ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2262/2009

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin plângerea formulată pe

rolul Curții de Apel Brașov, petiționarul D.F. a solicitat infirmarea

ordonanței nr. 236/P/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov întrucât în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi

penale fată de făptuitorii N.L.M. și S.M.

In susținerea plângerii a arătat

că procurorul s-a pronunțat asupra prescripției răspunderii penale, deși

faptele îmbracă forma continuată, primele acte fiind comise în 1992, iar

ultimele în 2007, când a fost întocmit suplimentul la certificatul de

moștenitor, aspect de care nu s-a ținut seama la soluționarea cauzei.

Prin ordonanța nr. 236/P/2008

din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de N.L.M. și S.M., notar public, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. de art. 289 C. pen. și art. 246 C. pen.

și disjungerea cauzei față de L.E., D.I. și A.N. funcționari în cadrul OCOT și

declinarea cauzei privind pe aceștia la parchetul de pe lângă Judecătoria

Sfântu Gheorghe în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri oficiale, fals

intelectual și uz de fals, prev. de art. 246, art. 288 alin. (1) art. 289 și

respectiv art. 291 C. pen.

In motivarea rezoluției,

procurorul a reținut că petiționarul D.F. a formulat plângere penală împotriva

notarilor publici S.M. și N.L.M. pe motiv că au încheiat și autentificat

contractul de vânzare-cumpărare între I.I. și I.A. în calitate de vânzători și

D.F. și D.A. în calitate de cumpărători, având ca obiect apartamentul din Sf. Gheorghe,

înscris în C.F. nr. 1169 Simeria cu suprafața construită de 75 mp, cu o cotă de

350/1871 parte din teren și urmare a notificării petentului de către T.R. în

sensul că ar deține ilegal suprafața de teren de 191 mp a solicitat foaia de

avere a comunei Simeria nr. 1173, nr. top 320/2/1, 321/1371, fără a fi

menționat numele funcționarului sau baza legală a acestei modificări.

In consecință, certificatul de

moștenitor nr. 61/2007 emis de N.N.M. ca supliment la certificatul de

moștenitor nr. 280 din 23 noiembrie 1962 întocmit de pe urma defunctului S.M.

și în raport de mențiunile existente în extrasul C.F. nu se poate reține în

sarcina acesteia, săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.

246 C. pen., verificările au demonstrat că analiza înscrisurilor avute în

vedere la eliberarea actului era trecut „cota de 350/1871, parte din teren

neconstruit", fără a se reține mențiunea „teren 425/1871 parte",

astfel că față de data comiterii faptelor și momentul depunerii plângerii, în

speță este incidență instituția prescripției răspunderii penale, potrivit art.

122 lit. g) C. pen.

Cu privire la celelalte persoane

reclamate, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea acesteia către organul

competent.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, plângere care a fost

respinsă prin ordonanța nr. 1029/11/2/2008 din 10 decembrie 2008.

Prin sentința penală nr. l8/F

din 23 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a respins plângerea

formulată de petiționarul D.F. împotriva ordonanței nr. 236/P/2008 din 27

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ordonanță pe

care o menține. A fost obligat petiționarul la plata sumei de 50 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

In motivarea sentinței s-a

arătat că nemulțumirile petiționarului sunt determinare de faptul că din acte

rezultă o altă suprafață de teren, or, pentru aceasta a fost disjunsă cauza și

a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe pentru

efectuarea de cercetări.

Cum actul

autentic a fost întocmit de notarul public S.M. în 1992, față

de trecerea intervalului de timp, este

incidență instituția prescripției, prev. de

art.

122 C. pen., în raport de care este înlăturată răspunderea penală.

Cu privire la N.L. s-a arătat că

în mod corect a constatat procurorul că suplimentul la certificatul de

moștenitor a fost întocmit în raport de mențiunile existente în cartea funciară

și nu se poate reține în sarcina acesteia infracțiunea de abuz în serviciu,

prev. de art. 246 C. pen.

Împotriva sentinței penale nr.

18/F din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs

petiționarul la data de 16 martie 2009, iar astăzi, în ședință publică a

solicitat repunerea în termenul de recurs pe motiv că, neavând studii juridice,

nu a cunoscut dispozițiile art. 385/3 C. proc. pen.

În ce privește cererea de

repunere în termenul de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată

întrucât petiționarul nu a tăcut dovada că întârzierea a fost determinată de o

cauză temeinică de împiedicare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385/3 alin.

(2) C. proc. pen. cu referire la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., împrejurarea

că petiționarul nu a cunoscut dispozițiile art. 385/3 C. proc. pen., neavând

studii juridice, nu este o cauză temeinică de împiedicare a declarării

recursului în termen.

Întrucât petiționarul a fost

prezent la dezbateri, în cauză nu sunt întrunite nici condițiile recursului

peste termen, astfel că recursul declarat de petiționar apare ca fiind tardiv.

Potrivit dispozițiilor art.

385/3 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 363 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., termenul de recurs este de 10 zile, pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

În speță, sentința a fost

pronunțată la 23 februarie 2009, petiționarul fiind prezent la dezbateri, iar

recursul a fost declarat la 16 martie 2009, peste termenul legal de 10 zile.

Așa fiind, Înalta Curte constată

că recursul declarat de petiționar este tardiv, iar în temeiul art. 385/15 pct.

1 lit. a) C. proc. pen. va fi respins ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la pata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

tardiv recursul declarat de petiționarul D.F. împotriva sentinței penale nr.

18/F din 23 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la pata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.            Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 15 iunie 2009.