ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2271/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27/ PI din 11 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1656/59/2007, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei N.M. împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 446/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.T., T.D., Ș.B.N. și G.R.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. A fost menținută rezoluția atacată și petiționara obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, a reținut că petiționara a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului G.R.R., a notarilor publici F.T., T.D.

și avocatului Ș.B.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Prin ordonanța din 17 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere calitatea de notari publici a numiților F.T., T.D. În esență, fapta descrisă în plângere constă în aceea că G.R.R., cu complicitatea notarilor publici și a avocatului, au înșelat-o cu prilejul perfectării actelor de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 6,83 ha teren amplasată în intravilanul municipiului Arad, la momentul vânzării, proprietara având convingere că terenul se află în extravilanul municipiului, motiv pentru care s-a stabilit un preț mic, de 3,5 euro/m.p.

Din actele premergătoare efectuate în verificarea celor sesizate în plângere, nu s-a făcut dovada existenței pretinsei infracțiuni de înșelăciune ca fiind săvârșită de persoanele reclamate, reținându-se următoarele: N.M. a fost proprietara unui teren în suprafață de 68.300 m.p., conform titlului de proprietate nr. 13.3234 din 20 iulie 2001 eliberat de Comisia Județeană Arad. La data de 14 iunie 2006, prin încheiere notarială autentificată sub nr. 2633 s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare între promitentul vânzător N.M. și promitentul cumpărător G.R.R. (care reprezenta SC A. SRL, ce-și desfășura activitatea în domeniu imobiliar).

Astfel, promitenta vânzătoare, s-a obligat să vândă promitentului cumpărător suprafața de 68.000 m.p., teren situat în extravilanul municipiului Arad, extrafunciar, la prețul de 250.000 euro, din care suma de 10.000 euro a fost plătită cu titlu de avans la momentul autentificării, stabilindu-se ca diferența de preț să fie achitată până la 15 septembrie 2006. În actul autentic astfel întocmit părțile au înserat o clauză penală, potrivit căreia, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiat din culpa promitentei vânzătoare, aceasta avea obligația să restituie beneficiarului, de 20 de ori avansul achitat. Ulterior, la data de 27 iulie 2006, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3732, de către notarii publici, act redactat de avocatul Ș.B.N., în 5 exemplare.

Potrivit acestui act, N.M. în calitate de vânzător, a primit de la H.P. în calitate de cumpărător, suma de 683.000 euro, din care suma de 240.000 euro a fost încasată de vânzătoare, iar diferența de 443.000 euro a fost încasată de G.R.R., în calitate de declarant, care a renunțat la promisiunea de vânzare făcută în favoarea sa. La momentul întocmirii în formă autentică, exista extrasul de carte funciară al proprietății, act necesar vânzării-cumpărării, conform căruia terenul apărea ca fiind în intravilan, situație juridică pretins necunoscută și neobservată de vânzătoare în actul ce finaliza vânzarea terenului. În cursul actelor premergătoare au fost audiați notarii publici F.T., T.D., avocatul Ș.B.N.

și G.R.R., care au declarat că ambele acte notariale au fost autentificate în prezența proprietarei N.M., însoțită de fiul său, cu care s-au purtat negocierile privind prețul, persoană ce a încasat avansul de 10.000 euro și a indicat cumpărătorului H.P. banca și numărul de cont unde s-a virat diferența de preț, respectiv 240.000 euro. Potrivit declarației cumpărătorului H.P., actul redactat de avocat a fost anterior semnării citit și explicat părților, așa încât conținutul acestuia era cunoscut. În raport de aceste împrejurări, instanța de fond, a apreciat nefondată plângerea petiționarei, menținând rezoluția de netrimitere în judecată ca legală și temeinică. În termenul legal, împotriva sentinței, petiționara a declarat recurs, criticând soluția ca nelegală.

În opinia sa, există suficiente dovezi care probează săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, de către intimații reclamați în plângere, așa încât se impune casarea sentinței și desființarea rezoluției atacate. Soluționând recursul potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac, pentru următoarele considerente. Prima instanță a examinat plângerea petiționarei formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., efectuând în cadrul acestei proceduri un control judiciar corect al legalității și temeiniciei rezoluției procurorului, prin care s-a adoptat soluția de netrimitere în judecată a intimaților. Motivat, instanța de fond a menținut acest act procedural în condițiile în care din actele premergătoare nu rezultă existența infracțiunii de înșelăciune așa cum s-a pretins că a fost săvârșită de către intimați în plângere.

La momentul întocmirii promisiunii de vânzare în lipsa extrasului de carte funciară a terenului, se poate accepta că promitenta proprietară, N.M. avea reprezentarea că suprafața se afla în extravilanul municipiului Arad, situație consemnată în act. Situația juridică reală a terenului amplasat în intravilanul municipiului, este confirmată de extrasul de carte funciară, act în lipsa căruia nu se putea întocmi actul de vânzare-cumpărare în formă autentică și care se afla în dosarul notarial. Mențiunile în acest sens privind amplasamentul terenului sunt înserate în actul de vânzare-cumpărare redactat în 5 exemplare, act al cărui conținut a fost explicat de notarii publici, citit de părți așa cum rezultă din declarațiile existente la dosarul de urmărire penală, prin semnarea lui părțile și-au asumat atât drepturile cât și obligațiile.

Prezența fiului petiționarei, N.I. la datele când au fost întocmite cele două acte notariale, nu poate fi interpretată decât ca o diligență în plus manifestată de proprietară cu ocazia încheierii acestor importante tranzacții de transmitere a proprietății. Concluzionând, în lipsa unui minim de date din care să rezulte că s-ar fi săvârșit infracțiunea reclamată și constatând existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, menținând rezoluția atacată. Întrucât din examinarea din oficiu, nu se constată existența vreunui caz de casare a hotărârii, recursul petiționarei va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat. Privitor la cererea apărătorului intimaților de a obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de această fază procesuală care însumează 18.000 lei, instanța o va admite în parte în limita sumelor de câte 400 lei pentru fiecare intimat. Obligarea recurentei petiționare la plata cheltuielilor judiciare către intimați în limita acestor sume este motivată de precizările avocatului intimat făcute în ședință publică, în sensul că onorariul de 18.000 lei a fost stabilit în raport de prestația sa în cursul întregului proces, începând cu actele premergătoare și nu exclusiv pentru reprezentarea clienților săi în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara N.M. împotriva sentinței penale nr. 27/ PI din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurenta petiționară la plata sumelor de câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimații F.T., T.D., Ș.B.N. și G.R.R. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.