ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2271/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/

PI din 11 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1656/59/2007, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarei N.M. împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 446/P/2007,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.T., T.D., Ș.B.N. și

G.R.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

A fost menținută rezoluția

atacată și petiționara obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că petiționara a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad,

solicitând tragerea la răspundere penală a numitului G.R.R., a notarilor

publici F.T., T.D. și avocatului Ș.B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Prin ordonanța din 17 iulie 2007,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, având în vedere calitatea de notari publici a numiților F.T., T.D.

În esență, fapta descrisă în

plângere constă în aceea că G.R.R., cu complicitatea notarilor publici și a

avocatului, au înșelat-o cu prilejul perfectării actelor de vânzare-cumpărare

având ca obiect suprafața de 6,83 ha teren amplasată în intravilanul

municipiului Arad, la momentul vânzării, proprietara având convingere că

terenul se află în extravilanul municipiului, motiv pentru care s-a stabilit un

preț mic, de 3,5 euro/m.p. Din actele premergătoare efectuate în verificarea

celor sesizate în plângere, nu s-a făcut dovada existenței pretinsei

infracțiuni de înșelăciune ca fiind săvârșită de persoanele reclamate,

reținându-se următoarele:

N.M. a fost proprietara unui

teren în suprafață de 68.300 m.p., conform titlului de proprietate nr. 13.3234

din 20 iulie 2001 eliberat de Comisia Județeană Arad.

La data de 14 iunie 2006,

prin încheiere notarială autentificată sub nr. 2633 s-a încheiat o promisiune

de vânzare cumpărare între promitentul vânzător N.M. și promitentul cumpărător

G.R.R. (care reprezenta SC A. SRL, ce-și desfășura activitatea în domeniu

imobiliar).

Astfel, promitenta

vânzătoare, s-a obligat să vândă promitentului cumpărător suprafața de 68.000

m.p., teren situat în extravilanul municipiului Arad, extrafunciar, la prețul

de 250.000 euro, din care suma de 10.000 euro a fost plătită cu titlu de avans

la momentul autentificării, stabilindu-se ca diferența de preț să fie achitată

până la 15 septembrie 2006.

În actul autentic astfel

întocmit părțile au înserat o clauză penală, potrivit căreia, în cazul în care

contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiat din culpa promitentei

vânzătoare, aceasta avea obligația să restituie beneficiarului, de 20 de ori

avansul achitat.

Ulterior, la data de 27

iulie 2006, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3732,

de către notarii publici, act redactat de avocatul Ș.B.N., în 5 exemplare.

Potrivit acestui act, N.M.

în calitate de vânzător, a primit de la H.P. în calitate de cumpărător, suma de

683.000 euro, din care suma de 240.000 euro a fost încasată de vânzătoare, iar

diferența de 443.000 euro a fost încasată de G.R.R., în calitate de declarant,

care a renunțat la promisiunea de vânzare făcută în favoarea sa.

La momentul întocmirii în

formă autentică, exista extrasul de carte funciară al proprietății, act necesar

vânzării-cumpărării, conform căruia terenul apărea ca fiind în intravilan,

situație juridică pretins necunoscută și neobservată de vânzătoare în actul ce

finaliza vânzarea terenului.

În cursul actelor

premergătoare au fost audiați notarii publici F.T., T.D., avocatul Ș.B.N. și G.R.R.,

care au declarat că ambele acte notariale au fost autentificate în prezența

proprietarei N.M., însoțită de fiul său, cu care s-au purtat negocierile

privind prețul, persoană ce a încasat avansul de 10.000 euro și a indicat

cumpărătorului H.P. banca și numărul de cont unde s-a virat diferența de preț,

respectiv 240.000 euro.

Potrivit declarației

cumpărătorului H.P., actul redactat de avocat a fost anterior semnării citit și

explicat părților, așa încât conținutul acestuia era cunoscut.

În raport de aceste

împrejurări, instanța de fond, a apreciat nefondată plângerea petiționarei,

menținând rezoluția de netrimitere în judecată ca legală și temeinică.

În termenul legal, împotriva

sentinței, petiționara a declarat recurs, criticând soluția ca nelegală.

În opinia sa, există

suficiente dovezi care probează săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, de

către intimații reclamați în plângere, așa încât se impune casarea sentinței și

desființarea rezoluției atacate.

Soluționând recursul

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

nefondată calea de atac, pentru următoarele considerente.

Prima instanță a examinat

plângerea petiționarei formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

efectuând în cadrul acestei proceduri un control judiciar corect al legalității

și temeiniciei rezoluției procurorului, prin care s-a adoptat soluția de

netrimitere în judecată a intimaților.

Motivat, instanța de fond a

menținut acest act procedural în condițiile în care din actele premergătoare nu

rezultă existența infracțiunii de înșelăciune așa cum s-a pretins că a fost

săvârșită de către intimați în plângere.

La momentul întocmirii

promisiunii de vânzare în lipsa extrasului de carte funciară a terenului, se

poate accepta că promitenta proprietară, N.M. avea reprezentarea că suprafața

se afla în extravilanul municipiului Arad, situație consemnată în act.

Situația juridică reală a

terenului amplasat în intravilanul municipiului, este confirmată de extrasul de

carte funciară, act în lipsa căruia nu se putea întocmi actul de

vânzare-cumpărare în formă autentică și care se afla în dosarul notarial.

Mențiunile în acest sens

privind amplasamentul terenului sunt înserate în actul de vânzare-cumpărare

redactat în 5 exemplare, act al cărui conținut a fost explicat de notarii

publici, citit de părți așa cum rezultă din declarațiile existente la dosarul

de urmărire penală, prin semnarea lui părțile și-au asumat atât drepturile cât

și obligațiile.

Prezența fiului

petiționarei, N.I. la datele când au fost întocmite cele două acte notariale,

nu poate fi interpretată decât ca o diligență în plus manifestată de

proprietară cu ocazia încheierii acestor importante tranzacții de transmitere a

proprietății.

Concluzionând, în lipsa unui

minim de date din care să rezulte că s-ar fi săvârșit infracțiunea reclamată și

constatând existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, prima instanță a pronunțat o

soluție legală și temeinică, menținând rezoluția atacată.

Întrucât din examinarea din

oficiu, nu se constată existența vreunui caz de casare a hotărârii, recursul

petiționarei va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la cheltuieli judiciare

către stat.

Privitor la cererea

apărătorului intimaților de a obliga recurenta petiționară la plata

cheltuielilor judiciare ocazionate de această fază procesuală care însumează

18.000 lei, instanța o va admite în parte în limita sumelor de câte 400 lei

pentru fiecare intimat.

Obligarea recurentei

petiționare la plata cheltuielilor judiciare către intimați în limita acestor

sume este motivată de precizările avocatului intimat făcute în ședință publică,

în sensul că onorariul de 18.000 lei a fost stabilit în raport de prestația sa

în cursul întregului proces, începând cu actele premergătoare și nu exclusiv

pentru reprezentarea clienților săi în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara N.M. împotriva sentinței penale nr. 27/ PI din

11 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumelor de câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

intimații F.T., T.D., Ș.B.N. și G.R.R.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2008.