ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta Ș.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 18583 din 29

august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut

ulterior refugierii părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 147

din 14 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.E. și a anulat

hotărârea nr. 18583 din 29 august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de

refugiat în perioada 2 martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2005.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut ulterior

refugiului părinților săi și a suferit aceleași privațiuni, ca și aceștia.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat că

reclamanta nu era născută la data refugierii părinților săi și, deci, nu avea

domiciliu de unde să fi fost refugiată în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și

juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și

de educație.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afara de orice critică

și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea

sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa, ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 147 din 14

martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.