ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiune în contencios
administrativ, reclamantul B.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 26297 din 5
decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj și acordarea
drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este născut în
perioada de refugiu a părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 74 din 6
februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.G. și a
anulat hotărârea nr. 26197 din 5 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană
de Pensii Sălaj. A obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de
refugiat în perioada 6 februarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada refugierii
părinților săi și a suferit toate consecințele nefavorabile ale refugierii, ca
și aceștia.
Împotriva sentinței sus menționate a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, care a motivat că nu
beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în
timpul sau ulterior refugierii părinților, ceea ce este și cazul reclamantului.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor și
îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,
a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și
juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte
cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și
de educație.
Concluzia la care se ajunge prin
asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales
de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă
părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.
Soluția și motivarea adusă de prima
instanță, hotărârii pronunțare, sunt în afară de orice critică și exprimă un
mod corect de înțelege a legii în resorturile și finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie
1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din
situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,
în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele
care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care
s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părințiilor lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
În cauză, este necontestat că
reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost
nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii
pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a refugiului.
Față de considerentele mai sus expuse,
recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,
menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 74 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 septembrie 2006.