ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1448/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 7/ F din 21 ianuarie

2008, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ț.N.N., împotriva

ordonanței din 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pentru a hotărî astfel a

reținut următoarele:

Prin ordonanța Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 7 noiembrie 2007, dată în dosarul

nr. 285/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C.D.I.,

notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, fals intelectual

și abuz de încredere, prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3), art. 246 raportat

la art. 248

1

, art. 289 și respectiv art. 213 C. pen., și s-a dispus

disjungerea și declinarea competenței de soluționare privind pe făptuitorii L.N.,

C.I., V.A., O.N.A. și O.M.G., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brașov.

Pentru a pronunța această

ordonanță procurorul a reținut că petentul Ț.N. a formulat plângere penală

împotriva notarului public C.D.I. pe motiv că a fost înșelat să-și vândă un

teren arabil în suprafață de 50.000 mp, dobândit în baza Legii nr. 18/1991 și

că datorită bolii de care suferea, respectiv sindrom Alzheimer și vederea

afectată în proporție de peste 90 %, a fost transportat de făptuitorii C.I. și

V.A. care în calitate de primar și respectiv de secretar al comunei l-au amăgit

că va semna titlul de proprietate al terenului și nevăzând și neștiind ce

semnează, în fapt a semnat un contract de vânzare-cumpărare, aspect de care se

fac vinovați și numiții O.N.A. și O.M.G. care au cumpărat terenul și L.N. care

a intermediat tranzacția.

După decesul părții

vătămate, plângerea a fost reiterată și susținută de fiul acesteia, Ț.N N.,

care a mai formulat plângere și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de

încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Procurorul a constatat că

vânzarea-cumpărarea s-a realizat la 1 august 2001; fiul părții vătămate,

actualul petent a fost desemnat curator al tatălui său, la data de 7 noiembrie

2006, conform dispoziției nr. 1261 a primarului orașului Azuga, deoarece tatăl

său avea grad de handicap 1, conform certificatului de încadrare în grad de

handicap nr. 3181 din 13 octombrie 2005.

Scăderea acuității vizuale a

părții vătămate decedate s-a constatat, la data de 3 octombrie 2002, potrivit

actelor medicale aflate la dosar, ceea ce înseamnă că la data vânzării, partea

vătămată nu avea problemele de sănătate menționate.

Mai mult, din declarația

numitului L.N., consătean cu partea vătămată, rezultă că acesta l-a rugat să-l

ajute să vândă un teren obținut ca veteran de război, deoarece nu mai putea

să-l lucreze, iar mijloacele sale de trai erau precare; în aceste condiții, a

găsit cumpărători, respectiv pe O.M.G. și O.N.A., care au solicitat serviciile

notarului public C.D.I., L.N. fiind mandatat de cumpărători să tranzacționeze

vânzarea cumpărarea, procura fiind întocmită la același birou notarial.

Din declarațiile notarului

public, ale numitului L.N. și martorei C.L.S. rezultă că partea vătămată s-a

manifestat ca o persoană în deplinătatea capacităților sale mintale, știind

pentru ce procedează la vânzare și înțelegând consecințele ce decurg din

întocmirea actului și nu exista nici o interdicție de întocmire a actului

notarial, terenul fiind obținut ca bun propriu în baza calității sale de

veteran de război, iar înstrăinarea nu presupunea și acordul soției, cu atât

mai mult cu cât vânzarea a fost afișată la sediul Primăriei Feldioara potrivit

dovezii nr. 14 din 29 iunie 2001, aspect ce demonstrează intenția sa de a vinde

acel teren în mod direct și neechivoc, actele și schițele fiind semnate de

partea vătămată.

După 6 ani de la vânzare

starea sănătății acestuia s-a deteriorat, însă diagnosticul nu poate fi

extrapolat și la perioada anterioară, respectiv la anul 2001, cu atât mai mult

cu cât din actele dosarului nu rezultă că primarul și secretarul comunei  l-ar

fi dus la biroul notarial, aceștia nefiind de față la încheierea tranzacției,

astfel că nu se poate pune problema comiterii vreunei fapte penale de către

notarul public în dauna părții vătămate.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, care a fost respinsă prin ordonanța din data de 27

noiembrie 2007 în lucrarea nr. 817/II/2/2007, reținându-se, în esență, că prin

actele notariale întocmite s-a consemnat o stare de fapt reală, percepută

nemijlocit de notarul public, care și-a îndeplinit atribuțiile conform legii și

că nu se poate analiza soluția de disjungere și declinare a cauzei cu privire

la faptele reclamate ca fiind comise de celelalte persoane, cauza aflându-se la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, unde petentul are posibilitatea să

propună probe și să solicite administrarea lor.

Prin plângerea adresată

instanței, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petentul Ț.N.N. a

solicitat infirmarea, ca netemeinică și nelegal, a ordonanței din 7 noiembrie

2007, dată în dosarul nr. 285/P/2007, arătând că în mod greșit s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitor.

A susținut că notarul a

încheiat contractul de vânzare cumpărare între cumpărători și un bătrân de 82 de

ani, bolnav de Alzheimer și cu vederea afectată în proporție de 90 %, fără a

avea un certificat medico-legal care să ateste starea fizică și mentală a

vânzătorului și fără consimțământul soției acestuia în condițiile în care

terenul în cauză a fost dobândit în timpul căsătoriei, care a încetat prin

decesul mamei petentului, teren dobândit în baza Legii nr. 18/1991 și nu cum

greșit a reținut procurorul că ar fi vorba de vânzarea efectuată de o persoană

care a dobândit terenul în calitate de veteran de război.

A mai arătat că nu i s-a

luat nici o declarație de către procuror și că la dosar exista doar declaratul

făptuitorilor, iar procurorul a ignorat toate probele de la dosar.

Prima instanță a analizat

hotărârea în raport de criticile formulate de petent și a constatat că notarul

a acționat conform dispozițiilor Legii nr. 36/1995, consemnând în actele

întocmite o stare de fapt reală, pe care a perceput-o nemijlocit. Notarul nu

avea obligația să verifice starea de sănătate a vânzătorului deoarece așa cum

rezultă din actele medicale depuse chiar de către petent, la data vânzării,

tatăl petentului nu prezenta nici o boală de natură a constitui un impediment

la întocmirea actului de vânzare cumpărare, starea de sănătate a vânzătorului

s-a deteriorat la aproximativ 2 ani de la data vânzării.

Referitor la faptele

reclamate față de celelalte persoane, față de soluția adoptată, disjungerea și

declinarea competenței către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, cum în

cauză nu s-a dispus o soluție de neurmărire, nu se poate formula plângere în

temeiul art. 278

1

C. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul.

Prin recursul scris a

criticat sentința pentru două aspecte. A susținut că i-a fost încălcat dreptul

la apărare deoarece procurorul și judecătorul i-au respins cererea de apărător,

depusă la dosar și asupra căreia a stăruit. Nu i s-a permis să depună și

susțină cu probe pertinente și relevante vinovăția făptuitorilor iar procurorul

nu i-a luat declarație.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 68 din Legea nr.

51/1991 baroul asigură asistență juridică în cazurile în care apărarea este

obligatorie potrivit legii, precum și la cererea instanțelor de judecată, a

organelor de urmărire penală sau a organelor administrației publice locale în

cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitatea

vădită de a plăti onorariul.

În cazuri de excepție, dacă

drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate, prin

întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistență gratuită.

Acest lucru rezultă și din dispozițiile art. 55 din aceeași lege, care printre

alte competențe acordate decanului, îi dă dreptul de a aproba cererile de

asistență juridică gratuită.

Nimic nu-l împiedica pe

petent să se adreseze cu cerere motivată și susținută de acte la Baroul

București și să solicite aprobarea asistenței juridice gratuite, pe de altă

parte având în vedere natura cauzei și celelalte acte aflate la dosar instanțele

nu au considerat că petentul se află în imposibilitate vădită de a plăti

onorariul.

Nici critica privind încălcarea

dreptului de a propune și administra probe nu este fondată.

Astfel, după sesizarea organului

de urmărire penală prin plângere, legiuitorul a prevăzut în art. 224 C. proc.

pen., că în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală

poate efectua acte premergătoare.

În cauză s-au efectuat acte

premergătoare, s-au depus către petent toate actele considerate necesare pentru

a dovedi cele afirmate în plângere, au fost audiați făptuitorii iar printr-o

motivare amplă și susținută de actele efectuate, procurorul a adoptat soluția

de neîncepere a urmăririi penale.

Constatând că ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.D.I. este legală și

temeinică și că în ceea ce privește dispoziția de disjungere și declinare a

competenței pentru continuarea cercetărilor față de L.N., C.I., V.A., O.N.A. și

O.M.G. de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, nu poate constitui obiect

al plângerii prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., prima instanță a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Așa fiind, recursul urmează

a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul Ț.N.N. împotriva sentinței penale nr. 7 F din

21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 aprilie 2008.