ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2408/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2408/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei penale

de față:

Prin Sentința penală nr. 28 din 6 martie

2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul F.S.L.V. împotriva rezoluțiilor nr. 481/II/2/2008 din 23 decembrie

2008 și nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 emise de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

F.S.L.V. a formulat o

plângere penală prin care a solicitat a se efectua cercetări împotriva

notarului public V.N. din Vatra Dornei, județul Suceava, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual și uz de fals prev. de art. 246, 289 și 291 C. pen., care ar

fi consemnat în fals în certificatele de moștenitor nr. 51 și 52 din 1 iunie

2005 că bunurile menționate în certificate sunt moștenite doar de persoanele

indicate acolo, fără a-l cita și menționa și pe el în acele certificate, precum

și împotriva numitelor M.M.C., C.C.C., L.R.C. și P.C.V. pentru fals în

declarații și uz de fals prev. de art. 292 și 291 C. pen., constând în aceea că

la dezbaterile succesorale ce au avut drept urmare emiterea certificatelor de

moștenitor nr. 51 și 52 din 2005 au declarat în fals că ar fi singurele

moștenitoare, fără să îl menționeze și pe el, apoi au folosit certificatele

false depunându-le în instanță.

Prin Rezoluția nr.

194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de notarul public V.N. pentru faptele

prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen. și față de P.C.V., M.M.C., C.C.C. și

L.R.C. pentru faptele prevăzute de art. 291 și 292 C. pen.

Pentru a adopta

această soluție s-a stabilit că petentului F.S.L.V. nu i-a fost negat dreptul

de moștenitor de la bunicul și respectiv tatăl său și că în dezbaterile

succesorale după Ț.M. și L.S. el nu putea și nu trebuia să fie citat căci

acești defuncți aveau moștenitori ce făceau parte din clasa de moștenitori a

descendenților.

S-a reținut că

declarațiile celor patru moștenitoare, prin care au arătat că sunt singurele

moștenitoare după cei doi autori, nu sunt declarații false întrucât corespund

realității. S-a mai reținut că în certificatele de moștenitor suprafețele de

pădure nu sunt trecute în integralitatea lor ci sunt doar înscrise ca și cote

indivize, fără a se preciza măcar procentual acea cotă, cu atât mai puțin, în

mod concret, suprafața, ceea ce întărește ideea că celelalte cote părți

indivize sunt proprietatea altor persoane, respectiv moștenitorii lui F.S.D.

Împotriva acestei

soluții a formulat plângere petentul F.S.L.V.

Prin Rezoluția nr.

481/11/2/2008 din 23 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul F.S.L.V.

împotriva Rezoluției nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a adopta

această rezoluție s-a reținut că notarul sesizat cu efectuarea succesiunii după

defuncții Ț.M. și L.S. a întocmit certificatele de moștenitor cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, iar faptele reclamate de petent nu există.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat din nou plângere petentul F.S.L.V., plângere care formează

obiectul cauzei de față.

În motivare a arătat

că, în mod abuziv și intenționat, nu a fost citat de către notarul V.N. la

dezbaterea succesiunii în cele două dosare notariale nr. 55 și 56/2005, deși în

cele două dosare se dezbăteau și bunuri succesorale după O.I. și F.S.D. din

Titlul de proprietate nr. 46/1993 și Procesul-verbal nr. 75/2005.

A mai arătat că, în

mod abuziv, notarul, deși a cunoscut conținutul titlului de proprietate mai

sus-menționat, cât și a Sentinței civile nr. 1174 a Judecătoriei Vatra Dornei,

a inclus în certificatele de moștenitor nr. 51 și 52/2005 suprafețele de 12.000

mp fânaț, cota indiviză de 10.000 mp pădure, cât și cota indiviză asupra

suprafeței de 71.000 mp pădure făcând chiar pe verso-ul încheierii și un partaj

voluntar pentru suprafața de 12.000 mp în favoarea intimatei P.C.V.

A mai arătat că cele

patru intimate au declarat în fals notarului că în cauză nu mai există alți

moștenitori și alte bunuri atâta timp cât acestea cunoșteau că terenurile

proveneau de la O.I. prin moștenitorii Ț.M. și F.S.D. și că pe rolul Curții de

Apel Suceava era înregistrată la acea dată o acțiune civilă având ca obiect

reducțiune testamentară.

A arătat că, fiind

înștiințat despre situația succesiunii din dosarele nr. 55 și nr. 56/2005 și

datorită divergențelor existente, notarul public trebuia să suspende procedura

succesorală notarială și să îndrume părțile către instanța de judecată.

Examinând plângerea

sub aspectul motivelor invocate de către petent anterior prezentate, cât și din

oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat

următoarele:

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosarul

cauzei reprezentând acte de stare civilă, se constată că organul de urmărire

penală a reținut o situație de fapt corectă.

Astfel, în ceea ce

privește arborele genealogic în ceea ce privesc autorii petentului,

descendenții și colateralii acestora se rețin următoarele:

Bunica lui F.S.L.V.,

numită I., a fost căsătorită mai întâi cu F.S.I. Din căsătorie au rezultat trei

copii: M. (ulterior Ț.M.), G. și F.S.D. Când F.S.I. a divorțat de I., la el a

rămas M., iar ea a luat băieții, pe G. și F.S.D.

Ulterior I. s-a

căsătorit cu L.P., fiul lui M., numit fie L.M.P., fie P.M.L.

Acesta, la 5 martie

1935 a făcut un testament în favoarea soției lui numind-o I.P.M.L. și lăsându-i

întreaga lui avere, după care la 7 martie 1935 a înfiat pe cei doi băieți ai

soției, G. și F.S.D. Înfierea a fost cu efecte depline, astfel că ei au devenit

frați vitregi (doar pe linie maternă) cu sora lor M.

La 14 martie 1936 L.P.

a lui M. a decedat și ulterior soția lui supraviețuitoare (I.) s-a recăsătorit

cu O.P., cu care nu a avut copii.

Ea a decedat la 22

noiembrie 1982, astfel că la 1 februarie 1983 copii ei, F.S.D. și M. (întrucât

G. murise înaintea ei), au obținut Certificatul de moștenitor nr. 54 emis de

Notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc în care apăreau ca moștenitori a câte

1/2 din bunurile lăsate de ea. La punctul 1 din certificat este trecută

suprafața de 35.000 mp teren în satul Șar, comuna Șaru Dornei, cu mențiunea că

a fost dobândit prin moștenire de la soțul său, L.P. în anul 1935.

Deși L.P. fusese

tatăl adoptator al lui F.S.D. (dar nu și al numitei Ț.M.) și aceasta avea

dreptul să-l moștenească direct și nu doar prin intermediul mamei sale, F.S.D.

nu a solicitat reducerea testamentului făcut de adoptator, nici nu a dezbătut

succesiunea după adoptator, ci a achiesat la Certificatul de moștenitor nr.

54/1983, vrând să împartă totul în mod egal cu sora sa vitregă (fratele său G.

fiind decedat din 1952).

După emiterea acestui

certificat de moștenitor nu s-a făcut ieșirea din indiviziune, iar F.S.D.

împreună cu Ț.M. au vândut o parte din terenul provenind de la L.P., iar restul

terenului a fost administrat de Ț.M.

F.S.D. a decedat pe

13 aprilie 1998, iar Ț.M. la 18 august 2004.

Ț.M. a avut doi copii

L.S. (ce la rândul său a decedat la 26 februarie 2005) și P.C.V. La rândul lui,

L.S. a avut doi copii, M.M.C. și C.C.C., după decesul său rămânând și soția

supraviețuitoare L.R.C.

Ca urmare a decesului

autoarei lor Ț.M. la data de 18 august 2004, cât și a fiului acesteia L.S. post

decedat la data de 26 februarie 2005 moștenitorii acestora legali, respectiv

descendenți P.C.V. pentru autoarea Ț.M. și descendenții M.M.C. și C.C.C. pentru

autorul lor L.S., cât și soția supraviețuitoare a acesteia L.R.C. deschid

potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de cercetare penală procedura

succesorală notarială după aceștia.

Ca urmare a

deschiderii procedurii succesorale notariale după autorii defuncți anterior

prezentați au fost întocmite certificatele de moștenitor nr. 51 și 52 din 1

iunie 2005 de către Biroul Notarului Public N.V. cu sediul în Vatra Dornei,

jud. Suceava.

Întrucât autorii Ț.M.

și L.S. au avut ca moștenitori descendenți și soție supraviețuitoare pentru

L.S. celelalte clase de moștenitori fiind eliminate de către aceștia, în mod

corect s-a apreciat de către organul de urmărire penală că în ceea ce îl

privește pe petentul F.S.L.V. care neavând vocație succesorală după cei doi

autori, nu impunea notarului public vreo obligație de al cita la dezbaterea

succesiunii.

De asemenea,

declarațiile celor patru moștenitoare prin care au arătat în fața notarului că

sunt unicele moștenitoare a autorului, defuncții anterior prezentați, nu sunt

declarații false întrucât ele corespund adevărului fiind de altfel susținute în

fața notarului public pe baza actelor de stare civilă și a anexelor transmise

de Primăria Șaru Dornei.

În ceea ce privește

suprafețele de teren înscrise în certificatele de moștenitor nr. 51 și 52 din 1

iunie 2005, întocmite de notarul V.N., se poate observa că acestea corespund

atât Certificatului de moștenitor nr. 54 din 1 februarie 1983 încheiat de

Notariatul de stat local Câmpulung Moldovenesc, din care rezultă că după

defuncta O.I. au rămas moștenitori acceptanți Ț.M. și F.S.D.; Titlului de

proprietate nr. 20 martie 1993, din care rezultă reconstituirea dreptului de

proprietate după defuncta O.I. pentru F.S.D. și Ț.M. cu privire la suprafața de

10.000 mp teren forestier, cât și a Sentinței civile nr. 1174 din 3 noiembrie

2003 a Judecătoriei Vatra Dornei rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 679

din 18 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, din care rezultă că se

reconstituie contestatoarei Ț.M. și a numitului F.S.D. în calitate de

moștenitori ai lui O.I. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 7,10

ha teren pădure.

Faptul că notarul

V.N., reclamată de petent în această cauză, a înscris în certificatele de

moștenitor, emise intimatelor, aceste suprafețe de teren, nu echivalează cu

îndepărtarea petentului sau a vocației succesorale a acestuia cu privire la

aceste terenuri.

Mai mult de atât, din

cuprinsul celor două certificate de moștenitori, se poate observa că

suprafețele de teren au fost consemnate doar cu menținerea existenței unei cote

indivize pentru moștenitorii trecuți în certificatele de moștenitor fără a fi

arătate în concret cotele acestora.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat recurs petiționarul F.S.L.V., care a

invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului și desființarea rezoluțiilor dispuse de

procuror.

În motivarea

recursului, se arată de către petiționar că sentința atacată nu este motivată,

prin aceasta preluându-se în considerente aspectele reținute de procuror, nu

s-a răspuns dacă sunt întrunite elementele infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, complicitate la fals și fals în declarații.

De asemenea, instanța

nu a analizat toate susținerile, probele și actele depuse la dosar.

Examinând hotărârea

atacată sub toate aspectele conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Potrivit art. 228

alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile

prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când

din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu

rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b

1

).

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii ale săvârșirii

infracțiunilor reclamate de către petiționar sau a altor infracțiuni de către

intimați cu ocazia dezbaterii succesiunii defuncților Ț.M. și L.S. și

eliberării certificatelor de moștenitor nr. 51 din 1 iunie 2005 și, respectiv,

nr. 52 din 1 iunie 2005.

Fiind incidente disp.

art. 10 lit. a) C. proc. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimați, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice, astfel

că plângerea formulată de petiționar a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de fond și-a

motivat soluția pronunțată, iar împrejurarea că a reținut aceeași situație de

fapt ca și procurorul, nu duce la concluzia că hotărârea este nemotivată, ori

că aceasta ar fi „copiat” rezoluțiile procurorului.

De asemenea, s-au

avut în vedere criticile formulate de către petiționar, instanța apreciindu-le

ca nefondate, motiv pentru care a respins plângerea.

Instanța a reținut

corect prin hotărârea atacată că petiționarul nu are vocație succesorală după

defuncții Ț.M. și L.S., astfel că notarul public nu avea obligația de a-l cita

la dezbaterea succesiunii.

Având în vedere acest

aspect, declarațiile celor patru moștenitoare - M.M.C., P.C.V., C.C.C. și

L.R.C., prin care acestea susțin în fața notarului că sunt singurele

moștenitoare ale respectivilor defuncți, nu sunt false, ci corespund

adevărului, notarul verificând și actele de stare civilă, precum și anexele

transmise de Primăria Șaru Dornei.

De asemenea, în ceea

ce privește suprafețele de teren, în certificatele de moștenitor au fost

trecute cote părți indivize pentru moștenitori, iar aceste suprafețe corespund

cu cele existente în Certificatul de moștenitor nr. 54 din 1 februarie 1983,

încheiat la Notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc, Titlul de proprietate nr.

46 din 20 martie 1993, Sentința civilă nr. 1174 din 3 noiembrie 2003 a

Judecătoriei Vatra Dornei.

Audiat fiind de către

procuror în cursul efectuării actelor premergătoare, recurentul F.S.L.V.

declară că „am înțeles de ce nu puteam să fiu citat la acest notariat, deoarece

nu cunoșteam pe cei după care se făcea succesiunea, iar bunurile provenind de

la bunicul meu nu au fost trecute în întregime, în certificate și nici nu s-a

menționat în mod corect, care este cota parte indiviză ce face parte din masa

succesorală, ci s-a menționat doar generic existența unei cote părți

neprecizată nici procentual și nici cantitativ”.

Persoana vătămată a

dat această declarație în prezența apărătorului său ales, ulterior, susținând

însă că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a declara astfel.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că sentința atacată este

temeinică și legală, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează să respingă recursul, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. să îl oblige pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul F.S.L.V. împotriva Sentinței penale

nr. 28 din 6 martie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.