ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1169 din 26 februarie 2007, pronunțată în dosar nr. 642/118/ 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC M.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC S. SA și SC F.I. SRL, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC S. SA și SC F.I. SRL autentificat sub nr. 1093 din 1 septembrie 2006, a constatat că reclamanta este câștigătoarea licitației din 7 iulie 2006; a obligat pârâta SC S. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect „C.A.” cu reclamanta SC M.E. SRL, a obligat pârâta SC S. SA la plata de daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere de la data comunicării hotărârii până la îndeplinirea obligației, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2.041,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâta SC S. SA a organizat vânzarea la licitație publică cu strigare competitivă a activului „C.A.”, sens în care a emis regulamentul de concurs ce cuprinde condițiile de desfășurare a procedurii licitației. Conform acestui regulament, câștigătorul licitației trebuia ca în termen de 5 zile de la data concursului să se prezinte la sediul SC S. SA pentru semnarea precontractului de vânzare-cumpărare, iar în termenul de 30 de zile de la plata avansului trebuia efectuată plata integrală a prețului de adjudecare. În caz contrar, „câștigătorul concursului pierde avansul și calitatea de câștigător”. Procesul-verbal al ședinței de licitație a fost semnat atât de societatea organizatoare, cât și de participanții înscriși în concursul de oferte, stipulându-se că, în cazul în care câștigătorul nu-și achită obligația „câștigător va fi desemnat următoarea ofertă ca valoare”.

Sintagma „achitării obligațiilor de către câștigător” cuprinsă în procesul-verbal din 7 iulie 2006 trebuie interpretată numai prin prisma regulamentului de concurs emis de SC S. SA, ca unic cadru de derulare a concursului, însușit fără echivoc de cei care au participat la licitație. Această condiție suspensivă cuprinsă în art. 6 al regulamentului de concurs și reiterată în procesul-verbal din 7 iulie 2006 nu a fost respectată de către societatea declarată câștigătoare, fapt pentru care sunt incidente prevederile art. 1012 C. civ., iar efectul neîndeplinirii condiției suspensive este acela al neîncheierii actului juridic afectat de această modalitate. Încheierea acestui contract cu ignorarea condiției suspensive stabilită prin voința tuturor participanților la actul juridic ce a generat transmiterea dreptului patrimonial în discuție, atrage sancțiunea nulității relative, întrucât normele juridice edictate pentru încheierea valabilă a actului au fost încălcate.

Prin prisma interesului particular ocrotit, nulitatea nu poate avea decât un caracter relativ, iar dreptul reclamantei este născut tocmai prin această normă încălcată, astfel că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate relativă. În temeiul art. 969 C. civ., s-a constatat că reclamanta SC M.E. SRL este câștigătoarea concursului de oferte, conform procesului-verbal din 7 iulie 2006 sens în care instanța a obligat SC S. SA la încheierea cu această societate a contractului de vânzare-cumpărare asupra activului licitat. Cu privire la daunele cominatorii de 5000 lei/zi s-a dispus cenzurarea cuantumului acestora la nivelul sumei de 1000 lei/zi. În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții au declarat apel în termenul legal prevăzut la art. 284 C. proc. civ., pârâtele SC S. SA și SC F.I. SRL Constanța și prin decizia nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelurile pârâtelor, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată, și a obligat reclamanta către pârâta SC F.I. SRL Constanța la 1000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în legătură cu apelul declarat de SC S. SA că reținerea instanței a dispozițiilor art. 1012 C. civ., nu are nici o legătură cu obiectul dedus judecății, întrucât nu se solicită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare ci anularea acestuia.

Pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare era necesar ca, în speță, consimțământul părților contractante să nu fi fost exprimat conform dispozițiilor art. 953 și urm. C. civ. Deși solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare, motivul invocat de reclamantă vizează încălcarea regulamentului și a procesului-verbal încheiat cu ocazia licitației, ce nu atrage anularea contractului. În legătură cu motivele invocate de apelanta SC F.I. SRL instanța a reținut că reclamanta justifică aparența interesului său, încheierea contractului de vânzare-cumpărare în situația în care câștigătoarea licitației nu ar achita diferența de preț. Or, în cauză, câștigătoarea licitației a achitat diferența de preț până la termenul fixat de vânzătoare.

Din probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile art. 953 C. civ., nu se impunea anularea contractului de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității se reține că instanța de fond a analizat-o corect întrucât reclamanta are la dispoziție acțiunea în anulare. La 17 iulie 2007 SC S. SA a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 174 din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 642/118/2006. De asemenea, la data de 18 iulie 2007, SC F.I. SRL Constanța a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale și cerere de completare a deciziei nr. 174 din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 642/118/2006.

Prin decizia nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 174/COM/2007 formulată de apelanta SC F.I. SRL în sensul că a dispus obligarea intimatei-reclamante SC M.E. SRL Constanța la plata sumei de 30.000 RON cheltuieli de judecată în loc de 1000 RON, cum greșit s-a menționat. A admis cererea de completare a deciziei sus-menționată formulată de SC S. SA în sensul că a dispus obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 4046 RON cheltuieli de judecată către aceasta. A respins cererea de completare a deciziei formulate de SC F.I.

SRL ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ceea ce privește cererea SC S. SA sunt incidente dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. Referitor la cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC F.I. SRL instanța a reținut că în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiată, din eroare s-a menționat suma de 1000 RON în loc de 30.000 RON. În legătură cu cererea de completare vizând cheltuielile de judecată efectuate la fond instanța a reținut că în speță nu mai sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată, la data de 10 octombrie 2007, apelanta SC S. SA Constanța a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 642/118/2006, și prin încheierea nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțată în camera de consiliu Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 în sensul că se va menționa suma de 4066 lei în loc de 4046 lei, constatând ca fiind îndeplinite cerințele art. 281 C. proc.

civ. Împotriva deciziei nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurs reclamanta SC M.E. SRL Constanța invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelurilor formulate de SC S. SA și SC F.I. SRL, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În dezvoltarea recursului s-a susținut în esență că în mod nelegal instanța nu a avut în considerare raportul juridic contractual multilateral născut prin participarea la concursul de oferte, raport juridic ale cărui clauze sunt stipulate în Regulamentul privind organizarea concursului de oferte competitive pentru vânzarea „C.A.” și în procesul-verbal întocmit cu ocazia concursului de oferte; că în mod nelegal instanța nu a luat în considerare dispozițiile art. 969 C. civ., invocate de reclamantă ca temei al primului capăt de cerere, că raportat la principiul forței obligatorii a contractului în mod nelegal, instanța a apreciat că prețul a fost achitat în termenul fixat de vânzătoare, fără să ia în considerare că vânzătoarea a modificat în mod unilateral termenul de achitare a prețului, după ce contractul multilateral luase naștere, că pârâta SC F.I.

SRL efectuează plata diferenței de preț, la 29 august 2006 cu expirarea termenelor stipulate în Regulamentul privind organizarea concursului de oferte și în antecontractul de vânzare-cumpărare și ca atare în mod nelegal instanța de apel nu a luat în considerare aceste elemente cuprinse în Regulament și procesul-verbal, că prin schimbarea termenului de achitare a prețului s-a încălcat principiul forței obligatorii a contractului, că reclamanta putea solicita anularea actului subsecvent încheiat cu încălcarea regulamentului și a procesului-verbal și că sancțiunea în acest caz este nulitatea relativă; că în mod nelegal instanța a apreciat că în cauză dispozițiile art. 1012 C. civ., nu sunt incidente și că referirile la dispozițiile art. 953 și urm. C. civ., sunt străine de natura pricinii.

În termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC M.E. SRL a declarat recurs și împotriva deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007, precum și a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate cu consecința, în principal a respingerii cererilor de completare de dispozitiv și de îndreptare de eroare formulate, iar în subsidiar a micșorării onorariilor de avocat. În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a invocat în esență nelegala procedură de citare pentru termenul la care s-a judecat cererea de completare, că toate cererile au fost soluționate în ședință publică fiind încălcate dispozițiile art. 281 alin. (2) C. proc.

civ., că cererea de îndreptare de eroare materială a fost admisă fiind rectificată eroarea în sensul obligării societății reclamante la plata cheltuielilor de judecată de 30.000 lei, nu 1000 lei cum fusese inițial precizat, că nu era ipoteza juridică a unei îndreptări de eroare materială atât timp cât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor din fond și că în ceea ce privește cuantumul onorariilor acordate se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii acestora. La data de 26 martie 2008 și respectiv la data de 27 martie 2008 reclamanta SC M.E. SRL a formulat note scrise în susținerea recursului declarat în cauză. La data de 19 martie 2008 pârâta SC S. SA Constanța a formulat note de concluzii, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Pârâta SC F.I. SRL a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. În ce privește decizia nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei.

Instanța s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivarea nu este contradictorie ori străină de natura pricinii, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. Faptul că instanța a argumentat soluția și pe dispozițiile art. 953 și urm. C. civ., nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este incident în cauză având în vedere că obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1093 din 1 septembrie 2006 de B.N.P.

C.E.V. încheiat între SC S. SA și SC F.I. SRL, iar instanța s-a pronunțat în raport de acesta când a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Instanța de apel a apreciat corect că raportul juridic contractual s-a perfectat între SC S. SA și SC F.I. SRL în urma concursului de oferte organizat de SC S. SA la data de 7 iulie 2006, câștigătoare fiind SC F.I. SRL care a oferit prețul cel mai bun, materializat prin antecontractul de vânzare și respectiv contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, încheiat după plata integrală a prețului, raportându-se la clauzele regulamentului privind organizarea concursului de oferte competitive pentru vânzarea „C.A.” și la procesul-verbal întocmit cu ocazia concursului de oferte.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 969 C. civ., regulamentul privind organizarea concursului de oferte competitive, procesul-verbal din 7 iulie 2006, întocmit cu ocazia concursului de oferte, dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art. 1012 C. civ., reținând că nu se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare. Instanța de apel a argumentat corect că, chiar dacă s-ar reține încălcarea regulamentului și procesului-verbal, acestea nu sunt motive de natură a atrage anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intimate. Faptul că a fost inserat termenul de plată de 30 de zile se apreciază că acesta nu are un caracter esențial, neîndoielnic în raport cu ansamblul obligațiilor asumate și nu poate antrena în cazul depășirii sale, anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel nu se poate reține că au fost nesocotite dispozițiile regulamentului, procesului-verbal, precum și dispozițiile art. 969 C. civ. De asemenea, în mod întemeiat s-a reținut de instanța de apel că dispozițiile art. 1012 C. civ., nu sunt incidente în cauză întrucât recurenta nu a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, ci anularea acestuia. Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 și a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal Motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 nu au corespondent în dezvoltarea în fapt a recursului, încât nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.

Motivele de ordin procedural întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt fondate, procedura de citare cu recurenta fiind îndeplinită legal prin afișare. Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se declară nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cauză reclamanta nu a făcut dovada unei vătămări prin nerespectarea cerințelor art. 281 alin. (2) C. proc. civ., de natură a atrage nulitatea hotărârilor. Cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de SC F.I. SRL instanța de apel a reținut corect că prin decizia civilă nr. 174/COM/2007 s-a admis cererea apelantei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, însă acestea au fost acordate greșit datorită unei erori de calcul, îndreptând eroarea materială în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 lei.

Reținând că nu mai sunt incidente dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ., în condițiile în care cheltuielile de judecată solicitate au fost acordate instanța de apel în mod legal a respins cererea completatoare formulată de SC F.I. SRL ca nefondată. Nu este fondată nici ultima critică, în ipoteza aplicării art. 274 alin. (3) raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență judiciară se menține în integralitatea lui. Se apreciază că nu se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere complexitatea problemelor asupra cărora a avut a se pronunța. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC M.E.

SRL împotriva deciziilor civile nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 și a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, urmează a fi respins ca nefondat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către SC S. SA Constanța și la plata sumei de 4760 lei, către SC F.I. SRL Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL Constanța împotriva deciziilor nr. 174/ COM din 12 iulie 2007 nr. 188/ COM din 11 septembrie 2007 și a încheierii nr. 6/ COM din 22 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta – reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4760 lei către SC S. SA Constanța și la plata sumei de 4760 lei către SC F.I. SRL Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.