ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4098/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. 1. La data de 19 mai 2009, petenta M.E. a

sesizat Inspectoratul Județean de Poliție Brașov cu plângere penală împotriva

notarului public V.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., respectiv împotriva numiților V.T.,

V.S. și T.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 215 C.

pen.

În motivare, petenta

a arătat că notarul public i-a smuls semnătura pe acel înscris prin care ar fi

împuternicit-o pe T.S. să se ocupe de intabularea și vânzarea locuinței sale

proprietate personală, situată în municipiul Brașov, str. B. către V.T. și S.

procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 30 iunie

2010, emisă în Dosar nr. 1787/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de notarul public V.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., fiind disjunsă și declinată cauza în favoarea Parchetului

de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea efectuării de cercetări penale față

de T.S., V.T. și V.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și

art. 215 C. pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a

procedat la audierea notarului public V.V., care a confirmat întocmirea și

autentificarea procurii speciale prin care M.E. o împuternicea pe T.S. să

intabuleze și să vândă imobilul în discuție, precum și legalizarea semnăturilor

în cadrul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare asupra garsonierei

între promitenta vânzător M.E. și promitenții cumpărători V.T. și S.

Pentru clarificarea

stării de fapt, s-a efectuat o constatare tehnico-științifică de natură

grafică, care a concluzionat că semnătura de la rubrica "mandantă"

existentă pe procura specială autentificată prin încheierea din 24 ianuarie

2006 la Biroul Notarului Public V.V. a fost executată de aceeași persoană care

a realizat semnăturile de pe actul de partaj voluntar autentificat prin

încheierea din 17 mai 2002, fotocopia actului de identitate pe numele M.E. și

promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare datată 21 ianuarie 2006.

525/II/2/2010 din data de 4 august 2010 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a

plângerii formulate în baza art. 278 C. proc. pen.

B. În baza art. 278

1

C. proc. pen., petenta a formulat plângere în fața judecătorului, arătând în

motivarea acesteia că notarul public i-a smuls semnătura în momentul când a

întocmit și semnat promisiunea de vânzare-cumpărare, în sensul că ar fi

mandatat o persoană să vândă imobilul proprietatea sa și să ia toți banii. Cu

ocazia semnării actelor, printre ele se afla și acela prin care împuternicea o

persoană să vândă casa, înscris al cărui conținut nu îl cunoștea.

Nu a primit banii

despre care face vorbire în promisiunea de vânzare-cumpărare, astfel că

solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare și revenirea la situația

anterioară.

Prin Sentința penală

nr. 71/F din 25 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentă

împotriva rezoluției din 30 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 1787/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind obligat petenta la plata

sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că modul în care notarul public V.V. și-a

îndeplinit atribuțiile sunt în concordanță cu dispozițiile legale și nu se

poate reține vreo faptă de natură penală.

Astfel, procura

specială autentificată sub nr. x din 24 ianuarie 2006, promisiunea bilaterală

de vânzare-cumpărare între părțile contractante M.E., V.T. și V.S. sunt acte

notariale întocmite de notarul public V.V. cu respectarea dispozițiilor în

materie, între care și semnătura părților, respectiv au fost semnate la rubrica

"mandantă sau promitent vânzător" de către petenta M.E., în acest

sens fiind și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 7

aprilie 2010 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, Serviciul

Criminalistic și aflat la dosar urmărire penală.

Mai mult, prețul

imobilului aparținând petentei M.E., situat în Brașov, str. B., județul Brașov,

imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. y din 27 martie 2009 a fost de 9.400 euro așa cum rezultă și din pct. 2.4.

al înscrisului promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

z din 24 ianuarie 2006, dată la care s-a și achitat de către promitenții

cumpărători.

Actele depuse în

copie la dosarul cauzei, în ședință publică, nu dovedesc în niciun fel

împrejurarea că era absolut necesară prezența petentei în localitate și, ca

atare, nu ar fi putut împuternici o altă persoană în a-i intabula și vinde

locuința sa.

Așa fiind, constatând

că în mod legal și temeinic s-a stabilit că nu pot fi reținute infracțiunile

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. în sarcina notarului public

V.V., prima instanță a menținut ordonanța contestată.

C. Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând în esență criticile din plângerea penală și cea

adresată primei instanțe și solicitând admiterea în fond a plângerii și

trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor față de notarul

public.

Examinând recursul

declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în

baza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare, a

analizat situația de fapt reclamată de petentă apreciind, în mod corect, că

activitățile desfășurate de intimata notar V.V. în exercitarea atribuțiilor de

serviciu sunt în concordanță cu dispozițiile legale și nu constituie

infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.

Prin prisma

propriului examen, Înalta Curte constată că petenta a semnat la rubrica

"mandantă" și "promitent vânzător" procura specială din 24

ianuarie 2006 și promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare între părțile

contractante M.E., V.T. și V.S., în acest sens fiind și concluziile raportului

de constatare tehnico-științifică din 7 aprilie 2010 emis de Inspectoratul de

Poliție al Județului Brașov, Serviciul Criminalistic și aflat la dosar urmărire

penală.

Susținerea petentei

că a semnat din eroare procura prin care împuternicea o persoană să vândă casa,

fără a-i cunoaște conținutul, nu poate fi reținută, având în vedere că era în

sarcina acesteia să citească ceea ce semnează, mai ales că restul înscrisurilor

pe care nu le contestă erau acte cu titlu oneros.

În ceea ce privește

susținerea că nu a primit decât o parte din suma de bani ce reprezenta prețul

vânzării, chiar dacă ar fi reală, nu poate atrage răspunderea penală a

notarului, atâta vreme cât petenta nu contestă că a semnat promisiunea

bilaterală de vânzare-cumpărare sau că a fost indusă în eroare la semnarea

acesteia. Cum prețul este stipulat clar în promisiune, atât în RON cât și în

euro, cu mențiunea că a fost achitat integral la data semnării promisiunii, iar

petenta nu reclamă nici o conduită dolozivă a notarului public la semnarea

acestui act, prezentul demers judiciar al acesteia este de neînțeles, atâta

vreme cât prin procura contestată împuternicea pe mandatară să se ocupe efectiv

doar de încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum și

de formalitățile aferente, lucru imposibil de realizat la momentul semnării

promisiunii deoarece imobilul nu era intabulat.

Practic, tranzacția

propriu zisă s-a finalizat în momentul semnării promisiunii bilaterale și a

achitării prețului stabilit de părți, fiind dublată de semnarea, în aceeași zi,

a unei procuri pentru încheierea contractului, ca o măsură de precauție luată

de cumpărători în cazul în care petenta nu ar fi revenit prea curând în țară

pentru îndeplinirea formalităților.

Totodată, Înalta

Curte constată că deși petenta susține că nu a primit decât 5000 euro din cei

9400 euro stipulați în promisiune, aceasta nu dorește diferența de bani ci doar

să se constate că a fost înșelată - împrejurare ce atestă că în realitate

dorește desființarea actului de vânzare-cumpărare pe cale subsecventă, urmărind

inițial atragerea răspunderii penale a notarului public căruia nu i se poate totuși

imputa vreo conduită culpabilă.

Ca atare, pentru

aceste considerente, constatând că rezoluția procurorului precum și sentința

pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la

cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în

conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurenta va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocatului

ales al intimatei, conform chitanței fiscale depusă la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara M.E. împotriva Sentinței penale nr.

71/F din 25 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat și la 300 RON cheltuieli judiciare către intimata V.V.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2010.