ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra plângerii
de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Printr-o plângere înregistrată
sub nr. 6077/1/2007 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petiționarul
B.N. a solicitat, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., desființarea
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 21 mai 2007 în dosarul
nr. 530/P/2007, față de intimata G.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,
abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen.,
abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. și
abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. și trimiterea cauzei la parchet
în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei, care în calitatea sa
de procuror ar fi comis faptele imputate.
La dosarul cauzei s-a dispus
atașarea dosarului nr. 530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
intimata G.D. prin rezoluția atacată, precum și rezoluția de respingere a
plângerii formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., de către procurorul șef
al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 10 iulie 2007.
Analizând actele și
lucrările efectuate în cauză Înalta Curte constată, că la 25 februarie 2007
petiționarul B.N. a formulat o plângere penală împotriva procurorului D.G.
solicitând tragerea la răspundere penală a acesteia pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 213 C. pen.,
plângerea fiind adresată Curții de Apel București.
Printr-o încheiere
pronunțată la 15 martie 2007 în dosarul nr. 1528/2/2007 Curtea de Apel
București a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea la Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
În plângerea penală
formulată petiționarul a susținut că intimata, în calitatea sa de procuror,
prin încălcarea atribuțiilor de serviciu a dispus neînceperea urmăririi penale
față de comisarul șef L.C.G., cercetat în dosarul nr. 1577/P/2006 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 213 C. pen.,
constând în aceea că deși ofițerul de poliție a fost sesizat prin numeroase
plângeri despre faptul că numitul M.M. a ocupat abuziv un apartament care ar fi
aparținut petentului, totuși acesta nu a luat măsurile legale care se impuneau.
Se mai reține că după
efectuarea actelor premergătoare față de ofițerul de poliție s-a dispus de
către procurorul D.G., care a instrumentat cauza, neînceperea urmăriri penale
în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., constatându-se că petițiile și
lucrările penale înregistrate pe rolul Secției 16 Poliție, din cadrul căreia
făcea parte și comisarul șef L.C., au fost soluționate în conformitate cu
dispozițiile legale, fiind confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 4 unde au fost înaintate.
Nemulțumit de soluția
dispusă de către procurorul D.G., petiționarul B.N. a formulat plângere penală
împotriva acesteia și a susținut că magistratul și-a încălcat atribuțiile de
serviciu atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul
șef L.C.G.
Prin rezoluția nr. 530/P/2007
din 21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin.
(6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi penale față de intimata D.G. sub aspectul infracțiunilor reclamate,
apreciindu-se că faptele nu există.
Împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petiționarul B.N. ,
întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., plângerea fiindu-i respinsă
prin rezoluția nr. 8243/3231/2007 din 10 iulie 2007 a procurorului șef al
Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a argumentat în
considerentele rezoluției că în mod corect procurorul anchetator a reținut că
soluționarea cauzei s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 63 C. proc. pen.,
stabilindu-se deasemenea că în cursul urmăririi penale comisarul șef L.C.G. a
fost audiat și s-au anexat toate documentele utile cauzei, acte pe baza cărora
s-a constatat că susținerile petentului sunt neîntemeiate.
În plângerea adresată
Înaltei Curți de Casație și Justiție petiționarul B.N. reiterează susținerile
făcute în plângerile anterioare și solicită, în esență, desființarea rezoluției
de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de procurorul D.G. și începerea
urmăririi penale față de aceasta, manifestându-și nemulțumirea cu privire la
modul în care intimata a instrumentat și soluționat cauza privindu-l pe
ofițerul de poliție L.C.G.
Plângerea formulată de petiționar
este nefondată.
Din examinarea actelor
dosarului, respectiv a susținerilor petiționarului se constată că acesta este
în realitate doar nemulțumit de modul în care au fost soluționate cauzele
penale de către procurorul învestit cu acestea, iar susținerile în legătură cu
comiterea de infracțiuni de către magistrat, în îndeplinirea atribuțiilor de
serviciu sunt lipsite de temei real.
Activitatea magistratului
este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și dispozițiilor
legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în
favoarea sau în detrimentul uneia dintre părți, ceea ce nu înseamnă angajarea
de plano a răspunderii penale a magistraților, urmare plângerii părții
nemulțumite.
Așa fiind, în condițiile în
care la dosarul nr. 530/P/2007 nu există date, indicii sau dovezi din
conținutul cărora să rezulte că procurorul ar fi comis infracțiunile arătate în
plângerea formulată împotriva sa, în mod corect s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de acesta, astfel că rezoluția atacată este legală și
temeinică, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.
Ca urmare plângerea apare ca
nefondată astfel că Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să o respingă ca atare, menținând rezoluția
atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge,
ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției din
21 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 530/P/2007.
Menține
rezoluția atacată.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu
recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.