ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3840/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/ F din 6 iulie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, – în Dosarul nr. 405/64/2009

s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petiționarii M.M. și

M.M. împotriva rezoluției din 27 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 13/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

A obligat petiționarii la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 27 aprilie 2009, dată în Dosarul

nr. 13/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii C.E. relativ la săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 290 și

art. 291 C. pen. și G.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.

288 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 291 și art. 249 alin. (1) C. pen., reținând,

pe de o parte, inexistența unor probe suficiente pentru pronunțarea unei

soluții de trimitere în judecată, iar pe de altă parte, a intervenit prescripția

răspunderii penale.

Instanța de fond reține că petenții M.M. și M.M.

au sesizat organul de urmărire penală susținând că făptuitorul G.I. a emis un

certificat de moștenitor suplimentar în care a înserat, în mod nereal, că în

masa succesorală rămasă de pe urma defunctei N.E. se include și o cotă parte

indiviză dintr-un bun imobil, urmare căruia moștenitorii săi legali și-au

întabulat dreptul de coproprietate în detrimentul petenților cărora defuncta le

transmisese nuda proprietate asupra imobilului respectiv. Prin rezoluția

atacată s-a reținut că prin sentința civilă nr. 14627/2002 a Judecătoriei

Brașov s-a radiat din cartea funciară nuda proprietate la care petenții fac

referire, urmare a rezilierii contractului de întreținere intervenit între

aceștia și N.E., decedată pe parcursul soluționării acțiunii civile, continuată

apoi de făptuitoarea C.E. în calitatea sa de moștenitor legal.

Prin urmare, dacă prin încheierea nr. 1084/1998

a fost autentificat de B.N.P. G.M. contractul de întreținere prin care N.D. și

N.E. au transmis petenților nuda proprietate asupra imobilului situat în

Brașov, cu păstrarea dreptului de uzufruct viager, prin sentința civilă nr. 14627/2002

a Judecătoriei Brașov, s-a admis cererea formulată de N.E. continuată, ulterior

decesului, de făptuitoarea C.E. ca moștenitor legal, dispunându-se rezilierea

convenției sus-amintite.

Petenții nu contestă calitatea de moștenitor

al numitei C.E., nu au atacat în justiție certificatul său de moștenitor, ci

doar faptul că a moștenit și partea din imobil ce a aparținut doar lui N.D.

Prin rezoluția din 22 mai 2009, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins plângerea

formulată de petenți împotriva rezoluției dată la 27 aprilie 2009 cu motivarea

intervenirii prescripției răspunderii penale a făptuitorului G.I., dat fiind

termenul de 5 ani determinat de limitele speciale de pedeapsă aferente

infracțiunilor reclamate, ce a început să curgă din momentul emiterii certificatului

de moștenitor nr. 12 din 11 martie 2004, iar pe de altă parte, a inexistenței

faptelor imputate făptuitoarei C., care la momentul prezentării la cabinetul

notarial s-a prevalat de dispozițiile sentinței civile nr. 14627/2002 a

Judecătoriei Brașov în baza căruia a fost desființat în întregime contractul

invocat de către petenți.

Curtea a reținut că eliberarea certificatului

de moștenitor suplimentar nr. 12 din 11 martie 2004 s-a făcut pe baza unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în temeiul căreia a fost

desființată în integralitate convenția la care petenții fac referire (filele

60-66 din dosarul de u.p.), cu repercusiuni asupra valabilității nudei proprietăți

a acestora ținând cont că nu s-a obținut pe cale civilă anularea sau

rectificarea certificatului de moștenitor, iar acesta concordă cu mențiunile sentinței

civile nr. 14627/2002, pronunțată de Judecătoria Brașov. În calitatea sa de

notar public făptuitorul G.I. a emis un certificat de moștenitor ca instrument

probator al calității de succesor al numitei C.E., acesta fiind în concordanță

cu hotărârea judecătorească pe care se întemeiază. Pe de altă parte, pentru

infracțiunile relativ la care a fost cercetat a intervenit prescripția

răspunderii penale, astfel încât a respins ca neîntemeiată plângerea, păstrând

ca legală și temeinică rezoluția atacată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

petiționarii M.M. și M.M. solicitând casarea acesteia și în rejudecare

desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de C.E. și G.I.

În concluziile scrise depuse la instanța de

recurs (fila 23 dosar) petiționarii arată faptul că notarul public G.I. a

cunoscut că succesiunea este vacantă și că numita C.E. nu a stăpânit imobilul

situat în Brașov, invocând, în acest sens, sentința civilă nr. 13940 din 17

decembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 10113/2001, respectiv

Decizia civilă nr. 858/ A din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Brașov

pronunțată în Dosarul civil nr. 1398/2002.

În raport de aceste elemente se apreciază că

notarul public G.I. a emis un certificat de moștenitor fals în favoarea numitei

C.E.

Certificatul de moștenitor a fost și este

folosit de C.E., aceasta săvârșind infracțiunea de uz de fals.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile

sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în data de 21 ianuarie 2009, petiționara M.M. a

solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public G.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.

288 C. pen., fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals

prevăzută de art. 291 C. pen. și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C.

pen., respectiv, a numitei C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În esență, petiționara M.M. a invocat faptul

că notarul public G.I., în data de 11 martie 2004 a emis „în fals”

certificatele suplimentare de moștenitor nr. 11 și 12 (f. 89 dosar u.p.) în

sensul că a menționat la capitolul „bunuri imobile” din masa succesorală rămase

de pe urma defuncților N.D. și N.E., imobilul situat în Brașov, în condițiile

în care certificatul inițial de moștenitor întocmit la data de 25 octombrie 2000,

la capitolul „bunuri imobile” apare mențiunea „nu s-au declarat”.

Activitatea ilicită a făptuitoarei C.E. a

constat – în opinia petiționarei – în aceea că „a folosit certificatele de

moștenitor false și a obținut extrase pe care le-a folosit în procesul de

evacuare”.

Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1) C.

proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală

poate efectua acte premergătoare.

Scopul efectuării actelor premergătoare este

acela de a verifica veridicitatea informațiilor cuprinse în plângerea penală,

de a verifica dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii

penale, evitându-se, astfel, începerea urmăririi penale în cauze nejustificate.

În speță, cu privire la notarul public G.I.,

Înalta Curte reține că pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1), fals intelectual prevăzută de art. 289

C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și neglijență în serviciu

prevăzută de art. 249 C. pen. – fapte pretins a fi fost săvârșite prin

eliberarea certificatului de moștenitor din 11 martie 2004 – în raport de

limitele de pedeapsă stabilite prin normele de incriminare și în raport de

prevederile art. 122 lit. d) C. proc. pen. s-a împlinit termenul de prescripție

al răspunderii penale.

În atare condiții, în raport de dispozițiile art.

10 lit. g) C. proc. pen. prescripția este o cauză care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale și din acest motiv atât rezoluția procurorului cât și

hotărârea instanței de fond sunt legale.

Cât privește situația juridică a numitei C.E.,

din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că nu s-a contestat calitatea

sa de moștenitor a defunctei N.E., ci doar masa succesorală cuprinsă în

certificatele suplimentare de moștenitor.

Relativ la acest aspect, se impune a se reține

că ulterior întocmirii certificatului de moștenitor din 25 octombrie 2001 – în

care nu sunt declarate bunuri imobile rămase după defuncta N.E. – și

certificatul suplimentar de moștenitor nr. 12 din 11 martie 2004, a intervenit

o hotărâre judecătorească – sentința civilă nr. 14627 din 21 noiembrie 2009 a

Judecătoriei Brașov – prin care s-a dispus rezilierea contractului de

întreținere – autentificat prin încheierea nr. 1084/1998 de notarul public G.M.

– pe care defuncta N.E. îl încheiase cu petiționarii și, pe cale de consecință,

nuda proprietate a imobilului situat în Brașov, a revenit la masa succesorală.

Prin urmare, modificarea situației juridice a

imobilului a condus și la modificarea certificatului de moștenitor întocmit

inițial, ceea ce exclude reținerea în sarcina numitei C.E. a vreunei fapte

penale.

Față de aceste considerente, se constată că

atât rezoluția procurorului cât și hotărârea primei instanțe sunt în afara

oricăror critici.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de

petiționarii M.M. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 54/F din 6 iulie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții petiționari M.M. și M.M. împotriva sentinței penale nr.

54/ F din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 noiembrie 2009.