ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 7/ F din 21 ianuarie 2008, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ț.N.N., împotriva ordonanței din 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C.D.I., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, fals intelectual și abuz de încredere, prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3), art. 246 raportat la art. 248 1 , art. 289 și respectiv art. 213 C. pen., și s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare privind pe făptuitorii L.N., C.I., V.A., O.N.A. și O.M.G., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

Pentru a pronunța această ordonanță procurorul a reținut că petentul Ț.N. a formulat plângere penală împotriva notarului public C.D.I. pe motiv că a fost înșelat să-și vândă un teren arabil în suprafață de 50.000 mp, dobândit în baza Legii nr. 18/1991 și că datorită bolii de care suferea, respectiv sindrom Alzheimer și vederea afectată în proporție de peste 90 %, a fost transportat de făptuitorii C.I. și V.A. care în calitate de primar și respectiv de secretar al comunei l-au amăgit că va semna titlul de proprietate al terenului și nevăzând și neștiind ce semnează, în fapt a semnat un contract de vânzare-cumpărare, aspect de care se fac vinovați și numiții O.N.A. și O.M.G. care au cumpărat terenul și L.N.

care a intermediat tranzacția. După decesul părții vătămate, plângerea a fost reiterată și susținută de fiul acesteia, Ț.N N., care a mai formulat plângere și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. Procurorul a constatat că vânzarea-cumpărarea s-a realizat la 1 august 2001; fiul părții vătămate, actualul petent a fost desemnat curator al tatălui său, la data de 7 noiembrie 2006, conform dispoziției nr. 1261 a primarului orașului Azuga, deoarece tatăl său avea grad de handicap 1, conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3181 din 13 octombrie 2005. Scăderea acuității vizuale a părții vătămate decedate s-a constatat, la data de 3 octombrie 2002, potrivit actelor medicale aflate la dosar, ceea ce înseamnă că la data vânzării, partea vătămată nu avea problemele de sănătate menționate.

Mai mult, din declarația numitului L.N., consătean cu partea vătămată, rezultă că acesta l-a rugat să-l ajute să vândă un teren obținut ca veteran de război, deoarece nu mai putea să-l lucreze, iar mijloacele sale de trai erau precare; în aceste condiții, a găsit cumpărători, respectiv pe O.M.G. și O.N.A., care au solicitat serviciile notarului public C.D.I., L.N. fiind mandatat de cumpărători să tranzacționeze vânzarea cumpărarea, procura fiind întocmită la același birou notarial. Din declarațiile notarului public, ale numitului L.N. și martorei C.L.S.

rezultă că partea vătămată s-a manifestat ca o persoană în deplinătatea capacităților sale mintale, știind pentru ce procedează la vânzare și înțelegând consecințele ce decurg din întocmirea actului și nu exista nici o interdicție de întocmire a actului notarial, terenul fiind obținut ca bun propriu în baza calității sale de veteran de război, iar înstrăinarea nu presupunea și acordul soției, cu atât mai mult cu cât vânzarea a fost afișată la sediul Primăriei Feldioara potrivit dovezii nr. 14 din 29 iunie 2001, aspect ce demonstrează intenția sa de a vinde acel teren în mod direct și neechivoc, actele și schițele fiind semnate de partea vătămată.

După 6 ani de la vânzare starea sănătății acestuia s-a deteriorat, însă diagnosticul nu poate fi extrapolat și la perioada anterioară, respectiv la anul 2001, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului nu rezultă că primarul și secretarul comunei l-ar fi dus la biroul notarial, aceștia nefiind de față la încheierea tranzacției, astfel că nu se poate pune problema comiterii vreunei fapte penale de către notarul public în dauna părții vătămate.

Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a fost respinsă prin ordonanța din data de 27 noiembrie 2007 în lucrarea nr. 817/II/2/2007, reținându-se, în esență, că prin actele notariale întocmite s-a consemnat o stare de fapt reală, percepută nemijlocit de notarul public, care și-a îndeplinit atribuțiile conform legii și că nu se poate analiza soluția de disjungere și declinare a cauzei cu privire la faptele reclamate ca fiind comise de celelalte persoane, cauza aflându-se la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, unde petentul are posibilitatea să propună probe și să solicite administrarea lor. Prin plângerea adresată instanței, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., petentul Ț.N.N. a solicitat infirmarea, ca netemeinică și nelegal, a ordonanței din 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007, arătând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor. A susținut că notarul a încheiat contractul de vânzare cumpărare între cumpărători și un bătrân de 82 de ani, bolnav de Alzheimer și cu vederea afectată în proporție de 90 %, fără a avea un certificat medico-legal care să ateste starea fizică și mentală a vânzătorului și fără consimțământul soției acestuia în condițiile în care terenul în cauză a fost dobândit în timpul căsătoriei, care a încetat prin decesul mamei petentului, teren dobândit în baza Legii nr. 18/1991 și nu cum greșit a reținut procurorul că ar fi vorba de vânzarea efectuată de o persoană care a dobândit terenul în calitate de veteran de război.

A mai arătat că nu i s-a luat nici o declarație de către procuror și că la dosar exista doar declaratul făptuitorilor, iar procurorul a ignorat toate probele de la dosar. Prima instanță a analizat hotărârea în raport de criticile formulate de petent și a constatat că notarul a acționat conform dispozițiilor Legii nr. 36/1995, consemnând în actele întocmite o stare de fapt reală, pe care a perceput-o nemijlocit. Notarul nu avea obligația să verifice starea de sănătate a vânzătorului deoarece așa cum rezultă din actele medicale depuse chiar de către petent, la data vânzării, tatăl petentului nu prezenta nici o boală de natură a constitui un impediment la întocmirea actului de vânzare cumpărare, starea de sănătate a vânzătorului s-a deteriorat la aproximativ 2 ani de la data vânzării.

Referitor la faptele reclamate față de celelalte persoane, față de soluția adoptată, disjungerea și declinarea competenței către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, cum în cauză nu s-a dispus o soluție de neurmărire, nu se poate formula plângere în temeiul art. 278 1 C. pen. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul. Prin recursul scris a criticat sentința pentru două aspecte. A susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece procurorul și judecătorul i-au respins cererea de apărător, depusă la dosar și asupra căreia a stăruit. Nu i s-a permis să depună și susțină cu probe pertinente și relevante vinovăția făptuitorilor iar procurorul nu i-a luat declarație. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 51/1991 baroul asigură asistență juridică în cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii, precum și la cererea instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administrației publice locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitatea vădită de a plăti onorariul. În cazuri de excepție, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate, prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistență gratuită. Acest lucru rezultă și din dispozițiile art. 55 din aceeași lege, care printre alte competențe acordate decanului, îi dă dreptul de a aproba cererile de asistență juridică gratuită.

Nimic nu-l împiedica pe petent să se adreseze cu cerere motivată și susținută de acte la Baroul București și să solicite aprobarea asistenței juridice gratuite, pe de altă parte având în vedere natura cauzei și celelalte acte aflate la dosar instanțele nu au considerat că petentul se află în imposibilitate vădită de a plăti onorariul. Nici critica privind încălcarea dreptului de a propune și administra probe nu este fondată. Astfel, după sesizarea organului de urmărire penală prin plângere, legiuitorul a prevăzut în art. 224 C. proc. pen., că în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În cauză s-au efectuat acte premergătoare, s-au depus către petent toate actele considerate necesare pentru a dovedi cele afirmate în plângere, au fost audiați făptuitorii iar printr-o motivare amplă și susținută de actele efectuate, procurorul a adoptat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Constatând că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.D.I. este legală și temeinică și că în ceea ce privește dispoziția de disjungere și declinare a competenței pentru continuarea cercetărilor față de L.N., C.I., V.A., O.N.A. și O.M.G. de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, nu poate constitui obiect al plângerii prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Așa fiind, recursul urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ț.N.N. împotriva sentinței penale nr. 7 F din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.