ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 20 decembrie 2005 și înregistrată la 22 decembrie 2005 la Secția Penală a Curții de Apel Constanța, petiționara M.E. a solicitat, în temeiul art. 278 C. proc. pen., infirmarea rezoluției dată la 16 decembrie 2005 sub nr. 455/II/2/2005, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și tragerea la răspundere penală a făptuitoarelor: D.D. și G.M., magistrați judecători la Tribunalul Constanța și a procurorului Ș.B. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii petiționara a arătat că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală și a susținut că numita D.D., când a soluționat cauza penală ce a format obiectul dosarului nr. 979/2005 al Tribunalului Constanța, i-a vătămat interesele, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Totodată, a mai arătat că numita G.M., în calitate de Președinte al Tribunalului Constanța, a refuzat să-i elibereze înregistrarea audio și copia notelor grefierului de ședință din același dosar nr. 979/2005, aflat pe rolul Tribunalului Constanța. Referitor la intimata, procuror Ș.B. petiționara a susținut că aceasta și-a îndeplinit, de asemenea defectuos sarcinile de serviciu, atunci când a instrumentat cauza penală privind pe polițiștii C.G.

și V.C., vătămându-i astfel grav interesele. În urma cercetărilor prealabile efectuate de procurorul V.B. a rezultat că niciunul din aspectele reclamate de petiționară nu s-au confirmat, astfel că prin rezoluția nr. 177/P/2005 dată la 25 noiembrie 2005 s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatele D.D., G.M. și Ș.B., constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen.

Această rezoluție a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin rezoluția 455/II/2/2005 din 16 decembrie 2005. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționara, reclamând faptul că intimatele au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu Curtea de Apel Constanța, prin sentința penală nr. 6/ P din 24 ianuarie 2006, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.E. menținând rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din 16 decembrie 2005, dată în dosarul penal nr. 455/II/2/2005.

Totodată, prima instanță a dispus obligarea petiționarei la plata sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că fiind sesizată cu plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției atacate, nu s-a putut reține că judecătorul D.D., soluționând cauza penală dedusă judecății, a acționat cu rea-credință sau gravă neglijență, cu atât mai mult cu cât hotărârea pronunțată a fost casată în soluționarea căii de atac, fără a se constata că acesta a fost o gravă eroare judiciară, care să atragă răspunderea penală a magistratului. S-a mai reținut din notele grefierului de ședință, aflate în dosarul nr. 177/P/2005, că nu rezultă că magistratul judecător ar fi avut în timpul ședinței o atitudine sau un comportament inadecvat față de petiționară.

De asemenea, s-a mai apreciat că nici cu privire la magistratul judecător G.M. nu s-a putut reține că nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod defectuos vreun act, întrucât la dosarul nr. 177/P/2005 nu s-a identificat existența vreunei cereri pentru eliberarea unei copii a înregistrării audio a ședinței de judecată din 8 iunie 2005, constatându-se că susținerile petiționarei nu au fost dovedite cu probe. În ce privește acuzele aduse intimatei procuror Ș.B., s-a reținut, de asemenea, că sunt lipsite de temeiuri și suport probator, întrucât numai după soluționarea plângerii penale în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., printr-o hotărâre penală definitivă, se poate stabili dacă procurorul Ș.B. și-a îndeplinit sau nu, în mod defectuos sarcinile de serviciu.

Fiind nemulțumită de soluția pronunțată, petiționara, în termen legal, au declarat recurs arătând că îl va motiva după ce i se va comunica și copia sentinței penale atacate. Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constituit dosarul nr. 2563/1/2006, fixându-se prim termen de judecată la 27 martie 2006. Recurenta petiționară s-a prezentat atât la termenul fixat cât și la termenul din 22 mai 2006, dată când a solicitat sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea prevederilor art. 278 și 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, excepție ce a fost respinsă de Curtea Constituțională prin pronunțarea deciziei nr. 783 din 7 noiembrie 2006. Cauza a fost repusă pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixându-se nou termen la 15 ianuarie 2007, dată când petiționara a depus la dosar, prin registratură, un memoriu însoțit de un amplu set de înscrisuri doveditoare și a solicitat, totodată admiterea recursului astfel cum l-a formulat și motivat. Examinând recursul declarat de petiționară, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3), coroborat cu art. 385 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora. În concepția legiuitorului poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. În cauza supusă analizei se constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționară, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele D.D., G.M.

și Ș.B., constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că, din examinarea actelor premergătoare, instanța de fond a reținut corect întreaga situație de fapt potrivit căreia la data de 8 iunie 2005, cu ocazia pronunțării sentinței penale nr. 280 de către Tribunalul Constanța în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr. 979/2005, intimata, în calitate de președinte al completului de judecată, a pronunțat o hotărâre, făcând referire la temeiurile juridice, care au determinat respingerea plângerii formulată de aceeași petiționară ca inadmisibilă.

În speță, simpla împrejurare că soluția dată în litigiul penal dedus judecății a fost nefavorabil petiționarei, nu este un argument solid și serios pentru a putea fi luat în seamă și a putea declanșa cercetarea penală a unui magistrat – judecător, ce a soluționat plângerea penală ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 979/ 2005, formulată de aceeași petiționară, astfel că se constată că intimata D.D. nu a făcut altceva decât să slujească actul de justiție cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Mai mult decât atât, se constată că nici cu privire la intimatele G.M. și Ș.B. nu s-au identificat indicii la dosar, din care să rezulte că acestea nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin care să se fi vătămat interesele petiționarei, astfel încât corect a fost respinsă de către prima instanță plângerea formulată de către petiționara M.E.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.E. împotriva sentinței penale nr. 6/ P din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța și va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.E. împotriva sentinței penale nr. 6/ P din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2007.