ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoare:

La 20 ianuarie 2010 a

fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea

numitului E.I., prin care solicita efectuarea de cercetări față notarul public

B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.) și fals intelectual

(prevăzută de art. 289 C. pen.), precum și față de numitul S.D., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de uz de fals (prevăzută de art. 291 C. pen.).

În motivarea

plângerii sale, petentul a arătat că notarul public, prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu, a acceptat să dezbată o succesiune și să elibereze un

certificat de moștenitor numitului S.D., cu toate că ultimul domiciliu al

defunctului S.G. nu era în raza de competentă teritorială a biroului său

notarial, ci în municipiul Pitești, și că trecuseră mai mult de 6 luni de la

decesul sus-numitului.

Prin Ordonanța nr.

48/P/2010 din 11 februarie 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

a dispus, în baza art. 228 alin. (1) și alin. (6), raportat la art. 10 lit. b)

C. proc. pen.:

- neînceperea

urmăririi penale față de notarul public B.S. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de

art. 246 C. pen.) și fals intelectual (prevăzută de art. 289 C. pen.);

- disjungerea și

declinarea cauzei spre competentă soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Târgu Jiu în vederea efectuării de cercetări față de numitul

S.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals (prevăzută de art. 291

C. pen.).

Pentru a se dispune

astfel s-a reținut că, faptele sesizate de numitul E.I. nu sunt de natură

penală, aspectele reclamate putând face obiectul unei acțiuni civile prin care

să se solicite instanței de judecată competente anularea certificatului de moștenitor

eliberat numitului S.D.

Împotriva acestei

Ordonanțe petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care i-a fost respinsă ca

neîntemeiată prin Ordonanța nr. 269/11/2/2010 din 10 martie 2010.

Nemulțumit,

petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 124 din 10 iunie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul E.I. împotriva Ordonanței nr.

48/P/2010 din 11 februarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în cuantum de 70 RON.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că soluția dispusă de procuror și confirmată

de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel este legală și

temeinică, neputând fi reținută o astfel de conduită în sarcina notarului

public, întrucât actele premergătoare efectuate nu confirmă săvârșirea

infracțiunilor reclamate.

Împotriva acestei

sentințe peționarul a declarat recursul de față, solicitând, atât prin apărător

cât și în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, casarea

sentinței recurate, întrucât este netemeinică și nelegală și în principal,

trimiterea cauzei la parchet în vederea suplimentării probatoriului, întrucât

prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 pe care se întemeiază soluția

procurorului nu sunt incidente în cauză, iar în subsidiar, în baza art. 278

1

lit. c C. proc. pen., dacă probele existente la dosar sunt suficiente,

reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

actelor dosarului și a considerentelor sentinței atacate rezultă în mod pregnant

că soluția - adoptată de procuror prin Ordonanța atacată și confirmată, atât de

procurorul ierarhic superior cât și de prima instanță, este temeinică și

legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite

de notarul public B.S.

Potrivit art. 88

alin. (1) din Legea nr. 36/1995, lege care reglementează activitatea notarilor

publici, "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea

certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia

și stabilirea drepturilor lor, conform legii " iar în cazul moștenirilor

successive, moștenitorii pot alege competența oricăruia dintre birourile

notariale din circumscripția teritorială a judecătoriei în care și-a avut

ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă".

Nemulțumirea

petentului cu privire la faptul că notarul public a emis un certificat de

moștenitor unei persoane care, în opinia sa, nu avea acea calitate, întrucât

moștenirea era vacantă, și cu încălcarea competenței notariale teritoriale nu

poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale față de notar. Așa cum

s-a arătat petentul putea să se adreseze instanței civile și să ceară anularea certificatului

de moștenitor emis, în opinia sa, cu încălcarea legii - ceea ce nu a făcut,

după cum a declarat la 27 ianuarie 2010.

Față de cele expuse,

în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond

și desființarea ordonanaței procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționar.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul E.I. împotriva Sentinței penale nr.

124 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 octombrie 2010.