ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2450/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16/F din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 9/P/2006 din 4 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care a menținut-o. Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut următoarele: Petiționarul B.E. a solicitat efectuarea urmăririi penale împotriva notarului public C.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu - prev. de art. 289 și art. 246 C. pen., constând în aceea că a autentificat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea unui teren în suprafață de 19.500 mp situat în mun.

București de către C.C., deși acesta nu avea discernământ datorită vârstei înaintate și bolii psihice, consemnând în fals că i-a citit acesteia, cuvânt cu cuvânt, consemnările din antecontract, deși aceasta era surdă. De asemenea, a susținut că actul s-a încheiat fără a se verifica situația juridică a imobilului prin extrasul de carte funciară, certificatul de evidență fiscală și prin adresă la autoritățile administrative. Prin ordonanța din 3 octombrie 2008, s-a dispus de procuror neînceperea urmăririi penale cu privire la intimatul C.N., întrucât faptele nu s-au confirmat, iar pentru cumpărătorii S.N., P.D. și B.M. - cauza a fost disjunsă fiind trimisă spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 în vederea cercetării sub aspectul infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune.

Împotriva ordonanței a formulat plângere petiționarul și prin ordonanța nr. 963/II-2/2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a admis plângerea și s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Plângerea intimatului C.N. formulată împotriva ordonanței de infirmare a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 141/2009/II/2 din 26 ianuarie 2009 și s-a infirmat parțial ordonanța menționată cu privire la disjungerea cauzei. După reluarea cercetărilor penale, prin ordonanța din 4 noiembrie 2009 s-a dispus aceeași soluție. Procurorul a avut în vedere următoarea situație de fapt: La data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 19.500 mp deținută de C.C.

în București și numiții D.P. și S.N., notarul public C.N. nu a avut cunoștință de vreun impediment în ceea ce privește redactarea și autentificarea actului. La momentul încheierii acestuia, notarul public a avut la dosar certificatul medico-legal psihiatric nr. 219/E din 19 ianuarie 2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală Brașov din care rezultă că numita C.C. nu prezintă simptome de boală psihică de natură a-i afecta discernământul precum și actul de proprietate al terenului în cauză. Împrejurarea că, ulterior, prin expertiza medico-legală nr. A1/10288/2007 din 8 aprilie 2008 care a avut în vedere și o scrisoare medicală din 23 iunie 2005 a unui medic din cadrul Laboratorului Neuropsihiatrie Brașov - a concluzionat că numita C.C.

prezintă tulburare organică de comportament și personalitate și nu are capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințele ce decurgeau din actele sale, nu influențează situația notarului public întrucât acesta și-a îndeplinit obligația ce îi revenea prin Legea nr. 36/1995. Ca atare, nu se poate susține că și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu privire la acest aspect, și nici cu privire la celelalte invocate, întrucât, fiind vorba de o promisiune de vânzare și nu un act translativ de proprietate, nu erau necesare actele de intabulare sau adeverință fiscală. Plângerea petiționarului cu privire la soluție, formulată în condițiile art. 275-278 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin rezoluția nr. 991/II/2/2009 din 28 decembrie 2009. Curtea de Apel Brașov sesizată conform art. 278 1 C. proc.

pen., a respins plângerea petiționarului cu motivarea că intimatul C.N. nu și-a încălcat nici una din atribuțiile de serviciu și nici nu a săvârșit un fals întrucât a respectat dispozițiile art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 36/1995 și art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi. Recursul declarat de petiționat împotriva sentinței este nefondat. Procurorul a făcut o corectă analiză și apreciere a probelor - pe baza cărora a constatat că în cauză faptele reclamate nu există - hotărâre preluată și de instanță. Petiționarul a susținut în motivele de recurs că în mod netemeinic nu s-a ținut cont de actul medical emis la 23 mai 2005 de Spitalul Neuropsihiatrie Brașov din care rezultă că C.C.

nu avea discernământ, încheindu-se cu toate acestea, contractul nr. 126 din 20 ianuarie 2006, aspect confirmat și de expertiza psihiatrică ulterioară. Împrejurarea nu avea cum să fie cunoscută de notar, căruia i s-a prezentat certificatul medico-legal psihiatric nr. 219/E din 19 ianuarie 2006 din care rezultă că aceasta este aptă să încheie acte cu consecințe juridice, obligație pe care o avea potrivit legii, fiind astfel îndeplinită. Mențiunea că „s-a citit actul” nu constituie un fals în înțelesul art. 289 C. pen., atâta timp cât încheierea antecontractului a reprezentat manifestarea de voință a promitentului, acte pe care le-a și semnat.

În fine, potrivit art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 rezultă că numai la actele de transmisie sau constituire de drepturi reale imobiliare - notarul public să verifice situația proprietății și sarcinile bunului, nu și în situația de antecontracte promisiuni de vânzare când se solicită doar dovada actului de proprietate. În atare situație nu se constată că intimatul C.N. și-a încălcat, cu știință, atribuțiile de serviciu ce-i reveneau prin Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a acesteia, cauzând o pagubă însemnată unei persoane, astfel că în cauză, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există. Față de aceste considerente, recursul petiționarului B.E.

va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 16/F din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.