ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoare: La 20 ianuarie 2010 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea numitului E.I., prin care solicita efectuarea de cercetări față notarul public B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.) și fals intelectual (prevăzută de art. 289 C. pen.), precum și față de numitul S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals (prevăzută de art. 291 C. pen.). În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că notarul public, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a acceptat să dezbată o succesiune și să elibereze un certificat de moștenitor numitului S.D., cu toate că ultimul domiciliu al defunctului S.G.

nu era în raza de competentă teritorială a biroului său notarial, ci în municipiul Pitești, și că trecuseră mai mult de 6 luni de la decesul sus-numitului. Prin Ordonanța nr. 48/P/2010 din 11 februarie 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin. (1) și alin. (6), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.: - neînceperea urmăririi penale față de notarul public B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.) și fals intelectual (prevăzută de art. 289 C. pen.); - disjungerea și declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu în vederea efectuării de cercetări față de numitul S.D.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals (prevăzută de art. 291 C. pen.). Pentru a se dispune astfel s-a reținut că, faptele sesizate de numitul E.I. nu sunt de natură penală, aspectele reclamate putând face obiectul unei acțiuni civile prin care să se solicite instanței de judecată competente anularea certificatului de moștenitor eliberat numitului S.D. Împotriva acestei Ordonanțe petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanța nr. 269/11/2/2010 din 10 martie 2010. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Prin Sentința penală nr. 124 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul E.I.

împotriva Ordonanței nr. 48/P/2010 din 11 februarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 70 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că soluția dispusă de procuror și confirmată de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel este legală și temeinică, neputând fi reținută o astfel de conduită în sarcina notarului public, întrucât actele premergătoare efectuate nu confirmă săvârșirea infracțiunilor reclamate.

Împotriva acestei sentințe peționarul a declarat recursul de față, solicitând, atât prin apărător cât și în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, casarea sentinței recurate, întrucât este netemeinică și nelegală și în principal, trimiterea cauzei la parchet în vederea suplimentării probatoriului, întrucât prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 pe care se întemeiază soluția procurorului nu sunt incidente în cauză, iar în subsidiar, în baza art. 278 1 lit. c C. proc. pen., dacă probele existente la dosar sunt suficiente, reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit. Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului și a considerentelor sentinței atacate rezultă în mod pregnant că soluția - adoptată de procuror prin Ordonanța atacată și confirmată, atât de procurorul ierarhic superior cât și de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de notarul public B.S.

Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, lege care reglementează activitatea notarilor publici, "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii " iar în cazul moștenirilor successive, moștenitorii pot alege competența oricăruia dintre birourile notariale din circumscripția teritorială a judecătoriei în care și-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă". Nemulțumirea petentului cu privire la faptul că notarul public a emis un certificat de moștenitor unei persoane care, în opinia sa, nu avea acea calitate, întrucât moștenirea era vacantă, și cu încălcarea competenței notariale teritoriale nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale față de notar.

Așa cum s-a arătat petentul putea să se adreseze instanței civile și să ceară anularea certificatului de moștenitor emis, în opinia sa, cu încălcarea legii - ceea ce nu a făcut, după cum a declarat la 27 ianuarie 2010. Față de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și desființarea ordonanaței procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul E.I. împotriva Sentinței penale nr. 124 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2010.