ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2009

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/F din 21 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul C.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă

în Dosarul nr. 218/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În cauză, petiționarul C.G. a

solicitat efectuarea cercetărilor cu privire la intimata V.M. – notar public,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual,

susținând că aceasta – cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor nr. 164

din 30 octombrie 2002, a consemnat nereal că singura moștenitoare a defunctului

A.I. a fost soția sa, A.M., deși era de notorietate că la data de 1 iunie 1946,

când acesta a decedat, mama sa era în viață.

Se susține că notarul public

nu era competent să încheie acest act, întrucât ultimul domiciliu al

defunctului era în Buftea și nu municipiul București.

Certificatul în cauză a fost

folosit de N.M. în vederea susținerii cererii de restituire în baza Legii nr. 10/2001

a unui imobil situat în Predeal – aparținând SC C. SRL – situat în vila C.,

dobândit prin contract de vânzare-cumpărare de la SC P. SA.

În cauză, în urma actelor

premergătoare efectuate, procurorul a reținut că a intervenit prescripția.

Conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., în raport de data săvârșirii

faptelor – 30 octombrie 2002 – dispunând neînceperea urmăririi penale.

Procurorul a înlăturat

susținerea petiționarului, în sensul că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile

art. 37 din Legea nr. 10/2001, limitele de pedeapsă majorându-se cu 2 ani în

situația în care, fapta a fost comisă în cadrul procedurii de restituire a

imobilelor – conform Legii nr. 10/2001, motivând că în speță nu este aplicabilă

această agravantă, emiterea certificatului de moștenitor realizându-se în

cadrul unei proceduri distincte și anume, instrumentarea de către notarul

public a dosarului succesoral nr. 193/2002 privindu-l pe defunctul A.I.

Plângerea formulată de

petiționar conform art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin rezoluția nr. 975/II/2

din 13 decembrie 2009.

Conform art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Curții de Apel Brașov, iar

prin sentința penală nr. 5/F din 21 ianuarie 2009, aceasta a fost respinsă, ca

nefondată.

S-a motivat că obținerea

printr-o procedură succesorală notarială a certificatului de moștenitor – nu

face parte din categoria celor care intră în procedurile de restituire, având

caracterul unui act prealabil acestei proceduri, ce face dovada calității

procesuale active a petiționarului, actul în sine nefiind suficient pentru a

îndreptăți persoana în cauză a solicita drepturile prevăzute de Legea nr. 10/2001

și nu îi atribuie calități de persoană îndreptățită.

Ca atare, soluția

procurorului, prin care s-a  dispus neînceperea urmăririi penale, faptele

reclamate fiind prescrise - este temeinică și legală.

Recursul declarat de

petiționarul C.G. împotriva sentinței este nefondat.

Conform dispozițiile art. 289

C. pen., infracțiunea de fals intelectual se pedepsește cu închisoare de la 1

la 5 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. cu pedeapsă de la 6

luni la 3 ani.

Dispozițiile art. 122 C.

pen. prevăd că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru persoanele

fizice este, în cazul pedepselor pentru cele două infracțiuni enunțate, de 5

ani, lit. d) din text, în cazul pedepsei închisorii mai mari de 1 an – dar care

nu depășește 5 ani.

Cum faptele reclamate s-au

comis la 30 octombrie 2002, termenul de prescripție s-a împlinit la 30

octombrie 2007.

Susținerea petiționarului,

potrivit căreia, în situația în care actele ce atestă calitatea de moștenitor

în vederea restituirii imobilului conform Legii nr. 10/2001 – și care nu

reprezenta realitatea – pedepsele se majorează cu 2 ani - și, ca urmare, nu a

intervenit prescripția, este nefondată.

Potrivit art. 36 din Legea nr.

10 din 8 februarie 2001, constituie infracțiune:

– emiterea deciziei sau a

dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de

proprietate, a calității de moștenitor a fostului proprietar sau, după caz, a

calității de asociat a persoanei juridice proprietară a imobilului;

- emiterea deciziei sau a

dispoziției de restituire în lipsa dovezilor privind îndreptățirea persoanelor juridice

prevăzute la art. 3 lit. c) de a obține măsuri reparatorii;

- emiterea deciziei sau a

dispoziției conținând propunerea de acordare a despăgubirilor în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a dispozițiilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, întocmite în limita înscrisurilor prevăzute

la alin. (1) și (2).

Potrivit art. 37 din lege,

dacă infracțiunea prevăzută la art. 288-293 C. pen., sunt săvârșite în cadrul

procedurilor de restituire, enumerate, minimul și maximul pedepsei închisorii

se majorează cu 2 ani.

Textul se referă la

situațiile în care se folosesc acte false, flagrante, ce nu reflectă

realitatea, în scopul obținerii drepturilor conferite de Legea nr. 10/2001, iar

în speță se susține că certificatul de moștenitor nu cuprinde toți moștenitorii

defunctului A.I., pe care, de altfel, notarul nu avea cum să-i cunoască, iar

actul emis este un act prealabil procedurii de restituire la care se referă art.

37 din Legea nr. 10/2001.

Față de aceste considerente,

în mod temeinic și legal, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată

de petiționarul C.G., în cauză existând o cauză de împiedicare a exercitării

acțiunii penale.

Conform dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, nefiind

îndeplinite motivele de casare ce pot fi examinate din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 5/F din 21

ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2009.