ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 546/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, numita O.C. a solicitat cercetarea numitului H.D. aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) și uz de fals ( art. 291 C. pen.), constând în aceea că sus-numitul ar fi contrafăcut semnătura defunctei C.O. de pe contractul de întreținere autentificat la Biroul Notarului Public M.C.P. sub nr. 1462 din 22 iunie 2005 și ulterior ar fi folosit acest înscris în calitate de dobânditor. Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov , apreciind că se impune efectuarea de cercetări și față de notarul public M.C.P.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și fals intelectual (art. 289 C. pen.). Prin Rezoluția nr. 24/P/2009 din 18 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații: - M.C.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și fals intelectual (art. 289 C. pen.); - H.D. aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale (art. 288 C. pen.) și uz de fals (art. 291 C. pen.). Din cercetările efectuate a rezultat următoarea situație de fapt: În cursul anului 2005, defuncta O.C.

a hotărât împreună cu nepotul său H.D. să încheie un contract de întreținere având ca obiect nuda proprietate asupra apartamentului situat în Brașov, și respectiv asigurarea întreținerii transmițătoarei până la decesul acesteia. Pentru autentificarea actului respectiv au apelat la notarul public M.C.P., care după ce a verificat identitatea părților, documentația precum și prezenta martorilor B.C. și S.E. a autentificat prezentul act. S-a reținut că faptele reclamate nu există, din concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică de natură grafică nr. 184021 din 30 iulie 2009 rezultând că semnăturile de la rubricile transmițătoare din cele 2 exemplare ale contractului de întreținere puse la dispoziția expertului au fost executate de aceeași persoană care a executat semnăturile neliterare pe numele C.O.

Împotriva sus-identificatei rezoluții petiționara a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Rezoluția nr. 743/ II /2/2009 din 18 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Ca urmare, nemulțumit, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 103/ S din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că faptele reclamate nu există, că defuncta O.C.

s-a prezentat în fața notarului public M.C.P. și a semnat personal contractul o de întreținere autentificat sub nr. 1462 din 22 iunie 2005. Î mpotriva sentinței sus-menționate, petiționara O.C. a declarat recursul de fată. Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată în raport cu motivele invocate în scris (f.2-5) precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații M.C.P. și H.D. - soluție adoptată prin Rezoluția nr. 24/P/2009, din 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și confirmată atât prin Rezoluția nr. 743/II/2/ 2009 din 18 septembrie 2009 a Procurorului General al aceluiași Parchet cât și de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute art. 246, art. 289, art. 288 alin. (1) și de art. 291 C. pen., infracțiunii ce ar fi fost săvârșite de aceștia.

Nemulțumirea petentei cu privire la faptul că mama sa a înstrăinat un apartamentul , reducându-se astfel masa succesorală sperată de moștenitori, nu poate implica răspunderea penală a notarului public și a numitului H.D. atâta timp cât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu s-au putut contura indicii sau date certe privind săvârșirea faptelor sesizate. Așa cum s-a arătat, din raportul de constatare tehnico-științifică grafică a rezultat că cele două semnături de la rubricile transmițătoare din cele două exemplare ale contractului de întreținere au fost executate de aceeași persoană, că respectivul contract a respectat condițiile de formă și fond, că, cauza contractului a fost licită și morală nefiind prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri, O.C.

avea discernământ nealterat iar consimțământul a fost valabil exprimat. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință , desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara O.C. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara O.C. împotriva sentinței penale nr. 103/S din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.