ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4098/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. La data de 19 mai 2009, petenta M.E. a sesizat Inspectoratul Județean de Poliție Brașov cu plângere penală împotriva notarului public V.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., respectiv împotriva numiților V.T., V.S. și T.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen. În motivare, petenta a arătat că notarul public i-a smuls semnătura pe acel înscris prin care ar fi împuternicit-o pe T.S. să se ocupe de intabularea și vânzarea locuinței sale proprietate personală, situată în municipiul Brașov, str. B. către V.T.

și S. 2. Prin ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 30 iunie 2010, emisă în Dosar nr. 1787/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public V.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., fiind disjunsă și declinată cauza în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea efectuării de cercetări penale față de T.S., V.T. și V.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. și art. 215 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a procedat la audierea notarului public V.V., care a confirmat întocmirea și autentificarea procurii speciale prin care M.E.

o împuternicea pe T.S. să intabuleze și să vândă imobilul în discuție, precum și legalizarea semnăturilor în cadrul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare asupra garsonierei între promitenta vânzător M.E. și promitenții cumpărători V.T. și S. Pentru clarificarea stării de fapt, s-a efectuat o constatare tehnico-științifică de natură grafică, care a concluzionat că semnătura de la rubrica "mandantă" existentă pe procura specială autentificată prin încheierea din 24 ianuarie 2006 la Biroul Notarului Public V.V. a fost executată de aceeași persoană care a realizat semnăturile de pe actul de partaj voluntar autentificat prin încheierea din 17 mai 2002, fotocopia actului de identitate pe numele M.E.

și promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare datată 21 ianuarie 2006. 3. Prin rezoluția nr. 525/II/2/2010 din data de 4 august 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate în baza art. 278 C. proc. pen. B. În baza art. 278 1 C. proc. pen., petenta a formulat plângere în fața judecătorului, arătând în motivarea acesteia că notarul public i-a smuls semnătura în momentul când a întocmit și semnat promisiunea de vânzare-cumpărare, în sensul că ar fi mandatat o persoană să vândă imobilul proprietatea sa și să ia toți banii. Cu ocazia semnării actelor, printre ele se afla și acela prin care împuternicea o persoană să vândă casa, înscris al cărui conținut nu îl cunoștea.

Nu a primit banii despre care face vorbire în promisiunea de vânzare-cumpărare, astfel că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare și revenirea la situația anterioară. Prin Sentința penală nr. 71/F din 25 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției din 30 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 1787/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, fiind obligat petenta la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că modul în care notarul public V.V. și-a îndeplinit atribuțiile sunt în concordanță cu dispozițiile legale și nu se poate reține vreo faptă de natură penală.

Astfel, procura specială autentificată sub nr. x din 24 ianuarie 2006, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare între părțile contractante M.E., V.T. și V.S. sunt acte notariale întocmite de notarul public V.V. cu respectarea dispozițiilor în materie, între care și semnătura părților, respectiv au fost semnate la rubrica "mandantă sau promitent vânzător" de către petenta M.E., în acest sens fiind și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 7 aprilie 2010 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, Serviciul Criminalistic și aflat la dosar urmărire penală. Mai mult, prețul imobilului aparținând petentei M.E., situat în Brașov, str. B., județul Brașov, imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. y din 27 martie 2009 a fost de 9.400 euro așa cum rezultă și din pct. 2.4.

al înscrisului promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z din 24 ianuarie 2006, dată la care s-a și achitat de către promitenții cumpărători. Actele depuse în copie la dosarul cauzei, în ședință publică, nu dovedesc în niciun fel împrejurarea că era absolut necesară prezența petentei în localitate și, ca atare, nu ar fi putut împuternici o altă persoană în a-i intabula și vinde locuința sa. Așa fiind, constatând că în mod legal și temeinic s-a stabilit că nu pot fi reținute infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. în sarcina notarului public V.V., prima instanță a menținut ordonanța contestată. C. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile din plângerea penală și cea adresată primei instanțe și solicitând admiterea în fond a plângerii și trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor față de notarul public.

Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în baza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare, a analizat situația de fapt reclamată de petentă apreciind, în mod corect, că activitățile desfășurate de intimata notar V.V. în exercitarea atribuțiilor de serviciu sunt în concordanță cu dispozițiile legale și nu constituie infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 C. pen. Prin prisma propriului examen, Înalta Curte constată că petenta a semnat la rubrica "mandantă" și "promitent vânzător" procura specială din 24 ianuarie 2006 și promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare între părțile contractante M.E., V.T.

și V.S., în acest sens fiind și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 7 aprilie 2010 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, Serviciul Criminalistic și aflat la dosar urmărire penală. Susținerea petentei că a semnat din eroare procura prin care împuternicea o persoană să vândă casa, fără a-i cunoaște conținutul, nu poate fi reținută, având în vedere că era în sarcina acesteia să citească ceea ce semnează, mai ales că restul înscrisurilor pe care nu le contestă erau acte cu titlu oneros. În ceea ce privește susținerea că nu a primit decât o parte din suma de bani ce reprezenta prețul vânzării, chiar dacă ar fi reală, nu poate atrage răspunderea penală a notarului, atâta vreme cât petenta nu contestă că a semnat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare sau că a fost indusă în eroare la semnarea acesteia.

Cum prețul este stipulat clar în promisiune, atât în RON cât și în euro, cu mențiunea că a fost achitat integral la data semnării promisiunii, iar petenta nu reclamă nici o conduită dolozivă a notarului public la semnarea acestui act, prezentul demers judiciar al acesteia este de neînțeles, atâta vreme cât prin procura contestată împuternicea pe mandatară să se ocupe efectiv doar de încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum și de formalitățile aferente, lucru imposibil de realizat la momentul semnării promisiunii deoarece imobilul nu era intabulat. Practic, tranzacția propriu zisă s-a finalizat în momentul semnării promisiunii bilaterale și a achitării prețului stabilit de părți, fiind dublată de semnarea, în aceeași zi, a unei procuri pentru încheierea contractului, ca o măsură de precauție luată de cumpărători în cazul în care petenta nu ar fi revenit prea curând în țară pentru îndeplinirea formalităților.

Totodată, Înalta Curte constată că deși petenta susține că nu a primit decât 5000 euro din cei 9400 euro stipulați în promisiune, aceasta nu dorește diferența de bani ci doar să se constate că a fost înșelată - împrejurare ce atestă că în realitate dorește desființarea actului de vânzare-cumpărare pe cale subsecventă, urmărind inițial atragerea răspunderii penale a notarului public căruia nu i se poate totuși imputa vreo conduită culpabilă. Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că rezoluția procurorului precum și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocatului ales al intimatei, conform chitanței fiscale depusă la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.E. împotriva Sentinței penale nr. 71/F din 25 august 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 300 RON cheltuieli judiciare către intimata V.V. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.