ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamantul T.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 102268 din 7

aprilie 2005, a Casei Județene de Pensii Mureș și recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 199 din 1

septembrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de T.C.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi și nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, T.C. care a motivat că s-a născut în perioada în care familia

sa s-a aflat în refugiu și a suportat aceleași privațiuni, ca și aceasta.

Recursul este întemeiat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare,

de educație, inclusiv îndatorirea de administra bunurile minorului.

Drepturile și obligațiile părintești

sunt enumerate generic în conținutul art. 101, 105, 107 ș.a. din

C. fam., texte aflate sub Titlul III

privind „Ocrotirea celor lipsiți de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă

și a altor persoane” din același cod.

În raport cu dispozițiile legale mai

sus citate, ca și, în general, din economia reglementărilor aduse prin Codul

familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecție, ajutor

și pază a părinților față de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul

trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinții săi, precum și că orice

separare de aceștia nu este validă decât în cazuri de excepție, anume prevăzute

de lege și reglementate prin lege. Despărțirea copilului de părinți, afară de

asemenea cazuri de excepție, este un act imoral și antisocial, după cum și

instituirea sau conformarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al

minorului din cadrul familiei, în despărțire de statutul juridic al părinților

care-l au în îngrijire, constituie în aceeași măsură o încălcare a principiilor

legii.

Din această perspectivă, concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de instanța de fond, în

sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește

condiția grav respectivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi

acceptată.

De asemenea, potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut în perioada în care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

În consecință, urmează ca recursul

declarat în cauză să fie admis, cu consecința casării sentinței recurate și în

fond, a admiterii acțiunii formulate de

T.C.

Va fi anulată hotărârea emisă de

Casa Județeană de Pensii Mureș, la 7 aprilie 2005, în dosarul nr. 102268/2005

și va fi obligată intimata, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 12 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 mai 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de T.C.

împotriva sentinței civile nr. 199 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează hotărârea emisă de Casa

Județeană de Pensii Mureș, la 7 aprilie 2005, în dosarul nr. 102268/2005 și

obligă intimata, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantului,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

12 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 mai 2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2006.