ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 150/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 134/ P din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționara S.T.F., ca nefondată. A menținut rezoluția nr. 366/P/2008 din 9 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța confirmată prin rezoluția nr. 339/II/2/2008 din 28 august 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarea situație de fapt: În luna noiembrie 2004, petenta S.T.F. s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cerând efectuarea de verificări în legătură cu ocuparea unei suprafețe de 16 ha teren arabil, situat pe raza comunei Cerna, județul Tulcea, identificat prin titlurile de proprietate nr. 73427 din 24 aprilie 2001, nr. 88060 din 24 august 2002 și nr. 83664 din 20 mai 2002. Sesizarea a fost trimisă spre soluționare I.P.J. Tulcea și apoi Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, județul Tulcea. Urmare verificărilor efectuate de organele de poliție s-a identificat numitul O.V.T. moștenitorul lui S.N. din comuna Dorobanți județul Tulcea ca fiind persoana care a cultivat abuziv o parte din suprafața de teren proprietatea petentei.

Prin rezoluția nr. 48/P/2005 din 01 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin a constatat că, fapta sesizată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. și că, potrivit prevederilor art. 279 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare la plângerea prealabilă revine instanței de judecată. În temeiul art. 285 C. proc. pen. și art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus față de numitul O.V.T., neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen., pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, dispunând trimiterea cauzei la Judecătoria Măcin spre competentă soluționare.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr. 91/2005 din 8 februarie 2005. La primul termen de judecată, petenta în calitate de parte vătămată a învederat instanței că nu a formulat plângere împotriva lui O.V.T., astfel că prin sentința penală nr. 38 din 23 februarie 2005 Judecătoria Măcin, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva intimatului O.V.T. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen., întrucât petenta S.T.F. nu a formulat plângere împotriva acestuia. Soluția a rămas definitivă prin nerecurare. Ulterior, la data de 5 mai 2008, petenta S.T.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întrucât nu i s-a comunicat rezoluția pronunțată în dosarul penal nr. 48/P/2005 fiind în imposibilitate de a se plânge împotriva acesteia.

Totodată, a solicitat să se facă cercetări cu privire la modul abuziv în care ofițerul de poliție G.G. și procurorul de caz B.C. au instrumentat cauza. S-a susținut că G.G., comisar de poliție, în contextul cercetărilor penale aferente în cauza nr. 48/P/2005 a întocmit procese verbale cu încălcarea prevederilor legale, ceea ce a condus la imposibilitatea dovedirii vinovăției numitului O.V.T. Față de procurorul B.C. s-a plâns pentru rezoluția dispusă în dosarul nr. 48/P/2005 și pentru necomunicarea acesteia. Prin rezoluția nr. 336/P/2008 din 9 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza art. 278 alin. (4) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul G.G.

și de procurorul B.C., întrucât faptele reclamate de petentă nu sunt prevăzute de legea penală. În temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului, petenta a formulat plângere soluționată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin rezoluția nr. 339/II/2/2008 din 28 august 2008 respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara S.T.F. Aceasta, în esență, a solicitat admiterea recursului și în temeiul art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., casarea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, urmând ca aceasta să constate vinovăția intimaților pentru săvârșirea faptelor reclamate de petiționară.

Recursul nu este întemeiat. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare a plângerii formulate de petiționată. Din conținutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimaților G.G. (comisar de poliție) și B.C. (procuror) pentru săvârșirea infracțiunilor imputate, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate de petiționară nu sunt prevăzute de legea penală, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță. Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimați, în mod corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de intimați.

Așa fiind, hotărârea primei instanțe de respingere a plângerii formulată de petiționară în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., este corectă ca și menținerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale atacată, astfel că recursul declarat în cauză apare, ca nefondat, și va fi respins ca atare conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.T.F. împotriva sentinței penale nr. 134/ P din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.