozițiile art. 969 C. civ.

De asemenea, în mod

întemeiat s-a reținut de instanța de apel că dispozițiile art. 1012 C. civ., nu

sunt incidente în cauză întrucât recurenta nu a solicitat rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare, ci anularea acestuia.

Referitor la recursul

declarat împotriva deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 și a încheierii

nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal

Motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 nu au corespondent în dezvoltarea

în fapt a recursului, încât nu pot fi supuse controlului judiciar din acest

punct de vedere.

Motivele de ordin procedural

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate,

procedura de citare cu recurenta fiind îndeplinită legal prin afișare.

Potrivit art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule

numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura

decât prin anularea lor.

În cauză reclamanta nu a

făcut dovada unei vătămări prin nerespectarea cerințelor art. 281 alin. (2) C.

proc. civ., de natură a atrage nulitatea hotărârilor.

Cu privire la cererea de

îndreptare a erorii materiale formulată de SC F.I. SRL instanța de apel a

reținut corect că prin decizia civilă nr. 174/COM/2007 s-a admis cererea

apelantei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, însă acestea au

fost acordate greșit datorită unei erori de calcul, îndreptând eroarea

materială în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000

lei.

Reținând că nu mai sunt

incidente dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., în condițiile în

care cheltuielile de judecată solicitate au fost acordate instanța de apel în

mod legal a respins cererea completatoare formulată de SC F.I. SRL ca

nefondată.

Nu este fondată nici ultima

critică, în ipoteza aplicării art. 274 alin. (3) raportul juridic generat de

încheierea contractului de asistență judiciară se menține în integralitatea

lui.

Se apreciază că nu se impune

a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în

vedere complexitatea problemelor asupra cărora a avut a se pronunța.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de

reclamanta SC M.E. SRL împotriva deciziilor civile nr. 174/ COM din 12 iulie

2007 nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 și a încheierii nr. 6/ COM din 22

octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, urmează a fi respins ca

nefondat.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta-reclamantă la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către SC S. SA Constanța și

la plata sumei de 4760 lei, către SC F.I. SRL Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.E. SRL Constanța împotriva deciziilor nr. 174/ COM din 12

iulie 2007 nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 și a încheierii nr. 6/ COM din

22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta – reclamantă

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către SC S. SA Constanța

și la plata sumei de 4760 lei către SC F.I. SRL Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2008.