ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2450/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 16/F din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 9/P/2006 din 4 noiembrie 2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța

această sentință, curtea de apel a reținut următoarele:

Petiționarul B.E. a

solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva notarului public C.N. pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu - prev. de

art. 289 și art. 246 C. pen., constând în aceea că a autentificat un

antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea unui teren în

suprafață de 19.500 mp situat în mun. București de către C.C., deși acesta nu

avea discernământ datorită vârstei înaintate și bolii psihice, consemnând în

fals că i-a citit acesteia, cuvânt cu cuvânt, consemnările din antecontract,

deși aceasta era surdă.

De asemenea, a

susținut că actul s-a încheiat fără a se verifica situația juridică a

imobilului prin extrasul de carte funciară, certificatul de evidență fiscală și

prin adresă la autoritățile administrative.

Prin ordonanța din 3

octombrie 2008, s-a dispus de procuror neînceperea urmăririi penale cu privire

la intimatul C.N., întrucât faptele nu s-au confirmat, iar pentru cumpărătorii S.N.,

P.D. și B.M. - cauza a fost disjunsă fiind trimisă spre soluționare Parchetului

de pe lângă Judecătoria sector 5 în vederea cercetării sub aspectul

infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune.

Împotriva ordonanței

a formulat plângere petiționarul și prin ordonanța nr. 963/II-2/2008 procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a admis plângerea și

s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.

Plângerea intimatului

C.N. formulată împotriva ordonanței de infirmare a fost respinsă de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin

rezoluția nr. 141/2009/II/2 din 26 ianuarie 2009 și s-a infirmat parțial

ordonanța menționată cu privire la disjungerea cauzei.

După reluarea

cercetărilor penale, prin ordonanța din 4 noiembrie 2009 s-a dispus aceeași

soluție.

Procurorul a avut în

vedere următoarea situație de fapt:

La

data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața

de 19.500 mp deținută de C.C. în București și numiții D.P. și S.N., notarul

public C.N. nu a avut cunoștință de vreun impediment în ceea ce privește

redactarea și autentificarea actului.

La momentul

încheierii acestuia, notarul public a avut la dosar certificatul medico-legal

psihiatric nr. 219/E din 19 ianuarie 2006 eliberat de Serviciul de Medicină

Legală Brașov din care rezultă că numita C.C. nu prezintă simptome de boală

psihică de natură a-i afecta discernământul precum și actul de proprietate al

terenului în cauză.

Împrejurarea că,

ulterior, prin expertiza medico-legală nr. A1/10288/2007 din 8 aprilie 2008

care a avut în vedere și o scrisoare medicală din 23 iunie 2005 a unui medic

din cadrul Laboratorului Neuropsihiatrie Brașov - a concluzionat că numita C.C.

prezintă tulburare organică de comportament și personalitate și nu are

capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințele ce decurgeau

din actele sale, nu influențează situația notarului public întrucât acesta și-a

îndeplinit obligația ce îi revenea prin Legea nr. 36/1995.

Ca atare, nu se poate

susține că și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu privire la acest aspect, și

nici cu privire la celelalte invocate, întrucât, fiind vorba de o promisiune de

vânzare și nu un act translativ de proprietate, nu erau necesare actele de

intabulare sau adeverință fiscală.

Plângerea

petiționarului cu privire la soluție, formulată în condițiile art. 275-278 C.

proc. pen. a fost respinsă ca nefondată de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov prin rezoluția nr. 991/II/2/2009 din 28

decembrie 2009.

Curtea de Apel Brașov

sesizată conform art. 278

1

C. proc. pen., a respins plângerea

petiționarului cu motivarea că intimatul C.N. nu și-a încălcat nici una din

atribuțiile de serviciu și nici nu a săvârșit un fals întrucât a respectat

dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 36/1995 și art. 70 din

Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi.

Recursul declarat de

petiționat împotriva sentinței este nefondat.

Procurorul a făcut o

corectă analiză și apreciere a probelor - pe baza cărora a constatat că în

cauză faptele reclamate nu există - hotărâre preluată și de instanță.

Petiționarul a

susținut în motivele de recurs că în mod netemeinic nu s-a ținut cont de actul

medical emis la 23 mai 2005 de Spitalul Neuropsihiatrie Brașov din care rezultă

că C.C. nu avea discernământ, încheindu-se cu toate acestea, contractul nr. 126

din 20 ianuarie 2006, aspect confirmat și de expertiza psihiatrică ulterioară.

Împrejurarea nu avea

cum să fie cunoscută de notar, căruia i s-a prezentat certificatul medico-legal

psihiatric nr. 219/E din 19 ianuarie 2006 din care rezultă că aceasta este aptă

să încheie acte cu consecințe juridice, obligație pe care o avea potrivit

legii, fiind astfel îndeplinită.

Mențiunea că „s-a

citit actul” nu constituie un fals în înțelesul art. 289 C. pen., atâta timp

cât încheierea antecontractului a reprezentat manifestarea de voință a

promitentului, acte pe care le-a și semnat.

În fine, potrivit

art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 rezultă că

numai la actele de transmisie sau constituire de drepturi reale imobiliare - notarul

public să verifice situația proprietății și sarcinile bunului, nu și în

situația de antecontracte promisiuni de vânzare când se solicită doar dovada

actului de proprietate.

În atare situație nu

se constată că intimatul C.N. și-a încălcat, cu știință, atribuțiile de

serviciu ce-i reveneau prin Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a

acesteia, cauzând o pagubă însemnată unei persoane, astfel că în cauză,

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există.

Față de aceste

considerente, recursul petiționarului B.E. va fi respins ca nefondat, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 16/F din

22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi

21 iunie 2010.