ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1964/2010

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 100/S din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a hotărât următoarele: În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată N.S. împotriva rezoluției nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o relativ la soluția adoptată cu privire la făptuitorii M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. și N.N., I.F., A.A.M. și M.L. A respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată N.S.

împotriva rezoluției nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o cu privire la soluția adoptată în ceea ce-l privește pe făptuitorul G.I. relativ la infracțiunile de fals intelectual. A admis plângerea formulată de persoana vătămată N.S. împotriva rezoluției nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a desființat-o relativ la soluția adoptată cu privire făptuitorul G.I., în sensul omisiunii adoptării unei soluții cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmării penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 28/P/2009 din data de 06 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. și N.N. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 208 alin. (1) C. pen. și art. 260 alin. (1) C. pen., reținându-se, relative la acești făptuitori, că faptele nu există. De asemenea, prin aceeași rezoluție, o soluție de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată și în ceea ce-i privește pe făptuitorii I.F., A.A.M., M.L.

și G.I. (3 fapte) sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Totodată, s-a dispus neînceperea urmării penale față de A.N. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Pentru a adopta această soluție, procurorul a avut în vedere faptul că la data de 09 octombrie 2007, persoana vătămată N.S. a sesizat Poliția Municipiului Brașov cu privire la faptul că M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. și N.N., precum și persoane cu funcții publice ar fi participat la încheierea de acte false, săvârșind și alte infracțiuni, motivat de faptul că persoana vătămată ar fi fost evacuată în mod abuziv de executorul judecătoresc A.R.L.

Ca urmare a efectuării actelor premergătoare în cauză, a rezultat faptul că la data de 16 septembrie 1999, între Banca Comercială S.P.I.B.R. SA și SC C. SRL, reprezentată de M.D. și M.O., a fost încheiat contractul linie de credit din 16 septembrie 1999 cu un plafon inițial de 460.000.000 ROL, plafon care, ulterior, prin mai multe acte adiționale, a fost majorat. Pentru garantarea obligației de rambursare a liniei de credit și a dobânzilor și a comisioanelor aferente, au fost încheiate contracte de garanție imobiliară, unul dintre acestea având ca obiect apartamentul proprietatea persoanei vătămate situat în municipiul Brașov. Inițial, rangul ipotecii constituite asupra acestui apartament a fost III, pentru ca ulterior, pe parcursul derulării contractului modificat prin 13 acte adiționale, rangul ipotecii să ajungă I. Deoarece SC C. SRL nu și-a onorat obligațiile asumate, contractul din 16 septembrie 1999 și actele adiționale aferente au fost puse în executare.

Conform art. 88 alin. (2) și (3) din Legea nr. 58/1998, băncile, prin executorii bancari, au dreptul să pună în executare titlurile executorii proprii, astfel că, Banca Comercială S.P.I.B.R. SA a solicitat Judecătoriei Brașov încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului aparținând persoanei vătămate N.S. Acest apartament a fost scos la licitație publică, fiind adjudecat, în data de 25 noiembrie 2005, de făptuitorul M.C.S., acesta vânzându-l ulterior către făptuitorii C.A.G. și N.R.C. în data de 08 august 2007. Aceștia din urmă l-au vândut în data de 20 noiembrie 2007 către T.T.I. Deoarece persoana vătămată N.S.

a declarat că nu s-ar fi prezentat în fața vreunui notar public pentru a semna contractul de garanție imobiliară ce a stat la baza executării silite asupra apartamentului pe care l-a avut în proprietate, a fost efectuat în cauză un raport de constatare tehnico-științifică de natură grafică care a concluzionat faptul că semnăturile de la rubrica „giranți – N.S.” din contractul din 16 septembrie 1999 și de pe 7 acte adiționale aferente acestuia nu au fost executate de persoana vătămată. Procurorul a apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale în raport de infracțiunea de fals intelectual ce ar fi putut fi reținută în sarcina notarului public G.I. relativ la fapta din 03 mai 2004, iar pe cale de consecință, s-a dispus neînceperea urmării penale față de A.N.

sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., pe același considerent. Soluția întemeiată pe intervenția prescripției răspunderii penale a fost adoptată și cu privire la ceilalți făptuitori notari publici I.F., A.A.M. și M.L., inclusiv G.I., dar pentru fapte din anii 2000-2002. Plângerea formulată de petenta N.S. a fost respinsă, în temeiul art. 278 C. proc. pen., de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, petenta s-a adresat cu plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., instanței competente, solicitând desființarea rezoluției în integralitate și începerea urmăririi penale față de toți intimații sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.

Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că aceasta este fondată doar cu privire la omisiunea adoptării unei soluții cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu în ceea ce-l privește pe făptuitorul G.I. Astfel, primul alineat din partea expozitivă a rezoluției adoptată de procuror și care face obiectul prezentei verificări face trimitere la faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, motivat de faptul că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către notarul G.I. a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

În aceste condiții, se observă că procurorul, deși avea de soluționat un conflict de drept penal și cu privire la un posibil abuz săvârșit de făptuitorul G.I., soluția adoptată nu a vizat și această faptă, prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că, în lipsa adoptării unei soluții și cu privire la această faptă, ar fi încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai mult, nu trebuie trecut cu vederea faptul că apartamentul în cauză este situat în centrul civic al municipiului Brașov, astfel că se impune a se verifica de către procuror valoarea de circulație a apartamentului pe care persoana vătămată 1-a avut în proprietate.

Pentru o corectă încadrare juridică a acestei fapte, ar trebui verificat dacă valoarea de circulație a apartamentului în cauză depășea la data de 03 mai 2004 suma de 2.000.000.000 ROL, în prezent 200.000 RON, situație în care nu ar fi incidente dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale. Având în vedere aceste aspecte, a fost desființată rezoluția atacată relativ la soluția adoptată cu privire făptuitorul G.I., în sensul omisiunii adoptării unei soluții cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu.

Pe cale de consecință, Curtea a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmării penale sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen., urmând a fi efectuate următoarele acte: - audierea persoanei vătămate și a făptuitorului sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei; - stabilirea valorii de circulație a apartamentului ce a fost proprietatea persoanei vătămate, situat în municipiul Brașov; - administrarea oricărei alte probe pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. În ceea ce privește rezoluția procurorului cu privire la ceilalți făptuitori, cât și cu privire la făptuitorul G.I. relativ la infracțiunile de fals intelectual, plângerea persoanei vătămate a fost respinsă ca nefondată.

Astfel, adjudecatarului la licitație publică, cât și cumpărătorilor ulteriori ai apartamentului situat în municipiul Brașov, nu li se poate imputa săvârșirea infracțiunilor reclamate de persoana vătămată, aceștia exercitându-și în mod legal drepturile conferite. În ceea ce privește actele întocmite de făptuitorii notari publici I.F., A.A.M., M.L. și G.I., în mod corect s-a reținut intervenția prescripției răspunderii penale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, petenta N.S. și intimatul G.I. Parchetul și intimatul G.I. au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei admiteri a plângerii formulate cu privire la acest intimat.

Petenta a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de toți intimații, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate. Examinând hotărârea atacată și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate de Parchet și de intimat sunt fondate, iar recursul formulat de petentă este nefondat. Astfel, petenta N.S. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 28/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea fiind respinsă de prima instanță, după cum s-a menționat anterior, față de intimații M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C., N.N., I.F., A.A.M.

și M.L. De asemenea, a fost respinsă plângerea formulată de petentă în ceea ce-l privește pe recurentul G.I. cu privire la infracțiunea de fals intelectual. Înalta Curte apreciază că soluția adoptată cu privire la intimatul G.I., referitoare la omisiunea procurorului de a se pronunța asupra infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale cu privire la această faptă este nelegală, întrucât, pe de o parte, petenta N.S. nu a formulat plângere cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către notar, iar, pe de altă parte, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii pentru a se considera că a fost săvârșită o astfel de infracțiune, în pofida mențiunii din partea expozitivă a rezoluției atacate.

Înalta Curte constată că nu se poate reține că procurorul a omis să se pronunțe cu privire la această faptă, pentru că în realitate organul de urmărire nu a fost sesizat să efectueze cercetări în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și nici nu există elemente pentru a se fi putut sesiza din oficiu. Cu privire la recursul petentei, Înalta Curte constată că soluție de neurmărire dispusă de procuror cu privire la toți intimații, soluție menținută și de către prima instanță, este legală și temeinică. Astfel, pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții. Prima condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune.

Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b) 1 . Intervenția oricărui caz dintre cele prevăzute în art. 10 C. proc. pen., rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării pot determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale. Ori, în cauză, corect s-a constatat, după cum a reținut și prima instanță în considerentele expuse (motivare pe care, de altfel, și-o însușește și Înalta Curte și nu va mai fi reluată), că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen. cu privire la intimații M.C., M.N., C.A.G., C.M., N.R.C. și N.N. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 208 C. pen. și art. 260 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există și, respectiv, art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la intimații I.F., A.A.M., M.L. și G.I. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchet și intimatul G.I., va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va respinge, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției procurorului nr. 28/P/2009 și cu privire la intimatul G.I. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de petenta N.S. împotriva aceleiași sentințe. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de intimatul G.I. împotriva sentinței penale nr. 100/S din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte sentința atacată și rejudecând: Respinge plângerea formulată de petiționara N.S. împotriva rezoluției nr. 28/P/2009 din 6 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cu privire și la intimatul G.I., pe care o menține. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu soluționarea cauzei în fond. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara N.S.

împotriva aceleiași sentințe. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 mai 2010.